Bazele arhitecturii navale. Vol.I+II

MOTTO

Daca se va ajunge, candva, ca stiinta sa devina o arta, iar arta sa devina o stiinta, atunci se va implini unul dintre dezideratele majore ale omenirii, cel al existentei frumoase prin util si utile prin frumos. „Arhitectura Navala”, care contopeste participatii interconditionabile de sorginte tehnico-stiintifica si cvasiartistica, in folosul utilului si frumosului specific, ofera un raspuns partial acestui deziderat.

VIOREL MAIER

DESPRE CARTE

Purtand amprenta de autor cu experienta (stiintifica si didactica) indelungata, insotita de cunoastere profunda a problematicii specifice (prin formare profesionala initiala, informare documentara continua si implicare prospectiva remarcabila) si de realizari editoriale anterioare autentice reprezentative, supertratatul sintetizeaza, selectiv, fundamentele stiintifice privind conceperea, realizarea materiala si exploatarea controlata a corpului navei, dezvoltate metodic, sub rationamentul si rigoarea aferente cunoasterii fenomenologice moderne. Desfasurarea propriu-zisa a continutului sau se inscrie in conceptul personal referitor la definirea si caracterizarea navei, respectiv corpului navei, din perspectiva criteriilor functionalitatii, mecanicii clasice, constructiv-elastic si sistemic, prevazute ca parti constitutive (in cadrul cuprinsului), ale caror extinderi si detalieri sunt conformate obiectivelor formative/informative/de initiere atribuite fundamentelor stiintifice aferente.

Problematica generala adaptata, principal, la nava de suprafata ce indeplineste functii de transport, cuprinde complementari particularizate caracteristice pentru anumite constructii navale speciale reprezentative (cum sunt: nava de suprafata multicorp; nava de suprafata glisoare; nava de suprafata pe aripi portante; nava de suprafata pe perna de aer; nava submersibila/submarinul), precum si implementari in text, la locurile cuvenite, a elementelor criteriale de siguranta arhitectural-constructiva.

Descrierile fenomenologice de comportament mecanic si elastic, al corpului navei in mediul de navigatie/operare, argumentate stiintific (cu comentarii analitice teoretice, experimentale si practic-aplicative), se finalizeaza, de regula, prin modelari fizico-matematice autentice accesibile pentru computer, de utilitate evidenta.

Conceptia generala, continutul stiintific consistent (selectat cu atentie), transferul sau intr-un context ideatic si terminologic caracteristic unitar, de certa autenticitate, confera supertratatului distinctie academica, valoare si, desigur, utilitate reala pentru spatiul ocupational naval. Asadar, se adreseaza, deopotriva, mediului universitar (cadre didactice si de cercetare, doctoranzi, masteranzi, studenti), mediului stiintific organizat (cercetatori, proiectanti), mediului productiv (specialisti, ingineri, tehnicieni, maistri, operatori), mediului de exploatare (specialisti, ingineri, ofiteri, maistri, operatori, marinari) din profilul naval. De asemenea, poate fi util specialistilor din cvasiprofiluri tehnico-stiintifice si/sau economice, dornici sa se informeze despre constructiile navale.

PREFATA

La inceput a fost imensitatea acvatica a Oceanului Planetar, care necesita strabatere si prospectie cognitiva. In consecinta, omul s-a implicat intr-un proces perpetuu, menit sa-i favorizeze existenta prin implinirea graduala a celor doua deziderate mentionate mai inainte. Demersurile specifice s-au insotit, pe parcursul diferitelor etape istorice ale omenirii, cu creatia materiala denumita generic „nava”.

De la variantele sale primitive pana la cele actuale, nava a suportat perfectionari treptate, consensualizate cu evolutia cunoasterii fenomenologiei aferente, in diversitate (fizica, tehnica, economica etc.). O perioada istorica relativ indelungata, perfectionarile au avut la baza elemente constatative, preluate direct din realitatea inconjuratoare, adesea imprevizibila. Evident, rezultatele cunoasterii trebuiau retinute si cuprinse intr-un suport stiintific (teoretic, experimental si practic-aplicativ) adjuvant predictibil, spre a conferi constructiilor navale, deja diversificate, abordari riguroase, din perspectiva eficientei, optimului si sigurantei in exploatare. Drept urmare, creatia materiala propriu-zisa (nava) si suportul sau stiintific, componente reciproc conjugate, aflate in competitie continua, au devenit indispensabile progresului evolutiv al domeniului naval. Astfel, pas cu pas, se cristalizeaza „Ingineria Navala”, ca entitate ocupationala de sine statatoare, sustinuta cu stiinte specifice, printre care rolul esential, predominant, ii revine „Arhitecturii Navale”.

