Autoreglarea societatii intre ratiune si absurd

CUPRINS

Mesajele autorului 3
1. Cultura, intre stiinta si dogma 6
1.1. Cultura stiintifica si cultura dogmatica 6
1.1.1. Cunoasterea stiintifica 7
1.1.2. Cunoasterea dogmatica 11
1.1.3. Concluzii privind dualismul cunoasterii 12

2. Civilizatie stiintifica si civilizatie dogmatica 15
2.1. Civilizatie stiintifica 15
2.2. Civilizatie dogmatica 18

3. Abordarea sistemica si cresterea performantei umane 21
3.1. Concepte si modele sistemice de baza 22
3.1.1. Conceptul sistem 23
3.1.2. Energia, bioenergia, energie intelectuala 32
3.1.3. Conceptul „proces” 37
3.1.4. Conceptul „informatie” 38
3.1.5. Conceptul „autoadaptabilitate” 43
3.1.6. Omul, robotul si maimuta, sisteme autoadaptabile 59
3.1.7. Personalitatea - amplificator energetic autoadaptabil 73
3.1.8. Modelul sistemic, organizational 80
3.1.9. Modelul sistemic, socioeconomic al unei natiuni 83
3.2. Principiile generale ale sistemelor 85
3.2.1. Principiul ierarhizarii procesuale si structurale 85
3.2.2. Principiul dualismului antagonic (dihotomiei, disonantei) 87
3.2.3. Principiul variatiei (miscarii, relativitatii, oscilatiei) 88
3.2.4. Principiul echivalentei (conservarii substantei si energiei) 90
3.2.5. Principiul intarzierii reactive (inertiei) 90
3.2.6. Principiul valorii de prag (sensibilitatii, marimii critice) 91
3.2.7. Principiul interactiunii 92
3.2.8. Principiul entropiei 93
3.2.9. Principiul autonomiei relative a subsistemelor 94
3.3. Concluzii privind cunoasterea sistemica si performanta umana 96

4. Societatea - sistem complex autoadaptabil 98
4.1. Rolul stiintelor economice si al doctrinelor politice in autoreglare 99
4.1.1. Elemente de baza din teoria economica marginalista 101
4.1.2. Elemente din teoria economica marxista 107
4.1.3. Rolul stiintelor economice in autoreglare 110
4.1.4. Rolul doctrinelor politice in autoreglare 120
4.1.5. Modele de autoreglare bazate pe dogme politice 123
4.1.6. Modele bazate pe teorii sociologice 140
4.1.7. Modele bazate pe teorii ale viitorologiei 143
4.1.8. Modele bazate pe teorii ale conspiratiei 147
4.1.9. Modele sistemice de autoreglare economica la nivel national 151
4.1.10. Modele sistemice microeconometrice 163
4.1.11. De la microeconometrie spre macroeconometrie 203
4.2. Metoda absurdului plauzibil 213
4.2.1. In domeniul educatiei formale 213
4.2.2. In domeniul social 216
4.2.3. In domeniul economic 218
4.2.4. In domeniul juridic 220
4.3. Puterea sociala si dominatia sociala 222
4.3.1. Dominatia prin intermediul cunoasterii 224
4.3.2. Dominatia prin intermediul fortei 226
4.3.3. Dominatia prin intermediul bogatiei 227
4.4. Autoreglarea sociala intre stiinta si dogma 229
4.4.1. Sursele naturale, ale autoreglarii stiintifice 232
4.4.2. Onticul si gnosticul juridic 234
4.4.3. Obiectivarea unitatii de masura a proprietatii 235
4.4.4. „Piatra filozofala”, cancerul autoreglarii rationale 237
4.4.5. Ce sunt banii FIAT si cum se produc? 243
4.4.6. Concluzii la autoreglarea societatii intre stiinta si dogma 248
4.5. Centralism, totalitarism, dictatura, autocratie si management 250
4.5.1. Centralismul, totalitarismul si dictatura 250
4.5.2. Managementul, dictatura si autocratia 254
4.6. Procesele autoreglatoare comune tuturor natiunilor 255
4.6.1. Globalizarea 256
4.6.2. Guvernarea 264
4.6.3. Democratizarea 266
4.6.4. Culturalizarea 280
4.6.5. Misticismul 282
4.6.6. Civilizarea 283
4.6.7. Pacificarea 304

5. Concluzii generale - normalitatea si anormalitatea socioeconomica 306
5.1. Normalitatea si anormalitatea biologica 308
5.1.1. Consecintele socioeconomice ale starii de anormalitate biologica 309
5.2. Normalitatea si anormalitatea socioeconomica 311
5.2.1. Normalitatea si anormalitatea sociala 312
5.2.2. Normalitatea si anormalitatea economica 317
5.3. Normalitatea si anormalitatea in guvernare 322
5.3.1. Conditiile normalizarii guvernarii 322

Referinte bibliografice 325

MESAJELE AUTORULUI:

Societatea umana, cel mai complex biosistem cunoscut, a suferit de-a lungul istoriei transformari dramatice, incomparabile cu cele din lumea animala.

