Viziune si actiune
Data: 1 - 15 mai 2012
O analiza - fie si numai sumara - a mult prea indelungatei si contorsionatei noastre tranzitii spre economia de piata functionala nu poate sa eludeze raportul dintre rezultate si viziunea care le-a generat. Ori de cate ori, intr-un anumit domeniu, s-a operat cu o viziune cu adevarat strategica, efectele nu s-au lasat asteptate. Nu sunt prea multe exemple de dat in aceasta privinta, insa ele ne apar extrem de convingatoare. Fara pretentia de a prezenta o „lista“ completa, mentionam (exclusiv cu scop demonstrativ) orientarea efortului investitional, la scara nationala, spre domenii ale societatii bazate pe cunoastere, in special din sfera IT&C, cercetarea si invatamantul care se integreaza conceptului de „avansat“, concentrarea exploatatiilor agricole si folosirea tehnicilor si tehnologiilor performante, inclusiv pentru producerea produselor specifice.
Este interesant de observat ca tocmai in domeniile cu cele mai largi perspective de dezvoltare s-a inregistrat si o rata mai buna la accesarea fondurilor nerambursabile primite de la UE. Cu alte cuvinte, resursele, chiar daca au fost limitate, au permis, printr-o gestionare adecvata, sa se obtina progrese sensibile, in pofida dificultatilor numeroase provocate de criza.
Cu siguranta, situatia din domeniul accesarii fondurilor europene este una dintre cele mai concludente pentru sublinierea importantei cruciale a raportului dintre viziune si actiune. Daca, in anumite sectoare, cum s-a vazut, s-au inregistrat rezultate deosebite, in cele mai multe, absenta unei viziuni strategice a determinat un grad de absorbtie cu totul si cu totul insuficient. Dupa cinci ani (dintr-un total de sapte pentru care s-au alocat peste 30 miliarde de euro) au „intrat“ in tara numai 1,2 miliarde de euro. Minuni nu sunt posibile in mai putin de doi ani, cat au mai ramas din perioada pentru care s-au stabilit alocarile, desi unele imbunatatiri sensibile sunt insa posibile.
O idee esentiala - care a determinat stabilirea initiala a cuantumului prevazut pe anumite programe operationale - a fost aceea a sustinerii unor investitii publice cu un evident rol multiplicator la scara intregii economii. In randul acestora, un loc central l-au ocupat obiectivele din domeniul infrastructurii (in sens larg, nu numai in sfera transporturilor). In acest scop, s-au pus la dispozitia Romaniei circa 10 miliarde de euro. Gradul de accesare a fost, insa, de numai 4,8% in respectivele domenii. Nici in acest caz, la un asemenea nivel minimal, banii nu s-au alocat pentru cateva obiective majore, ci s-au „pulverizat“ in proiecte de mica anvergura, menite doar sa dea satisfactie unor autoritati locale.
Practic, in momentul actual, nu exista o viziune strategica in materie de infrastructura a economiei, in ansamblul ei. Eforturile care s-au depus, bunaoara, pentru elaborarea unei strategii nationale in domeniul energetic nu s-au finalizat din considerente predominant politice (intre ele, desele schimbari de la conducerea Ministerului Economiei, Comertului si Mediului de Afaceri), pierzandu-se, astfel, numeroase oportunitati.
Intrucat ne aflam intr-un an electoral, este putin probabil sa se produca o modificare de fond a comportamentului decizional central. In schimb, formatiunile politice angajate in cursa pentru alegerile parlamentare vor fi obligate sa prezinte propriile programe privind evolutiile economice si sociale, cel putin pana la orizontul viitorului ciclu electoral. Asa se va vedea in ce masura au o viziune dezirabila asupra acestei evolutii. Este o sansa care nu trebuie irosita daca se va dori, cu adevarat, sa se evite erorile care ne-au impiedicat sa avansam, nu neaparat pe masura necesarului, ci macar a posibilului.