Progresul remarcabil inregistrat in contemporaneitate, de domeniul naval, se evidentiaza prin: cresterea capacitatii de transport a navelor si, implicit a caracteristicilor geometrice dimensionale pentru corpurile acestora; sporirea vitezelor de deplasare la consumuri energetice minime si in conditii hidrometeorologice dificile; aparitia unor tipuri de nave noi (pozitionate vertical hidrostatic/hidrodinamic/aerostatic in mediul de navigatie), cu arhitectura si constructie adecvate functionalitatilor diversificate; reducerea riscurilor generate de procesele dinamice interactionale complexe dintre corpul navelor si mediile de navigatie/operare predestinate; utilizarea unor materiale noi si procese tehnologice evoluate in constructia corpurilor de nave; dotarea cu instalatii, sisteme si echipamente de bord avand grad sporit de fiabilitate si automatizare/computerizare; imbunatatirea criteriilor de siguranta functionala si optimizare tehnico-economica a navelor etc.

In definitiv, spatiul tehnico-stiintific actual si de viitor asigura un loc privilegiat constructiilor, respectiv transporturilor navale, care contribuie semnificativ la rezolvarea eficienta a unei multitudini de probleme, aferente necesitatilor economico-sociale cu pretentii evolutiv-progresive. De altfel, nava, supusa in decursul timpului unui proces continuu de perfectionare tehnica si functionala, ofera perspectiva celui mai eficient mijloc de transport pe plan mondial. Acest fapt justifica atentia deosebita acordata dezvoltarii flotelor comerciale (si nu numai) din majoritatea tarilor ce beneficiaza, in mod natural sau artificial, de medii acvatice navigabile si amenajari adecvate. Ele trebuie sustinute prin constructii navale si portuare compatibile cu evolutiile tehnico-stiintifice, economice si manageriale, precum si cu criteriile de siguranta si fiabilitate identificate in contemporaneitate.

Desigur, cercetarile recente din „Ingineria Navala” descopera solutii pertinente, sustenabile pentru problematica referitoare la satisfacerea simultana a criteriilor de siguranta in exploatare si optimizare tehnico-economica a constructiilor in cauza. De asemenea, progresele evolutive ale domeniului, implica direct sau indirect, corpul navei ca suport indispensabil transportului pe apa.

Fundamentele stiintifice privind conceperea, constructia si exploatarea controlata a corpului navei fac obiectul „Arhitecturii Navale”, fiind dezvoltate metodic, sub rationamentul si rigoarea aferente cunoasterii fenomenologice moderne, in supertratatul de fata. Desfasurarea propriu-zisa a continutului sau se inscrie in conceptul de autor referitor la definirea si caracterizarea navei, respectiv corpului navei, din perspectiva criteriilor functionalitatii, mecanicii clasice, constructiv - elastic si sistemic, constituite ca parti componente in cadrul cuprinsului. Extinderile si detalierile acestora, aparent disproportionate, raspund sistematizarii conformate obiectivelor, formative/informative/de initiere, atribuite fundamentelor stiintifice aferente in cuprinsul lucrarii, precum si implementarii in text, la locurile cuvenite, a elementelor criteriale de siguranta arhitectural-constructiva privind corpul navei.

Problematica generala, adaptata, in principiu, la nava de suprafata ce indeplineste functii de transport, cuprinde si complementari particularizate caracteristice pentru anumite constructii navale speciale reprezentative (cum sunt: nava de suprafata multicorp; nava de suprafata glisoare; nava de suprafata pe aripi portante; nava de suprafata pe perna de aer; nava submersibila). Continutul ideatic amplu si dens a celor trei parti constitutive, ce sumeaza noua capitole, beneficiaza de prezentare academica elevata, lipsita de confuzii si/sau ambiguitati, realizata intr-o desfasurare logica de secvente tehnico-stiintifice specifice, succesiv-conditionabile. Descrierile fenomenelor de comportament mecanic, respectiv elastic, al corpului navei in mediul de navigatie/operare, argumentate stiintific (cu comentarii analitice teoretice, experimentale si practic-aplicative sustenabile), se finalizeaza, in principiu, prin modelari fizico-matematice autentice, clare, insotite de recomandarile necesare programarii pentru computer si a caror utilitate reala la solutionarea problemelor multiple din „Ingineria Navala” este mai mult decat evidenta.

Transpunerea prelucrata si actualizata (intr-o conceptie personala distincta) a informatiilor provenite din fondul documentar consultat, deosebit de consistent (atat cantitativ cat, mai ales, calitativ), respectiv includerea consensualizata a numeroase contributii prospectiv-stiintifice de autor, confera supertratatului un nivel ridicat de originalitate, rigoare si independenta.

