Amita noastra... Epistole Amita Bhose - Traian Blajovici

DESPRE CARTE

Carte aparuta cu sprijinul financiar al Ambasadei Indiei la Bucuresti

Cea mai personala carte a Amitei Bhose, dintre cele aparute pana in prezent

„Cand (...) am citit randurile dv., am simtit din nou caldura sufleteasca a Romaniei, care m-a legat de aceasta tara.” (Amita Bhose)

„Scrisorile dtale... Sunt frumoase, de suflet legate, cu valoare documentara, unele; morala? Suta la suta.” (Traian Blajovici)

Volumele de corespondenta ne pot conecta la epoci, evenimente, oameni - adevarata fereastra spre lume. Nota comuna a scrisorilor dus-intors da seama de umanitatea integrala, fara adaosuri, si, in special, fara rest. (Valentin Chifor)

PREFATA

Cartea aceasta de corespondenta s-a nascut ca urmare a unei... corespondente incepute pe 22 mai 2013, cand ii scriam domnului Valentin Chifor, folosind mijloacele moderne - e-mailul - mijloc ce are rapiditatea ca singur avantaj, caci se pierde acel farmec al scrisului de mana, calatoria magica a unei scrisori intr-un plic, poposind in cutia postala a destinatarului.

Buna ziua, stimate domnule Valentin Chifor,

Ma numesc Carmen Musat-Coman, am fost studenta si colaboratoarea Amitei Bhose si sunt
mostenitoarea manuscriselor domniei sale. In 2009 am infiintat editura Cununi de stele pentru a-i publica opera. In momentul de fata culeg un articol al profesoarei mele, Didi, despre Eminescu si Tagore, pentru cartea cu acelasi nume. Acest articol are, in finalul lui, o epistola adresata domnului Blajovici. Acum cateva minute am aflat, cautand numele domnului Blajovici, ca fiica dumnealui v-a inmanat corespondenta domniei sale si numele lui Didi se afla printre semnatarii scrisorilor. Tot acum am aflat de cartea T. Blajovici - corespondenta primita. Scrisorile se afla la dumneavoastra, inteleg? Bucuria a fost prea mare incat sa-mi las ragazul de a gasi cartea si de a ma dumiri. M-as bucura foarte mult daca le-as putea reproduce si eu intr-o carte, intru istoria literaturii romane si intru respectul acestor doi mari oameni. Eu am cateva fotografii de la Oradea, cu Didi - asa-i spuneam noi, studentii.

Va multumesc si va felicit - chiar daca tardiv - pentru demersul dumneavoastra.

Toate cele bune,

Carmen Musat-Coman

In aceeasi zi primeam raspuns.

Stimata doamna Coman Carmen,

Am vazut mesajul dvs. Va vin in intampinare, daca ma lamuresc putin in ce fel va pot ajuta. Volumul ingrijit de mine „Sarbatoarea prieteniei. Traian Blajovici-corespondenta primita”, aparut in 2009, include corespondenta primita de omul de cultura bihorean de la varii personalitati, printre care si Amita Bhose. Corespondenta dintre ei e din anii 1979-1987, in total 21 de scrisori, obtinute prin bunavointa d-nei Florea Aurora, una din fiicele lui Traian Blajovici. Actualmente ele sunt depuse in fondul Bibliotecii judetene Gh. Sincai din Oradea, unde Blajovici a fost director in ultima parte a activitatii sale. Un chapeau despre Amita, scrisorile, notele
explicative le puteti gasi desigur in editia mea. Nici macar nu stiu daca-mi scrieti din Bucuresti, dar cartea am expediat-o acolo catorva personalitati, de la Acad. Marius Sala, Liliana Blajovici, ruda cu Traian Blajovici, cadru didactic la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti, apoi d.neiSbarcea, vaduva muzicologului George Sbarcea si altora. Daca veti avea rabdare (sunt ocupat in aceasta saptamana), as putea ca in cursul saptamanii care vine sa fac rost de un exemplar al cartii si sa vi-l expediez daca imi veti indica o adresa. Inca o remarca: am cunoscut-o si eu pe Amita Bhose care se atasase de Bihor, de Oradea, venea aici cu placere si a purtat o bogata corespondenta cu Traian Blajovici. Alte amanunte veti gasi in carte.

