Excedent si deficit
Data: 1-15 mai 2016 2016
Este de domeniul evidenţei progresul înregistrat în asigurarea transparenţei în activitatea autorităţilor publice. Avem în vedere în special publicarea sistematică a datelor statistice oficiale referitoare la un număr semnificativ de indicatori ai dezvoltării economice şi sociale. Publicarea respectivelor date potrivit unui calendar armonizat cu cele ale unor structuri comunitare şi internaţionale, precum Eurostat, Banca Centrală Europeană, Fondul Monetar Internaţional, Banca Mondială, Organizaţia Internaţională a Muncii permite cunoaşterea sistematică a unor procese şi fenomene de larg interes, inclusiv pentru comunitatea inginerească.
Întrucât la ordinea zilei se află tema bugetului pe anul în curs (temă prezentă, cu accente net populiste, în actuala campanie electorală), însoţim consideraţiile de mai sus cu datele furnizate recent de Ministerul Finanţelor Publice. Astfel, ni se aduce la cunoştinţă că, în primul trimestru din 2016, execuţia bugetului general consolidat s-a încheiat cu un excedent de 3 miliarde lei, respectiv 0,4% din PIB. Desigur, pe capitole de venituri şi cheltuieli, situaţiile sunt diferite; în timp ce, bunăoară, la impozitul pe profit, faţă de perioada corespunzătoare din 2015, s-a înregistrat o creştere de 26,2%, la TVA a intervenit o scădere de 1,7%. Nu ne propunem o analiză detaliată a execuţiei bugetare, ci doar sublinierea faptului că balanţa dintre excedent şi deficit în numeroase alte domenii reprezintă un criteriu de neînlocuit în evaluarea „mersului“ economiei româneşti, a societăţii noastre, în ansamblul ei.
Nu orice excedent este pozitiv, după cum nu orice deficit apare automat drept negativ. În condiţiile în care au mai rămas bani de cheltuit, dar ritmul investiţiilor este, încă, sub cel programat, excedentul indică şi unele deficienţe în gestionarea banului public. Sau un deficit mai mare la balanţa de plăţi, în condiţiile în care s-au acoperit nevoi reale din domenii precum educaţia, sănătatea, gospodăria comunală, cultura, nu reprezintă altceva decât o strict necesară investiţie în viitor.
Dacă extindem aria analizei la indicatori de o altă natură, cum ar fi, de pildă, gradul de încredere în diferite domenii de activitate şi, inevitabil, în persoane, ne dăm seama că raportul dintre excedent şi deficit are o valoare universală. De obicei, sondajele de opinie măsoară tocmai acest raport. Câteva exemplificări vor fi, credem, de natură să aprofundeze aceste aspecte.
În fiecare lună, Institutul Naţional de Statistică, Banca Naţională a României, prestigioase companii de consultanţă cu arie de acţiune internaţională publică rezultatele unor investigaţii sociologice pe teme de foarte mare interes. Astfel, se măsoară gradul de optimism şi de pesimism mai ales în ceea ce priveşte evoluţia economiei ţării. Cele mai recente răspunsuri la chestionarele tip indică, după opinia unor analişti, un deficit de încredere şi un excedent de optimism. Aparent, avem de-a face cu un paradox, dar, dacă luăm drept termeni de comparaţie perioadele precedente, se poate identifica lesne un trend care este simetric chiar graficului de evoluţie a economiei româneşti.
În acest context, merită să facem trimitere la indicatorul de încredere macroeconomică calculat de analiştii CFA (Chartered Financial Analyst). Sunt luate în considerare în special condiţiile curente de business, situaţia de pe piaţa muncii, ratele dobânzilor, deci, elemente concludente, care pot genera mai multă sau mai puţină încredere. Tot date referitoare la primul trimestru arată că, în luna martie, s-a înregistrat valoarea de 59,7 puncte, în creştere faţă de perioada anterioară. Explicaţia constă în existenţa unor procese pozitive în toate domeniile examinate.
Ca şi în oricare alt domeniu, stadiul atins într-un anumit moment nu reprezintă o garanţie absolută pentru extrapolări. Mai ales într-un an electoral, există permanent pericolul unor derapaje şi, tocmai de aceea, sunt de preferat un deficit de populism şi un excedent de responsabilitate.