In contextul restrictiilor editoriale, aplicate la structurarea lucrarii, detalierile din cuprinsul propriu-zis sunt exprimate prin titluri inscrise in sistemul zecimal, pe patru nivele de divizare. Paragrafele de nivelul patru (marcate in cuprins), destinate unor dezvoltari ideatice extinse/exhaustive, beneficiaza de subdivizari rationale adecvate, prevazute in anexe complementare care preced desfasurarile propriu-zise ale continuturilor. Astfel, i se confera utilizatorului posibilitatea informarii preliminare asupra problematicii aferente.

Intelegerea continutului ideatic, descrierii conceptelor fizico-matematice, precum si utilizarea corecta a fondului stiintific informativ sunt facilitate de adoptarea sistemului smbolistic si de masura unitar, prezentat explicit prin indexul tabelar inclus in structura supertratatului. Dupa cum se poate constata, privit din perspectiva individuala distincta, indexul simbolurilor utilizate constituie, la randul sau, o lucrare prospectiva rafinata, de anvergura. Asadar, analiza, preluarea directa, respectiv prelucrarea si/sau convertirea elementelor specifice (traditionale, standardizate, nestandardizate, ocazionale), provenite din diverse surse informative (uneori generatoare de confuizii), au condus la crearea unui sistem unitar complex, care cuprinde, distinct, simbolurile simple (fundamentale sau de baza, respectiv derivate prin indiciere/exponentiere/indiciere si exponentiere) si compuse (fundamentale sau de baza, respectiv derivate prin indiciere/exponentiere/indiciere si exponentiere), etalonat pentru acoperirea necesitatilor „Arhitecturii Navale” (in principal), dar si a altor stiinte inrudite, apartinatoare „Ingineriei Navale”.

Conceptia generala, continutul stiintific consistent (selectat cu atentie), transferul sau intr-un context ideatic si terminologic caracteristic, atribuie supertratatului distinctie, valoare si, evident, utilitate reala pentru domeniul naval. Realizat intr-un interval temporal apreciabil (15.10.1999...31.07.2013), se bazeaza pe experienta cumulativa (didactica, stiintifica si practica) indelungata, cunoastere profunda a problematicii specifice (prin formare profesionala initiala, informare documentara continua si implicare prospectiva directa semnificativa), realizari stiintifice si editoriale anterioare autentice recunoscute, toate incadrate in spatiul ocupational naval atat de complex, dar si de frumos.

Reperele bibliografice selectate (in numar de 515) prezinta titluri de referinta (cu autori cunoscuti si recunoscuti) din literatura tehnico-stiintifica generala si de specialitate, implicate contributiv in formarea/confirmarea unor convingeri si conceptii, respectiv verificarea/sustinerea unor demersuri proprii, materializate prin lucrari de autor anterioare si care se regasesc adecvat in prezentul supertratat.

Obisnuit, in constructiile terestre, „Arhitecturii” i se atribuie o conotatie distincta cvasiartistica. Obiectivele de utilitate materiala imaginate de aceasta sunt, apoi, proiectate, realizate si intretinute sub control tehnico-stiintific asiguratoriu prin metode si procedee caracteristice „Ingineriei Civile”.

In constructiile navale, laturile cvasiartistica si tehnico-stiintifica isi contopesc participatiile interconditionabile intr-un tot unitar ce asigura implinirea creativa a obiectivelor materiale preconizate. Ca urmare, „Arhitectura Navala” este considerata o stiinta (usor afectata cvasiartistic) implicata direct (predictibil si asiguratoriu) in crearea si utilizarea rationala a corpului navei.

Supertratatul „Bazele Arhitecturii Navale” se adreseaza: mediului academic (cadre didactice si de cercetare, doctoranzi, masteranzi, studenti) din institutii universitare de profil (Constructii Navale, Marina); mediului stiintific organizat (cercetatori, proiectanti) din institutii/societati de cercetare si/sau proiectare specializate; mediului productiv (specialisti, ingineri, tehnicieni, maistri, operatori) din santiere navale; mediului de exploatare (specialisti, ingineri, ofiteri, maistri, operatori, marinari) din porturi si unitati de nave. De asemenea, poate fi util specialistilor din cvasidomenii tehnico-stiintifice si/sau economice, dornici sa se informeze despre constructiile navale.