Drama continua a societatii umane nu se explica prin calamitatile naturale, care sunt, de regula, locale, de scurta durata si afecteaza in egala masura oamenii si celelalte fiinte.

Cauzele dramelor omenirii, accentuate si sofisticate odata cu trecerea timpului, nu trebuie cautate in afara ei, ci in insasi fiinta umana. Omul a evoluat odata cu grupul uman, dupa legi comune oricaror specii de animale gregare, dar acestea nu pot explica de ce o fiinta atat de fragila (in comparatie cu marii pradatori din lumea animala) a ajuns in varful lantului trofic. Legile naturii nu pot explica de ce societatea umana contemporana este permanent in conflict cu natura si cu celelalte specii, desi omul, ca individ educat, in majoritatea lui, nu doreste acest lucru.

Este arhicunoscut faptul ca animalele se hranesc cu alte animale sau cu specii din flora pe care le extermina din necesitati de supravietuire. Ierarhia in lumea animala are la baza forta (energia biomecanica), prin care individul cel mai inzestrat genetic isi impune dreptul de dominatie asupra unui grup de semeni. Dupa aceleasi legi se stabilesc teritoriile necesare supravietuirii fiecarui individ sau / si grup de animale.

Dramele din flora si fauna naturala sunt legate exclusiv de supravietuire, cu foarte putine exceptii.

Cu oamenii viata pe planeta a devenit din ce in ce mai complicata si mai nesigura, atat pentru ei insisi cat si pentru mediul natural.

Stiintele istoriei evidentiaza faptul ca fiintele umane, indiferent de locatia geografica, au trait aproape continuu sub spectrul mortii si al sclaviei.

Starile dramatice ale omenirii au fost generate de razboaie de jaf si dominatie dintre grupurile familiale, in faza initiala, dintre popoare in evul mediu si dintre statele guvernate politic in prezent. Cauza principala a razboaielor nu a fost niciodata necesitatea de supravietuire a beligerantilor ci mai ales lacomia si orgoliul conducatorilor agresorilor. Prin urmare, starile tensionate dintre natiuni, categorii sociale si chiar dintre oameni au drept cauza principala procesele economice ale polarizarii bogatiei.

Razboiul, de regula, ca instrument de rezolvare a conflictelor, nu este altceva decat o imitatie nefondata pe necesitate, a conflictelor animale datorate lantului trofic.

Justificarea agresiunilor, in perioadele precontemporane au avut, in principal, motivatii religioase, instaurarea la nivelul unui stat, a unei zone geografice, a aceleiasi religii dominante, prin care se legitima tipul de guvernare autocrat (monarhia si papalitatea, ca institutii reprezentative ale puterii divine pe pamant). Populatia era implicata in razboaie fie ca urmare a relatiilor de dependenta fata de stapani, fie sub forma de mercenari, fie sub influenta fanatismului religios (cruciadele crestine impotriva musulmanilor, etc.).

Dar nu numai razboaiele au fost cauza principala a starilor dramatice pentru majoritatea cetatenilor tuturor statelor. Polarizarea bogatiei a fost si este cel mai subtil, sadic si imoral fenomen al tuturor timpurilor. Ea nu ar fi putut sa capete proportiile amenintatoare pentru existenta umana fara aparitia si consolidarea unor tipuri antidemocrate de guvernare, de la cel sclavagist din antichitate, la cel contemporan, transnational, dupa modelul „integrator de tip american” , in care dominatia mondiala a „elitelor” financiare este evident consolidata in toata lumea occidentala.

Democratia, consecinta esentiala a oricarei guvernari echitabile pentru majoritatea cetatenilor, s-a manifestat istoriceste, de la modelul Atenian, al conducerii directe de catre „popor”, la modelul „pervers”, contemporan, al reprezentativitatii politice.