Astept un ecou si s-auzim de bine,

Valentin Chifor

Au trecut 8 ani pana cand cartea a prins contur... Poate ca fiecare carte are timpul ei, poate e doar o scuza pentru vremea ce fuge printre degete uneori... Am primit cartea, la randu-mi, am trimis domnului Chifor parte din cartile lui Didi aparute pana atunci, gratie bunavointei
dumnealui am intrat in corespondenta cu doamna Aurora Florea - „fetita mea” din scrisori - care avea sa devina directoare a liceului vizitat de Didi si care avea sa-mi marturiseasca, prin aceeasi corespondenta electronica - „Am amintiri deosebite de la intalnirile cu dansa, alaturi de tatal meu iubit (corespondenta din iulie 2013). Si dansa a intrat in posesia cartilor lui Didi. Timpul insa s-a rotit, ne-am mai urat sarbatori fericite, ne-am mai intrebat de sanatate, pana anul acesta cand, iata, cartea se afla in mainile dumneavoastra. Scrisorile primite de Didi de la
Traian Blajovici erau frumos asezate intr-un plic, cu numele expeditorului. Contineau 45 de epistole, inclusiv doua felicitari de inceput de an si o telegrama expediata lui Didi in decembrie 1975, felicitand-o pentru succesul sustinerii tezei de doctorat. Fotografiile reproduse aici sunt din albumul primit de Didi ca urmare a vizitei facute la Grupul Scolar „Solidaritatea”, in 1975 dar si ca urmare a vizitelor la Biblioteca Judeteana Bihor unde Traian Blajovici era director. Prima scrisoare dateaza din martie 1975 si este batuta la masina de scris, intr-un mod oficial, asa fiind toate scrisorile ce ajung pana in anul 1979, mai putin una, din 1978, pe care Traian Blajovici a considerat-o, poate, personala, si a scris-o dumnealui. Din 1979 toate scrisorile vor purta amprenta domnului Blajovici, iar cititorul va asista la o schimbare de adresare si de ton,
relatia celor doi evoluand de la politetea profesionala la politetea prieteneasca. „Stimata tovarasa Amita Bhose” avea sa devina „Stimata doamna Amita Bhose”, anii 1980 aducand un ton cald, „Draga noastra Amita”, „Amita noastra...”

„Amita noastra...” este si titlul ales de mine acestei carti. Cele 21 de scrisori ale lui Didi catre Traian Blajovici sunt reproduse din cartea sus-numita, a domnului Chifor. Am adaugat-o pe cea neprinsa in cartea dumnealui, cea din cartea „Eminescu si Tagore”, scrisoarea care a prilejuit
cunoasterea noastra, fie si numai prin intermediul mesajelor. Ne-a unit pretuirea pentru cei doi oameni care au scris impreuna o fila de istorie literara si a prieteniei. Poate ca este singura carte cu scrisori „dus-intors”, ca sa-l citez pe domnul Chifor. Poate ca dintre toti cei cu care a fost in corespondenta Traian Blajovici - ale caror scrisori sunt prinse in cartea domnului Chifor -, poate, zic, doar cea de fata s-a nascut spre a deschide ale „ferestre spre lume”.