Prof.univ.dr.ing. VIOREL MAIER
Constanta, 31 iulie 2013

CUPRINS VOLUMUL I

Prefata 25

Indexul simbolurilor utilizate 29

Introducere 279

Partea intai. CARACTERIZAREA NAVEI PE BAZA CRITERIULUI FUNC?IONALITA?II 283

1. CLASIFICAREA NAVELOR CIVILE 285

2. INSTALATIILE SI SISTEMELE DE LA BORDUL NAVELOR DE TRANSPORT AUTOPROPULSATE 291

Partea a doua. CARACTERIZAREA CORPULUI NAVEI PE BAZA CRITERIULUI MECANICII CLASICE 295

3. IDENTIFICAREA SI DEFINIREA CALITATILOR NAUTICE 297

4. ELEMENTE DE GEOMETRIA CORPULUI NAVEI 299
4.1. Generalitati 299
4.2. Planurile de proiectie utilizate in reprezentarea geometrica generala a corpului navei 300
4.3. Dimensiunile principale si derivate ale corpului navei 306
4.4. Rapoarte intre dimensiunile principale ale corpului navei 309
4.5. Coeficientii de finete caracteristici geometriei corpului navei 311
4.5.1. Coeficientii de finete de suprafata 311
4.5.2. Coeficientii de finete volumetrici (prismatici) 312
4.6. Planul de forme 315
4.6.1. Descriere generala 315
4.6.2. Informatii generale despre nava inscrise pe planul de forme (anexa la planul de forme) 318
4.6.3. Metodica proiectarii planului de forme prin procedeul derivarii 320
4.7. Particularitati ale geometriei corpului navei submersibile (submarinului) 337
4.7.1. Consideratii generale 337
4.7.2. Planurile de proiectie utilizate in reprezentarea geometrica generala a corpului navei submersibile (submarinul) 338
4.7.3. Dimensiunile principale si derivate ale corpului navei submersibile (submarinului) 339
4.7.4. Rapoarte intre dimensiunile principale ale corpului navei submersibile (submarinului) 342
4.7.5. Coeficienti de finete caracteristici geometriei corpului navei submersibile (submarinului) 343
4.7.6. Planul de forme al corpului navei submersibile (submarinului) 346

5. ELEMENTE DE STATICA NAVEI 347
5.1. Descrierea flotabilitatii 347
5.1.1. Consideratii generale 347
5.1.2. Echilibrul static al navei aflate in repaus pe pozitie dreapta 349
5.1.2.1. Fortele ce actioneaza asupra navei 349
5.1.2.2. Conditiile de echilibru static 353
5.1.3. Plutirea navei pe apa linistita si ecuatiile de echilibru corespunzatoare 354
5.1.3.1. Plutirea inclinata longitudinal si transversal 357
5.1.3.2. Plutirea inclinata longitudinal 358
5.1.3.3. Plutirea inclinata transversal 358
5.1.3.4. Plutirea dreapta 359
5.1.4. Determinarea deplasamentului navei si a coordonatelor centrului de greutate 360
5.1.4.1. Structurarea deplasamentului si determinarea acestuia 360
5.1.4.2. Pozitionarea centrului de greutate al navei si determinarea coordonatelor acestuia 366
5.1.5. Determinarea volumului carenei si a coordonatelor centrului de carena 369
5.1.5.1. Generalitati 369
5.1.5.2. Calculul de carene drepte * 369
5.1.5.3. Calculul de carene inclinate * 487
5.1.6. Siguranta flotabilitatii navei in exploatare 512
5.1.6.1. Generalitati 512
5.1.6.2. Incarcarea - descarcarea marfurilor si rezervelor 516
5.1.6.3. Schimbarea zonelor de navigatie 524
5.1.7. Particularitati privind flotabilitatea navei submersibile (submarinului) 527
5.1.7.1. Consideratii generale 527
5.1.7.2. Imersarea si emersarea navei submersibile (submarinului) 529
5.1.7.3. Echilibrul static al navei submersibile (submarinului) aflate in repaus la imersiune 534
5.1.7.4. Flotabilitatea remanenta a navei submersibile (submarinului)* 536
5.1.7.5. Pozitionarea verticala a navei submersibile (submarinului) in mediul de navigatie 546
5.1.7.6. Afectarea flotabilitatii navei submersibile (submarinului) de prezenta tancurilor de balast principale fara prize de fund 550
5.1.7.7. Dozarea si reglarea asietei navei submersibile (submarinului) 554

