Oliviu RUSU (1919 - 2003) Militant pentru idealurile ingineresti, profesor universitar, cercetator recunoscut in domeniile Rezistenta materialelor, Teoria elasticitatii si Mecanica ruperii
Data: 1-15 aprilie 2009
S-a nascut la 6 februarie 1919, la Brasov. Tatal sau, Nicolae, a fost functionar, iar mama, Paraschiva, casnica.
A urmat cursurile elementare la Scoala primara nr. 3 din Brasov (1926 - 1930) si ale Liceului Andrei Saguna din Brasov (1930 - 1938). Dupa obtinerea bacalaureatului s-a inscris la Politehnica din Bucuresti (1938 - 1942) obtinand titlul de inginer constructor. Dupa terminarea facultatii a fost angajat ca inginer la Societatea Generala de Gaz si Electricitate (SGGE), unde a avansat in scurt timp devenind sef de serviciu proiectare si ulterior subdirector la Directia Constructii la Uzinele Comunale Bucuresti.
A intrat in invatamantul superior in anul 1949, la Institutul de Constructii Bucuresti, ca asistent al cunoscutului prof. A. A. Beles, la disciplinele de Rezistenta materialelor, Teoria elasticitatii si plasticitatii.
Activitatea didactica si-a desfasurat-o initial la Institutul de Constructii Bucuresti, in domeniile rezistenta materialelor, teoria elasticitatii si plasticitatii, sub conducerea cunoscutului prof. A. A. Beles, incepand din anul 1949, activand pana in anul 1989, cand a fost pensionat. A mai avut functii in invatamantul superior, prin cumul, astfel: 1953 - 1964, conferentiar la Facultatea de Arhitectura; a fost secretar stiintific al Senatului IPB si decan la Facultatea de Transporturi.
Functii in invatamantul superior:
- 1953 - 1961, sef de lucrari la disciplina Rezistenta materialelor, la Institutul de Arhitectura Bucuresti;
- 1961, ocupa prin concurs postul de conferentiar la Catedra de rezistenta materialelor II din Institutul Politehnic Bucuresti;
- 1962 - 1972, ocupa functia de sef al Catedrei de rezistenta materialelor II din Institutul Politehnic Bucuresti;
- 1966, sustine, la Institutul de Constructii Bucuresti, teza de doctorat cu titlul Rezolvarea unor probleme ale Teoriei Elasticitatii prin analogie de sisteme electrice, sub conducerea academicianului Stefan Balan;
- 1968, ocupa prin concurs postul de profesor, la Catedra de rezistenta materialelor II din Institutul Politehnic Bucuresti, disciplina Rezistenta Materialelor;
- 1966 - 1970, secretar stiintific al Senatului Institutului Politehnic Bucuresti;
- 1978 - 1980, membru in Consiliul Profesoral al Facultatii de Transporturi din Institutul Politehnic Bucuresti;
- 1976 - 1980, decan al Facultatii de Transporturi din Institutul Politehnic Bucuresti;
- Pana in anul 1989, cand a iesit la pensie, a functionat ca profesor, la Catedra de rezistenta materialelor din Universitatea Politehnica din Bucuresti, unde a predat cursul de Rezistenta materialelor, la Facultatea de Transporturi, si cursul de Elemente de mecanica ruperii, la Invatamantul Postuniversitar;
- 1998, a fost membru fondator al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, Sectia de Mecanica Tehnica.
A prezentat numeroase prelegeri la cursurile de perfectionare profesionala a inginerilor constructori si la cursurile postuniversitare pentru ingineri mecanici.
Prof. Oliviu Rusu a desfasurat si o sustinuta activitate de modernizare a cursului de Rezistenta materialelor si de introducere a unor discipline noi (Oboseala materialelor, Metode probabilistice pentru estimarea duratei de viata a structurilor mecanice, Mecanica ruperii, Analiza experimentala a tensiunilor etc.) in planurile de invatamant ale studentilor, in domeniul metodelor experimentale de analiza a tensiunilor si procedeelor de calcul. In colaborare cu colegii de la catedra a proiectat si realizat un stand de holografie, destinat investigarii starii de tensiune si de deformatie din elementele de masini, pe care s-au facut si o serie de studii interesante privind controlul nedistructiv al unor tipuri de anvelope pentru autovehicule, aparatura si componentele optice. A efectuat lucrari de cercetare-dezvoltare pe baza unor contracte cu unitatile de productie. Ca urmare a cercetarilor efectuate, a publicat o serie de carti, manuale si cursuri, dintre care mentionam: Mecanica constructiilor, curs predat la Facultatea de Arhitectura, aparut la Editura Didactica in 1956; Elemente de rezistenta materialelor si teoria elasticitatii, curs predat la Facultatea de Electronica si Telecomunicatii, in colaborare, reprodus la IPB, 1970; Probleme moderne de rezistenta materialelor, in colaborare cu T. Gall, Editura Tehnica, 1970; Rezistenta materialelor, curs predat la Sectia de autovehicule rutiere, multiplicat la IPB, vol. 1, 1981; vol. 2, 1984; vol. 3, 1986; Holografia - Aplicatii in domeniul rezistentei materialelor, Centrul de multiplicare IPB, 1973; Oboseala materialelor - Baze de calcul, vol. I (in colaborare cu M. Teodorescu si N. Lascu Simion), Editura Tehnica, Bucuresti, 1992; Oboseala materialelor. Aplicatii ingineresti, Vol. 2 (in colaborare cu M. Teodorescu), Editura Tehnica, Bucuresti, 1992.
A sustinut comunicari la congrese internationale si a publicat articole in reviste de specialitate. A participat la elaborarea Lexiconului tehnic roman, in 18 volume, sub conducerea prof. R. Radulet.
Incepand chiar de la debutul in inginerie, din anul 1950, a desfasurat o vasta activitate obsteasca, avand diferite functii in conducerea asociatiilor ingineresti, astfel: a fost secretar general in Consiliul Central al Asociatiei Stiintifice a Inginerilor si Tehnicienilor (1950 - 1962); in intervalul 1962 - 1971 a fost vicepresedinte executiv al Consiliului National al Inginerilor si Tehnicienilor (CNIT); in perioada 1971 - 1973 a fost presedintele Consiliului National al Inginerilor si Tehnicienilor. Fiind in conducerea asociatiilor ingineresti, a dezvoltat relatiile cu asociatiile ingineresti din alte tari, ca SUA, Franta, Marea Britanie, si a promovat afilierea organizatiilor ingineresti romanesti la cele internationale.
In cei aproape treizeci de ani cat a activat in conducerea pe plan national a asociatiilor tehnico-stiintifice ingineresti a militat pentru implementarea celor mai noi metode stiintifice in practica inginereasca.
A supervizat aparitia a 24 de reviste de specialitate editate de ASIT - CNIT, ale diferitelor asociatii profesionale ingineresti (minerit, constructii, chimie s.a.).
Pentru laborioasa sa activitate didactica, stiintifica si obsteasca i s-au acordat ordine si medalii, ca Ordinul Muncii clasa a II-a si a III-a, Steaua Romaniei s.a.
A fost membru fondator si secretar general al Asociatiei Oamenilor de Stiinta (1953 - 1963); membru fondator si presedinte al Asociatiei Romane de Mecanica Ruperii (ARMR) din 1974.
A trecut in nefiinta in februarie 2003.
SURSA: Muzeul UPB