Bucuresti-Arhipelag. Demolarile anilor 80: stergeri, urme, reveniri.
Autor: Cristian Popescu
Editura: Compania
Format: 23,5x28,5
Nr. pagini: 112
Coperta: brosata
ISBN: 978-973-7841-40-7
Anul aparitiei: 2009
CUPRINS
Calvarul Bucurestiului - atat cat se poate vedea 7
„Povara” bunului trecut 9
Fototeca in doi timpi 10
Ansamblul de la Mihai Voda 13
Piata Unirii: Sf.Ion Nou 17
Piata Unirii: Spitalul Brancovenesc 19
HANUL LUI AVRAM 27
Baratia si Biserica Sf.Gheorghe 28
HAN - PASAJ COMERCIAL - RUINA 33
CENTRUL VECHI IN DERIVA 34
Piata Sf.Vineri 36
PIATA UNIRII: O DISPARITIE SI O TRANSLARE 45
Strada si Piata Cauzasi 46
A FOST ODATA PIATA CAUZASI 50
Strazile Mircea Voda si Labirint 52
Calea Mosilor 56
Biserica Olari 60
Piata Muncii 52
Calea Rahovei 64
TENTATIA REPLICII 66
Piata Bibescu Voda si Calea Serban Voda 67
IDEOLOGIA SI MONUMENTUL 73
Dealul Filaret 74
Calea Grivitei 76
POVESTEA UNEI EZITARI: TEATRUL NATIONAL 1983-1985 78
Calea Dudesti - Piata Vitan 80
A FOST ODATA LICEUL COMERCIAL ``Carol I`` 84
Soseaua Giurgiului 86
SCOALA BULGARA 89
Calea Vacaresti 90
PE LOCUL HANULUI GALBEN 104
Manastirea Vacaresti 106
Bibliografie 110
[...] Un album facut cu multa grija, empatie si cunoastere indeaproape a materialului. Formula de oras-arhipelag va deveni si ea antologica, caci defineste si explica cum nu se poate mai bine fragmentarea acestei urbe in insule si enclave adesea fara legatura intre ele...
Despre demolari si schimonosirile orasului in deceniul de dupa 1980 au aparut de-a lungul anilor si alte carti, elaborate cu o mai mare sau mai mica acribie si rigoare stiintifica. Aceasta, semnata de Cristian Popescu, este mai inainte de toate un eseu fotografic, o arhiva de imagini, o comoara vizuala in care imaginile au fost pastrate asa cum au imbalsamat ele locuri, case, strazi, biserici si unghiuri urbane ale Bucurestiului din anii din urma ai paranoiei ceausiste...
In era Photoshop-ului, aceasta autenticitate este cu atit mai pretioasa, cu cit multi deja s-au obisnuit cu imaginea « sulemenita » si pervertita de reclame si noi constructii ale Bucurestiului de azi... Realizate pe pelicula de 35 de mm, imaginile acestea au un aspect frust, concret, documentar, nostalgic, cu mici defectiuni pe alocuri. Dar pentru a face acest salt in timp si pentru a se putea reconstitui, imaginar macar, topografia locurilor, autorul a revenit in actualitate si a fotografiat ceea ce s-a pus in locul demolarilor... [...]