CUPRINS VOLUMUL al II-lea

5. ELEMENTE DE STATICA NAVEI (continuare) 589
5.2. Descrierea stabilitatii 589
5.2.1. Consideratii generale 589
5.2.2. Stabilitatea la unghiuri mici de inclinare (initiala) 595
5.2.2.1. Generalitati 595
5.2.2.2. Teoremele stabilitatii initiale 596
5.2.2.3. Calculul deplasarii centrului de carena la inclinari infinit mici 599
5.2.2.4. Marimile care evidentiaza stabilitatea initiala 603
5.2.2.5. Componentele momentului stabilitatii (de redresare)
si semnificatia lor fizica 610
5.2.2.6. Deplasarea verticala a metacentrului determinata de variatia volumului carenei 616
5.2.2.7. Siguranta stabilitatii initiale a navei in exploatare* 624
5.2.2.8. Particularitati privind stabilitatea la unghiuri mici de inclinare (initiala) a navei submersibile (submarinului)* 673
5.2.3. Stabilitatea la unghiuri mari de inclinare 698
5.2.3.1. Generalitati 698
5.2.3.2. Stabilitatea statica* 699
5.2.3.3. Stabilitatea dinamica* 721
5.2.3.4. Determinarea prin calcul a diagramelor de stabilitate* 730
5.2.3.5. Utilizarea practica a diagramelor de stabilitate* 764
5.2.3.6. Siguranta stabilitatii la unghiuri mari de inclinare a navei in exploatare* 789
5.2.3.7. Verificarea si normarea stabilitatii* 811
5.2.3.8. Particularitati privind stabilitatea la unghiuri mari de inclinare a navei submersibile (submarinului) 824
5.3. Descrierea nescufundabilitatii 833
5.3.1. Consideratii generale 833
5.3.2. Studiul consecintelor inundarii compartimentelor (grupurilor de compartimente) asupra vitalitatii navei 834
5.3.2.1. Compartimentul (grupul de compartimente) de categoria intai 836
5.3.2.2. Compartimentul (grupul de compartimente) de categoria a doua 836
5.3.2.3. Compartimentul (grupul de compartimente) de categoria a treia 840
5.3.3. Siguranta compartimentarii navei 850
5.3.3.1. Generalitati 850
5.3.3.2. Determinarea prin calcul a curbei lungimilor inundabile limita 857
5.3.3.3. Verificarea compartimentarii 869
5.3.4. Particularitati privind nescufundabilitatea navei submersibile (submarinului) 870
5.3.4.1. Nescufundabilitatea pe timpul indeplinirii functionalitatii la suprafata 870
5.3.4.2. Nescufundabilitatea pe timpul indeplinirii functionalitatii la imersiune 880

6. ELEMENTE DE DINAMICA NAVEI 889
6.1. Descrierea calitatii de a oscila lin 889
6.1.1. Consideratii generale 889
6.1.2. Studiul oscilatiilor simple ale corpului navei in mediul acvatic linistit 896
6.1.2.1. Oscilatiile simple neamortizate* 896
6.1.2.2. Oscilatiile simple amortizate* 933
6.1.3. Studiul oscilatiilor generale ale corpului navei in mediul acvatic agitat 950
6.1.3.1. Generalitati 950
6.1.3.2. Oscilatiile transversal-verticale* 964
6.1.3.3. Oscilatiile longitudinal-transversal-verticale* 1016
6.1.4. Siguranta calitatii de a oscila lin 1101
6.1.4.1. Generalitati 1101
6.1.4.2. Elemente de control preventiv specifice realizarii navei* 1101
6.1.4.3. Elemente de control preventiv specifice utilizarii navei 1116
6.1.4.4. Elemente de normare asupra comportamentului oscilatoriu al corpului navei 1120

CUPRINS VOLUMUL al III-lea

6. ELEMENTE DE DINAMICA NAVEI (continuare)
6.2. Descrierea calitatilor de mars
6.2.1. Rezistenta la inaintare
6.2.1.1. Consideratii generale
6.2.1.2. Rezistenta la inaintare principala*
6.2.1.3. Rezistenta la inaintare suplimentara*
6.2.1.4. Rezistenta la inaintare totala si puterea instalatiei de propulsie
6.2.1.5. Particularitati privind rezistenta la inaintare a navelor cu evolutie dinamica speciala*
6.2.1.6. Siguranta calitatilor de mars din perspectiva rezistentei la inaintare*
6.2.2. Propulsoare navale
6.2.2.1. Generalitati
6.2.2.2. Principiul de actionare a propulsorului hidraulic reactiv
6.2.2.3. Descrierea constructiv-functionala a elicei*
6.2.2.4. Proiectarea elicei cu ajutorul diagramelor rezultate din incercari sistematice pe modele*
6.2.2.5. Siguranta calitatilor de mars din perspectiva propulsiei