Mi s-a parut firesc si ca un gest de apreciere sa redau aici „schita de portret” realizata lui Traian Blajovici de catre domnul Valentin Chifor. In calitate de critic literar, aceasta aduce un plus de valoare acestui volum prin istoria genului epistolar si portretul realizat celui ce avea sa o numeasca pe Didi - „Amita noastra...”. Prefata - schita de portret - este profesionista, documentata. De regula, cuvantul meu inainte este... sentimental si mai putin profesionist. Asa ca am redat aici cu bucurie si recunostinta randurile dumnealui de la inceputul cartii „Sarbatoarea prieteniei”, din 2009. La fel, am redat si portretul realizat de dansul lui Didi, astfel incat cititorul are ocazia sa afle cum era perceputa Didi de catre o personalitate literara a vremii. Notele de la subsol apartin domnului Chifor, iar cele ce au fost necesare, peste ani, au specificarea - n. ed. - spre a le distinge, apartinandu-mi.

Am reprodus in carte scrisorile in ordine cronologica iar in stanga paginii cititorul va observa
expeditorul si destinatarul. „T. Blajovici catre A. Bhose” si invers. Cum numarul scrisorilor expediate de Traian Blajovici este mai mult decat dublu fata de cele ale lui Didi este de la sine inteles ca nu exista o regula a raspunsului, dar „ori va scriu ori nu va scriu - am ramas
tot atat de legata de dv. (...) Cu aceasta ocazie va spun din nou ca mi-ati fost un mare sprijin moral in acele zile grele, pentru care va voi purta recunostinta totdeauna.” (1985)

Prietenia celor doua personalitati s-a dezvoltat firesc. Invitata in 1975 de catre directorul Bibliotecii Judetene Traian Blajovici, Didi avea sa vorbeasca auditoriului despre Eminescu si Tagore si avea sa fie invitata Grupului scolar Solidaritatea - unde viiitoarea nora a domnului Blajovici era eleva. Tot in 1975 este invitata si in scoli din imprejurimile Oradei. Didi a fost
foarte impresionata ca intr-un sat bihorean un elev avea sa-i recite Tagore si in interviurile sale despre Eminescu avea sa pomeneasca aceasta draga amintire. In 1977, Didi a fost din nou invitata sa conferentieze despre Eminescu si Tagore, in 1979 la fel, apoi, in 1980 Traian Blajovici
pensionandu-se, corespondenta s-a desfasurat in jurul preocuparilor literare, pedagogice ale lui Didi insa Traian Blajovici nu a fost strain de a patra vizita a lui Didi la Biblioteca Judeteana Bihor, din 1986....

Corespondenta este de o mare valoare atat culturala cat si biografica. Cred ca este prima data cand, in mod semi-oficial, Didi isi manifesta dorinta de a ramane in Romania. „Cred ca voi ramane in Romania pentru totdeauna si astfel voi putea aduce serviciul culturii romane si raspunde la dragostea poporului roman de care m-am bucurat atatia ani.” (4 noiembrie 1978). Bucuria interlocutorului este mare. Didi scrie: „simt ca sunt una de-a dvs si simt ca este o mare cinste sa fiu. Cand am intrat aici nu mi-am inchipuit ca aceasta tara ma asteapta cu atata dragoste”. Asistam aici si la o epopee a cojocului, povestea fiind amuzata, desigur, pentru cititorii de astazi care nu cunosc lipsurile epocii comuniste. Mai putin amuzata este cenzura ce se ghiceste printre randuri, o anume neputinta de a rosti mai mult decat s-ar fi dorit legat de vremuri. Recunoastem si umorul lui Didi, cand spune ca pentru dansa e prea tarziu sa mai fie botezata de revista Familia, ca in cazul lui Eminescu - numele ii fusese publicat gresit - Anita.