Vladimir Bulat,
blogul Ochiul de veghe, 8 iulie 2007
« Ce a mai ramas din Bucurestiul de odinioara »
[...] Recent, in dupa-amiaza unei zile caniculare, la sala de Cinema a Cercului Militar National (CCA), Editura Compania a organizat o intilnire cu arhitecti si istorici in jurul albumului «Bucuresti-arhipelag. Demolarile anilor `80 : stergeri, urme, reveniri» de Cristian Popescu, cu colaborarea lui Adrian Majuru. Editorul acestui album este Adina Keneres. In 424 de imagini, romanul-foto al schimbarii si neschimbarii Capitalei in ultimii douazeci si ceva de ani. In citeva texte sint date repere istorice si detalii de viata urbana. Printre cei prezenti la intilnire s-au aflat prof. Dr. Arh. Virgiliu Polizu, Loredana Stasisin si Catalin I. Nicolae, animatori ai proiectului « Case care pling », si Adrian Majuru. Adina Keneres, editorul acestui album, este optimista si spera ca suntem totusi in stare sa ne imaginam macar iesirea dintr-o traditie fatala, astfel incit generatiile urmatoare sa-si vada altfel rostul: sa-si prezerve, sa-si gospodareasca si sa-si valorifice ce-a mai ramas din straturile de vechime ale Capitalei. Lor le sint mai cu seama destinate imaginile reproduse in albumul « Bucuresti-Arhipelag ». Deopotriva cele « furate », in vremuri de interdictie, de obiectivul lui Cristian Popescu si cele de autor. « Bucurestiul a devenit de doua decenii si ``un arhipelag``, adica o alcatuire de insule, si acestea prea putin asemanatoare. In anii `80, din Bucuresti au disparut cartiere, gradini si au fost darimate sau ascunse biserici. »
Mireille Astrid Popa
Realitatea romaneasca, 18.07.2007
[...] Cristian Popescu, autor al albumului « Bucuresti-arhipelag. Demolarile anilor `80 : stergeri urme, reveniri », aparut recent la Editura Compania, isi aminteste cum a suferit de cumplit pentru orasul martirizat si cum a insistat, in ciuda interdictiilor autoritatilor, sa fotografieze tot ce se putea.
« Am fotografiat cu sufletul, fara vreun permis sau vreo autorizatie. Am inteles ce insemna interdictia de a face poze prima oara pe Cheiul Dimbovitei, linga ruinele Institutului Medico-Legal ``Mina Minovici`` in timp ce incercam sa incadrez Biserica Sf. Nicolae Jitnita si Sinagoga Malbim din fosta Piata Cauzasi. Era duminica, 13 octombrie 1985, la 8 dimineata. » Am aflat de curind cu mare surprindere ca Institutul Medico-Legal din Cairo este o replica perfecta a fostului Institut Medico-Legal romanesc... [...]
Relus Muresan
Revista Romania Radio, nr. 147, 24-30 septembrie 2007, p. 5
[...] Ce vedem astazi in centrul Capitalei ? Piata Unirii, spatiu care arata cu totul altfel decit cel de la jumatatea anilor `80, Casa Poporului, care nu mai are nevoie de nici o prezentare, blocuri, blocuri, blocuri. Prea putine constructii din aceste zone au supravietuit demolarilor. Din fosta mahala Mihai Voda, de exemplu, nu au mai ramas decit biserica si clopotnita, monument de secol XVI, translatate intre noile blocuri. Aceeasi soarta a avut-o si Biserica Sf. Ion Nou, din Piata Unirii, constructie ridicata in 1766, care la mijlocul anilor `80 a fost ascunsa intre blocuri.
Piata Unirii, curatata de istorie in martie 1985
Oricum, pe 31 martie 1985, Piata Unirii era deja « curatata de istorie », asa cum scrie Cristian Popescu, cel care a reusit sa fotografieze o buna parte din cladirile care urmau a fi demolate. Fotografiile sale, facute in anii `80, au fost adunate intr-o carte. « Bucuresti-arhipelag. Demolarile anilor `80 : stergeri, urme, reveniri » a aparut recent la Editura Compania, in conditii grafice remarcabile, fotografiile facute de Cristian Popescu fiind insotite de textele lui Adrian Majuru.
Si pentru ca gustul sa fie si mai amar in urma vizionarii acestor imagini, Cristian Popescu a alaturat fotografiilor din toiul demolarilor unele recente, tot alb-negru, facute in anii 2006-2007 acelorasi locuri, uneori luate chiar din aceeasi cladire, de la aceeasi intersectie.
[...]