6. ELEMENTE DE DINAMICA NAVEI (continuare)
6.3. Descrierea guvernarii
6.3.1. Consideratii generale
6.3.2. Instalatia principala de carma
6.3.2.1. Notiuni descriptiv-functionale despre carmele navale*
6.3.2.2. Calculul hidrodinamic al carmei*
6.3.2.3. Giratia navei sub actiunea carmei*
6.3.3. Mijloace de guvernare activa
6.3.3.1. Generalitati
6.3.3.2. Particularitati descriptiv-functionale privind mijloacele de guvernare activa reprezentative*
6.3.4. Particularitati privind guvernarea navei submersibile (submarinului)
6.3.4.1. Generalitati
6.3.4.2. Echilibrul dinamic plan-vertical corespunzator deplasarii controlate a navei submersibile (submarinului) in stare pozitionala imersata*
6.3.4.3. Guvernarea verticala a navei submersibile (submarinului) in regim stabilizat de deplasare subacvatica*
6.3.5. Siguranta guvernarii
6.3.5.1. Generalitati
6.3.5.2. Potentialitatea efectelor generate de carma (carme)
6.3.5.3. Realizarea actionarii carmei

7. SIGURANTA MECANICA A LANSARII NAVEI LA APA
7.1. Consideratii generale
7.2. Contextualizarea mecanica generala a metodei gravitationale pe plan inclinat de lansare la apa
7.2.1. Generalitati
7.2.2. Fortele implicate in echilibrul mecanic general pe timpul lansarii
7.2.2.1. Grupul fortelor care exprima actiuni statice
7.2.2.2. Grupul fortelor care exprima actiuni dinamice
7.2.3. Delimitari fenomenologice in desfasurarea temporala a lansarii
7.2.3.1. Delimitarea fazelor conventionale pentru lansarea longitudinala
7.2.3.2. Delimitarea fazelor conventionale pentru lansarea transversala
7.3. Descrierea lansarii gravitationale longitudinale pe plan inclinat a navei la apa
7.3.1. Desfasurarea temporala a fazei intai
7.3.2. Desfasurarea temporala a fazei a doua
7.3.2.1. Verificarea preventiva a aparitiei fenomenului de rasturnare
7.3.2.2. Determinarea vitezei de miscare
7.3.3. Desfasurarea temporala a fazei a treia
7.3.3.1. Determinarea vitezei de miscare
7.3.3.2. Controlul preventiv asupra fenomenului plutirii
7.3.4. Desfasurarea temporala a fazei a patra
7.3.4.1. Caracteristicile cinematice evolutive ale corpului navei
7.3.4.2. Caracteristicile geometrice ale acvatoriului primitor
7.3.5. Diagrame de lansare
7.3.5.1. Generalitati
7.3.5.2. Diagrama de lansare in varianta engleza
7.3.5.3. Diagrama de lansare in varianta franceza
7.3.6. Unele consideratii privind franarea lansarii longitudinale
7.3.6.1. Generalitati
7.3.6.2. Franarea cu ajutorul ancorelor
7.3.6.3. Franarea cu ajutorul greutatilor sau dragilor remorcate
7.3.6.4. Franarea cu ajutorul panourilor opritoare
7.4. Descrierea lansarii gravitationale tranversale pe plan inclinat a navei la apa
7.4.1. Desfasurarea temporala a fazei intai
7.4.1.1. Determinarea vitezei finale
7.4.1.2. Verificarea preventiva a aparitiei fenomenului de derapare
7.4.2. Desfasurarea temporala a fazei a doua
7.4.3. Desfasurarea temporala a fazei a treia
7.4.4. Desfasurarea temporala a fazei a patra

Partea a treia. CARACTERIZAREA CORPULUI NAVEI PE BAZA CRITERIILOR CONSTRUCTIV - ELASTIC SI SISTEMIC

8. ELEMENTE DE CONSTRUCTIA NAVEI
8.1. Abordarea generala a constructiei corpului navei
8.1.1. Structurarea constructiva de principiu
8.1.1.1. Consideratii descriptive generale
8.1.1.2. Consideratii de principiu despre planseele navale
8.1.1.3. Sisteme de osatura utilizate in constructia generala a corpului navei
8.1.1.4. Nomenclarea specifica de referinta pentru structura constructiva a corpului navei
8.1.2. Particularitati ale materialelor utilizate la constructia corpului navei
8.1.2.1. Particularitati ale materialelor metalice feroase
8.1.2.2. Particularitati ale materialelor metalice neferoase
8.1.2.3. Particularitati ale materialelor nemetalice
8.1.2.4. Caracteristici elastice generale
8.1.3. Registre de clasificare navala
8.1.3.1. Generalitati
8.1.3.2. Publicatiile de referinta ale registrelor de clasificare navala
8.1.3.3. Simbolul de clasa atribuit navelor de catre registrele de clasificare
8.2. Descrierea structurala de principiu a corpului navei
8.2.1. Descrierea structurala a planseelor navale care compun corpul navei
8.2.1.1. Planseele de fund
8.2.1.2. Planseele de bordaj
8.2.1.3. Planseele de punti
8.2.1.4. Planseele de pereti
8.2.2. Descrierea structurala a extremitatilor corpului navei
8.2.2.1. Etrava
8.2.2.2. Etamboul
8.2.3. Descrierea structurala a constructiilor anexe de referinta atasate direct corpului propriu-zis al navei
8.2.3.1. Tancurile pentru depozitarea rezervelor lichide
8.2.3.2. Suprastructurile si rufurile
8.3. Unele consideratii privind siguranta constructiv-structurala a corpului navei
8.3.1. Masuri de siguranta supuse cerintelor formale
8.3.1.1. Intariturile speciale adecvate zonei extremitatii prova
8.3.1.2. Intariturile speciale adecvate zonei extremitatii pupa
8.3.1.3. Intariturile speciale adecvate zonelor compartimentelor masini si generatoare de abur
8.3.1.4. Intarituri speciale adecvate zonelor de impact cu gheturile
8.3.2. Masuri de siguranta supuse cerintelor dimensionale
8.3.2.1. Indeplinirea cerintelor de siguranta dimensionala prin metoda analitica
8.3.2.2. Indeplinirea cerintelor de siguranta dimensionala prin metoda practic-evaluativa