Impresiilor domnului Valentin Chifor - care sunt redate sub titlul Corespondenta Amita Bhose - ma alatur cu totul si as adauga o marturie personala, in calitate de fosta studenta a lui Didi. Un bun profesor, un bun pedagog, Didi incerca sa faca loc studentilor merituosi in paginile revistelor culturale, promovandu-i, asa ca-i recunosc stilul in randurile urmatoare: „Redactia Familia
va fi cumva disponibila sa publice traduceri din literatura indiana sau articole despre cultura indiana? Pot sa-i recomand unii colaboratori ai mei, care mi-au fost studenti. Stiu ce se publica, astfel nu vom trimite ceea ce nu se publica. In acest sens, redactia poate sa aiba incredere in mine.” (februarie 1986). Aici aparuse prima poezie a lui Eminescu, in Familia, aici avea sa apara si un interviu al lui Didi - povestea lui se afla in randurile scrisorilor.

Cititorul se va intoarce in timp si ii va insoti pe cei doi, va fi parte din viata, preocuparile, nelinistile, bucuria, framantarile lor. Ar putea fi un gest indiscret, daca s-ar intampla sa citim scrisoarea cuiva, o scrisoare gasita intr-un sertar. Nu? Intr-un volum de corespondenta insa inseamna istorie a unor timpuri, reconstituire a unor vieti ale unor mari oameni, inseamna cunoastere.

Am reprodus intocmai scrisorile domnului Traian Blajovici - iar in putinele locuri in care nu am inteles scrisul am semnalat aceasta prin „indescifrabil”. Am redat si fotografiile din arhiva lui Didi - cele din 1975 fiindu-i daruite intr-un album fotografic, ce poarta, pe coperta, inscriptia „Grupul scolar Solidaritatea”. De asemenea, am reprodus scrisoarea scrisa de mana de catre Didi din
volumul intocmit de domnul Chifor. Cum amintea domnul Chifor, scrisorile lui Didi se afla in fondul Biblitecii Judetene Bihor.

Multumesc domnului Valentin Chifor pentru amabilitatea cu care mi-a daruit cartea domniei sale - „Sarbatoarea prieteniei. Traian Blajovici - corespondenta primita”, pentru a-mi fi permis sa redau aici scrisorile celui ce avea s-o numeasca pe Didi - Amita noastra... spu-nandu-i ca numele sau suna frumos in toate limbile pa-mantului. Pentru a ma fi pus in legatura cu doamna Aurora Florea, „fetita” domnului Blajovici, care avea sa devina, in 1987, directoarea liceului vizitat de Didi. Ca o presimtire, ultimele randuri ale lui Traian Blajovici, din ultima scrisoare, suna ca o predare a stafetei: „Stii ca fetita mea de la Lic. „Solidaritatea”, de la 10 ian., e directoarea scolii? Cand vei reveni acolo, ea te va primi. Tot binele si succese...”

Tot dansul, prin randurile din aceeasi scrisoare, defineste coresponednta purtata si pare sa ne sugereze, cumva, sa ne achitam de datoria morala de a le face cunoscute: „Sunt frumoase, de suflet legate, cu valoare documentara, unele; morala? Suta la suta...”

In 1988, Traian Blajovici se prapadea. Patru ani mai tarziu, pleca si Didi. Didi avea sa revina la Oradea doar prin opera domniei sale, cartile sale fiind donate anul acesta Bibliotecii Judetene Bihor de catre Ambasada Indiei la Bucuresti, prin gestul Excelentei Sale, Rahul Shrivastava, ambasadorul Indiei la Bucuresti.

Multumesc Excelentei Sale si pentru suportul financiar pe care-l acorda constant, de o jumatate de an incoace, tiparirii sau retiparirii operei lui Didi, un sprijin care este mai mult decat binevenit in aceasta perioada. Fara interventia sa, cartea pe care o cititi acum ar fi ramas vreme buna in sertar.

Multumesc si prietenei mele Violeta Mihulin, de la tipografia Lumina, pentru dragostea si profesionalismul cu care asaza in pagini, spre vesnicie, cartile-stelute ale Cununilor de stele.

Si multumesc tie, cititorule, care o porti in inima ta pe Didi - sora noastra mai mare.

Carmen Musat-Coman
fosta studenta si colaboratoare a lui Didi, Amita Bhose