Prin guvernarea politica, reprezentativa, se creeaza imaginea falsa ca populatia isi hotaraste singura soarta prin „alegeri libere”, in urma carora „partidul sau coalitia politica” aleasa ii va reprezenta interesele pentru mandatul incredintat! Putini oameni sunt constienti ca guvernarea politica este „antidemocrata prin definitie”, deoarece partidul (coalitia de partide) aflat la guvernare a reprezentat totdeauna un grup restrans de interese, de regula contrare intereselor poporului care l-a ales.

Lucrarea de fata isi propune sa evidentieze, pe bazele filosofiei sistemice ale cunoasterii si ale managementului, diferentele existente intre starea si dinamica sistemelor socioeconomice contemporane, dintre concepte, marimi si variabile ce permit evaluarea cantitativa si pozitionarea lor in spectrul: democrat - antidemocrat, normalitate - anormalitate.

Omenirea ca cel mai evoluat sistem biotic se autoadapteaza la nivel local si general, in mare parte, dupa legile obiective ale naturii, identificate de biologie. Dar aceste legi nu pot explica aparitia si evolutia celor mai multe din fenomenele si structurile definitorii ale umanitatii, ale permanentelor ei conflicte interne si cu mediul ambiant. Filosofia sistemica incearca o abordare holistica a realitatilor naturale, sociale si economice, dar intra in conflict cu dogmatismul omniprezent al cunoasterii clasice.

Imensitatea numerica si a continuturilor publicatiilor din domeniile cunoasterii umane a constituit principala bariera in selectarea celor mai reprezentative - cvasiunanim acceptate surse de documentare, pentru construirea si argumentarea conceptelor, evenimentelor si entitatilor lucrarii.

Criteriile de baza ale selectiei informationale au fost: diversitatea de opinii, abordarea sistemica reprezentativa versus cea clasica si evidentierea conformitati afirmatiilor cu rezultatele viabile ale stiintelor fundamentale: matematica, fizica, chimie, biologie.

Pentru a putea compara doua sisteme socioeconomice, utilizand multimea optiunilor intelectuale subiective, duale si discordante, un alt criteriu important de validitate a concluziilor este trairea efectiva si constienta in interiorul sistemelor studiate a unei perioade de timp suficient de mari a surselor citate! Este foarte usor, dar lipsit de etica minimala, sa incriminezi o realitate pe care n-ai trait-o constient si a carei cunoastere se inspira doar din opinii afective, mediatice ori turistice.

Credibilitatea unui autor, privind descrierea si evaluarea societatii moderne, este proportionala cu nivelul pregatirii stiintifice, cu oportunitatile utilizate pentru verificare ei in practica profesionala si mai ales in cea manageriala din economia reala. In consecinta, cele mai multe citate invocate, au ca baza selectiva aceste criterii.

Aprecierile bazate doar pe cercetarile teoretice ale inaintasilor sau doar pe prezumtii „turistice” induse de contacte temporare si particulare, oficiale sau personale, cu civilizatia altor popoare, nu genereaza suficienta incredere, atunci cand trebuie analizate procese si structuri macrosistemice contemporane.

Evitarea generalizarii fenomenelor particulare, a scoaterii lor din contextele semnificative, dar si evitarea acceptarii ipotezelor ori rationamentelor contrare stiintelor fundamentale este una din principalele intentii dorite.

In continutul lucrarii sunt inglobate definitiile principalelor categorii si concepte sistemice precum si modelele minimale ce au facut obiectul altor comunicari stiintifice, pentru a facilita coerenta rationamentelor fara trimiteri obositoare catre alte surse.

Lucrarea adreseaza un indemn de solidaritate stiintifica a noilor generatii, catre dorinta de constientizare a cauzelor anormalitatilor socioeconomice existente, de cercetarea a solutiilor mai performante, dar mai ales de actiune convergenta pentru o viata mai buna a tuturor oamenilor in armonie cu mediul natural. Acest indemn ar putea fi redus la urmatoarele mesaje:

1. Nu va jucati cu notiunile si conceptele: conceptele si notiunile corecte va ajuta sa construiti, cele eronate sau difuze sa distrugeti realitati materiale si spirituale necesare prosperitatii. Criteriul de adevar este concordanta lor cu rezultatele verificate ale stiintelor fundamentale;

2. Adoptati cele mai performante modele descriptive si evaluative si imbunatatiti-le continuu. Modelele corecte va destreseaza si va economiseste timp in intelegerea sau / si interactiunea cu realitatile de interes.

Oamenii au o singura viata si muncesc pentru a trai mai bine, in armonie cu semenii si cu natura, nu pentru a trai din ce in ce mai rau pentru a imbogati un grup ce se considera „elitist”, indiferent de motive.