CUPRINS VOLUMUL al V-lea

9. ELASTICITATEA GENERALA A CORPULUI NAVEI
9.1. Reprezentarea fenomenologica preliminara
9.1.1. Actiunile suportate de corpul navei in exploatare
9.1.2. Reactia materialelor din structura constructiva a corpului navei supus actiunilor externe
9.1.2.1. Consideratii generale
9.1.2.2. Asimilarea evaluativa a fortelor interioare din corpul navei
9.1.3. Identificare solicitarilor generale induse de actiunile externe in masa materiala a corpului navei
9.1.3.1. Consideratii generale
9.1.3.2. Solicitari generale induse relevante
9.2. Comportamentul elastic al corpului navei la solicitari generale predominante
9.2.1. Consideratii generale
9.2.2. Starea de eforturi indusa in corpul navei de solicitarile generale predominate
9.2.2.1. Asezarea statica in mediu acvatic linistit (pe apa calma)*
9.2.2.2. Asezarea statica in mediu acvatic agitat (pe val)*
9.2.2.3. Asezarea dinamica in mediu acvatic agitat (pe valuri)*
9.2.2.4. Modelarea fizico-matematica evaluativa a starii de eforturi
9.2.3. Starea de tensiuni indusa in corpul navei de solicitarile generale predominante
9.2.3.1. Generalitati
9.2.3.2. Tensiuni normale*
9.2.3.3. Tensiuni tangentiale
9.2.4. Starea de deformare indusa corpului navei de solicitarile generale predominante
9.2.4.1. Generalitati
9.2.4.2. Descrierea liniei elastice a corpului navei rezultate din incovoierea generala longitudinala verticala pura
9.2.4.3. Descrierea liniei elastice a corpului navei rezultate din forfecarea generala longitudinala verticala pura
9.2.4.4. Descrierea liniei elastice a corpului navei rezultate din solicitarea generala compusa, la incovoiere longitudinala verticala cu forfecare longitudinala verticala
9.2.5. Complementari analitice evaluatorii privind comportamentul elastic al corpului navei la solicitari generale predominante
9.2.5.1. Descrierea solicitarii generale a corpului navei la incovoiere longitudinala verticala cu forfecare longitudinala verticala prin metoda parametrilor initiali
9.2.5.2. Solicitarea generala a corpului navei la incovoiere longitudinala verticala cu forfecare longitudinala verticala in situatii operationale distincte
9.2.5.3. Solicitarea generala a corpului navei la torsiune (rasucire) longitudinala*
9.2.6. Siguranta comportamental-elastica a corpului navei in mediu
9.2.6.1. Generalitati
9.2.6.2. Descrierea metodelor de normare si verificare specifice sigurantei comportamental-elastice a corpului navei in mediu*
9.3. Comportamentul elastic al corpului navei la vibratii generale predominante
9.3.1. Elemente de analiza fundamentala a vibratiilor specifice ansamblului arhitectural-mecanic naval
9.3.1.1. Generalitati
9.3.1.2. Vibratiile verticale de incovoiere libere ale grinzilor navale cu o singura deschidere
9.3.1.3. Vibratiile verticale de incovoiere libere ale grinzilor navale continue cu mai multe deschideri
9.3.2. Concept analitic-aplicativ privind vibratiile generale predominante ale corpului navei in exploatare
9.3.2.1. Informatii preliminare
9.3.2.2. Descrierea conceptului analitic-aplicativ*
Repere bibliogarfice

* Paragraf subdivizat intr-o anexa complementara ce precede desfasurarea propriu-zisa a continutului