Sublinierea cauzelor energetice ale tuturor transformarilor naturale si sociale, propunerea spre acceptare a „energiei intelectuale” ca sursa fundamentala a normalitatilor si distorsiunilor socioeconomice micro si macrosistemice si initierea unui capitol de microeconometrie sistemica este poate cel mai important mesaj.

Utilizarea unui stil predominant didactic in defavoarea celui literar a fost adoptat in speranta unei mai clare delimitari conceptuale, de modelare si de analiza evaluativa, o mai usoara distingere a ideilor esentiale de aprofundarile lor.

Aduc pe aceasta cale multumiri domnilor: prof. univ. dr. Ion IORGA SIMAN, conf. dr. Constantin NASTASE, conf. dr. Dorulet GRADINARU, care au contribuit la largirea sferei de documentare si reconsiderare a punctelor de vedere insuficient tratate sau argumentate din perspectivele stiintelor fundamentale, economice si manageriale.

Autorul
26.01.2016

DESPRE AUTOR:

Teodor Ghitescu este nascut la data de 25.07.1940 in satul Bucsenesti, comuna Corbeni, judetul Arges, zona pitoreasca si incarcata de istorie milenara, incadrata la nord de cetatea Poenari si la sud de prima capitala a tarii „Curtea de Arges”. A terminat scoala primara si gimna¬ziala in comuna natala, a urmat cursurile „Liceului militar „Stefan cel Mare” la Campulung Moldovenesc, apoi Scoala Militara de Ofiteri de Auto, Pitesti.

Cariera militara a inceput in 1962, cu functia de comandant de pluton elevi in aceeasi scoala, a evoluat prin absolvirea Facultatii tehnice de tancuri si auto a Academiei Militare Tehnice, Bucuresti, ca sef de promotie, in 1973.

S-a dedicat profesiei didactice, parcurgand toate treptele executive si mana¬geriale, de la lector - la sef de facultate, de la invatamantul postliceal - la cel universitar si postuniversitar. In paralel si-a dezvoltat si consolidat pregatirea manageriala in domeniul militar, de la nivel comandant pluton (organizatii mici corespunzatoare gradului militar „locotenent”) la nivel de Loctiitor al comandantului Institutului militar de auto „Basarab I” Pitesti (organizatii mari, corespunzatoare gradului militar „colonel”).

Incepand din 1983 a trecut la filosofia sistemica a cunoasterii si manage-mentului, nivelul cel mai inalt cunoscut pana atunci, prin aplicarea teoretica si practica a curentului realist creat de Jay Forrester, de la nivel de sef al comisiei didactice pentru sisteme electrice, apoi la nivel de sef de catedra tehnica de tancuri si auto. Viabilitatea si valoarea inestimabila a acestei teorii, autorul a constientizat-o mai ales in functia de inginer sef al Sectiei de reparatii auto, Bradu, judetul Arges in 1988, intreprindere cu autogestiune economica de dimensiuni mari (peste 500 angajati). Prin aplicarea ei, doar la nivel descriptiv (modelarea matematica nefiind inca operationala pe calculatoarele personale de atunci, prin neaparitia sistemului de operare Windows si a utilitarului Excel din Microsoft Office), efectele au fost spectaculoase pentru acea perioada: dezvoltarea rapida a situatiei economice din pozitia de faliment, 1987, la dublarea planului de productie in mai putin de 10 luni, simultan cu cresterea semnificativa a ergono¬miei, protectiei muncii, a nivelului de trai si ambiental al angajatilor.

Necesitatea alinierii culturii organizationale la filosofia sistemica, a carei performanta a fost dovedita in activitatile de conducere didactica si economica precedente, s-a concretizat in obtinerea autorizatiei provizorii de functionare a Facultatii de autovehicule, din Institutul militar de auto „Basarab I”, Pitesti, pe un program de licenta configurat in totalitate conform curentului realist al acestei filosofii, unicat in tara.

Cercetarile stiintifice in domeniul filosofiei si managementului sistemic din perioada 1983 - 2002 s-au concretizat in lucrarea „Management sistemic educational”, tiparita la editura Universitatii din Pitesti in 2002, in care se propun noi definitii si modele sistemice si o varianta didactica de modelare simulativa a organizatiilor educationale.

Ca director executiv al Departamentului de formare continua, cu autoges-tiune, „Centrul de Formare Muntenia” (CFM), al Universitatii din Pitesti, a continuat implementarea curentului sistemic realist, in toate programele de formare continua postuniversitara, rezultatele fiind la fel de spectaculoase ca si cele obtinute in domeniul economic.