DESPRE AUTORI

Viorel MAIER s-a nascut la 31 iulie 1948 in comuna Iclod, judetul Cluj (d.14.06.2024). A absolvit doua institutii de invatamant superior, Scoala Militara Superioara de Marina, specializarea Electromecanica Navala, in anul 1969 si Universitatea din Galati, specializarea Nave si Instalatii de Bord, in anul 1977. Obtine titlul de doctor inginer in domeniul Teoria Elasticitatii si Plasticitatii, la Universitatea Tehnica din Cluj Napoca, in anul 1983. Din anul 1977 se dedica activitatii didactice in Institutul de Marina „Mircea cel Batran”, respectiv Academia Navala „Mircea cel Batran” din Constanta parcurgand, succesiv toate treptele ierarhice, de la asistent la profesor universitar. Din anul 1999 devine profesor universitar al Universitatii „Ovidius” din Constanta, titular al disciplinelor Arhitectura Navala, Elemente de Dinamica Navei, Constructia si Elasticitatea Navei, pana in 2009. Tot din anul 1999 este profesor universitar asociat al Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, unde are calitatea de conducator de doctorat in domeniul Inginerie Civila. Dintre realizarile remarcabile care contureaza personalitatea sa stiintifica, se mentioneaza tratatul Mecanica si Constructia Navei, aparut in trei volume (1985, 1987, 1989), respectiv Solicitari Generale in Arhitectura Navala Moderna (1997) si Oscilatiile Generale ale Navei pe Valuri in Abordare Determinista (2005), toate publicate la Editura Tehnica din Bucuresti, fiind considerate de specialisti drept lucrari fundamentale de referinta pentru literatura tehnica romaneasca privind constructiile navale. Acestora li se adauga peste 50 de lucrari stiintifice, recunoscute in tara si in strainatate, toate vizand domeniul complex al constructiilor navale.

Alexandru PINTILIE s-a nascut la 19 aprilie 1970 in comuna Vadu Moldovei, judetul Suceava. A absolvit Universitatea „Ovidius” din Constanta, specializarea Echipamente Navale, in anul 1996. Obtine titlul stiintific de doctor in domeniul Inginerie Civila, la Universitatea Tehnica din Cluj-Napoca, in anul 2010. Isi incepe activitatea profesionala ca inginer navalist in S.C. Santierul Naval din Constanta (1995-1999) si inginer conceptie colaborator (1999-2002) in cadrul aceluiasi agent economic. Din anul 1999 se dedica activitatii didactice in Universitatea „Ovidius” din Constanta parcurgand, succesiv, treptele ierarhice de la preparator universitar la sef de lucrari. Din anul 2023 si pana in prezent, ocupa functia de cercetator stiintific in cadrul Academiei Navale „Mircea cel Batran” din Constanta. Dintre realizarile remarcabile care contureaza personalitatea sa stiintifica, se mentioneaza seria Modelare si simulare in constructiile navale portuare si marine, in trei volume (2019, 2020, 2021), publicata la Editura Ovidius University Press, considerata de specialisti extrem de valoroasa si originala prin modul intuitiv de derulare a etapelor de proiectare in industria navala, respectiv seria Sisteme termoenergetice navale de forta, in trei volume (2020, 2021, 2023), publicata la Editura Academiei Navale „Mircea cel Batran”, dedicata unei arii de pregatire universitare restranse in Romania, ceea ce face din acest material unul de mare interes pentru specialistii in domeniu. Acestora li se adauga peste 40 de lucrari stiintifice, recunoscute in tara si in strainatate, in domeniul naval si in domenii conexe.

Viorel-Bogdan RADOIU este nascut in Constanta in anul 1974. A absolvit cursurile Universitatii „Ovidius” din Constanta, Facultatea de Inginerie, specializarea Instalatii si Echipamente Navale, in anul 1998. Devine doctor inginer in domeniul Inginerie Mecanica, cu teza de doctorat intitulata „Contributii la studiul analitic, numeric si experimental al comportarii schimbatoarelor de caldura sub actiunea solicitarilor mecanice si termice”, sustinuta in anul 2006 la Universitatea Maritima din Constanta. Isi incepe cariera profesionala in anul 1998, dupa absolvirea studiilor de licenta, in santierul naval Daewoo Mangalia Heavy Industries, ca inginer proiectant. Din anul 2000 se dedica activitatii didactice si de cercetare in cadrul Universitatii „Ovidius” din Constanta, Facultatea de Inginerie Mecanica, respectiv Facultatea de Inginerie Mecanica, Industriala si Maritima avansand treptat in cariera, de la pozitia de preparator universitar pana la cea de sef de lucrari. A publicat, in calitate de autor si coautor, o serie de articole stiintifice si carti de specialitate.