Cristian Popescu, absolvent in 1968 al Scolii Tehnice de Arhitectura si Constructia Oraselor din Bucuresti, a inceput sa fotografieze in aprilie `84, cind au fost primele demolari, pe care le-a crezut un caz izolat. Curind, avea sa inteleaga ce se intimpla de fapt si ce insemna « planul de sistematizare a municipiului Bucuresti », care a fost facut public un an mai tirziu. Atunci si-a dorit sa capteze cit de mult se poate din cum arata Bucurestiul la ora aceea. A mers pe urma zvonurilor, pe urma buldozerelor. Cind vedea un buldozer, intelegea ca e rost de demolare si fotografia. Unele imobile din cele imortalizate atunci au scapat, altele nu. Dintre fotografiile reproduse in « Bucuresti-arhipelag », probabil cele mai ravasitoare sint cele cu vederile luate din Calea Vacaresti, zona aflata in curs de demolare in toamna anului 1985, cu ce a mai ramas din Spitalul Brancovenesc, care a intrat in demolare in aprilie `84, dar si imaginile cu zona Splaiului Independentei, dupa demolarile incepute in acelasi an, sau cu Institutul Mina Minovici, in curs de demolare in septembrie `85.
Cristian Popescu mai povesteste in cuvintul de deschidere al acestui volum ca fotografiatul era interzis. De aceea a fost si retinut de Securitate de trei ori. I s-au cerut explicatii, iar filmele au fost distruse. « Toate aceste hartuieli nu au facut insa decit sa ma indirjeasca. M-am incapatinat deci sa fotografiez tot ce voiam. Atunci mi se parea ca acoperisem totul cu aparatul meu, un Leningrad indelung folosit. Acum imi dau seama ca as fi putut fotografia mult mai mult si-mi revin mereu in minte locurile pe care le-am omis... » [...]
Elena Vladareanu
Romania libera, 17 iulie 2007, p. 20
« Fotografiile dezastrului »
[...] 1985. Apare ceva numit « Plan de sistematizare al Capitalei » - in fapt, condamnarea la moarte a ceea ce a fost cindva « micul Paris ». Distrugerile devin, intr-adevar... sistematice. Apar bancuri sinistre despre cartiere disparute pentru ca in masina lui Ceausescu a intrat o musca si el a inceput sa dea din miini... Locul bisericilor, asezamintelor si caselor care dadeau farmecul si identitatea Bucurestiului este luat de kilometri intregi de cutii de beton. Cu bai fara geamuri si fara scurgere in pardoseala (!). Cu case ale scarilor fara iluminare naturala (caracteristica dramatica in lungile ore de oprire a curentului electric). Cu lemnarie « inflorita » si toate instalatiile ca vai de lume. Cu camere de buzunar. Spre comunism in zbor.
In acest moment, un om, pe numele lui Cristian Popescu, sesizeaza ca lumea care dispare trebuie imortalizata. Isi ia aparatul de fotografiat si pleaca prin oras, fara nici o prudenta. Roaga oameni necunoscuti sa-l lase sa fotografieze de la ferestrele lor ori de pe terasele blocurilor. Stringe astfel o arhiva inestimabila de imagini : inainte de, in timp ce, dupa... Imagini halucinante, probabil incredibile pentru cei care nu au trait acele vremuri. Este « saltat » de trei ori de catre militieni si securisti, pus sa dea explicatii, scuturat. Ii sint confiscate trei filme intregi, pierdere inestimabila. Ca sa n-o sperie, nu-i va povesti sotiei sale despre aceste anchete decit dupa 1989... Oricum, nu se lasa. Revine cu incapatinare si fotografiaza un oras in descompunere. Scrie istorie vizuala. O imagine face cit o mie de cuvinte...
Doua decenii mai tirziu este descoperit de Editura Compania, care ii propune editarea unui album, solicitindu-i un efort suplimentar : sa revina pe urmele propriilor pasi si sa surprinda ce-a ajuns fiecare dintre locurile de atunci, dupa patru ani de buldozeriada, o revolutie si 17 ani de democratie originala. O face fara sa ofteze. Rezultatul este un volum cutremurator - iertat fie-mi ieftinul joc de cuvinte. De vazut, nu de povestit.
Tudor Calin Zarojan
Ziarul de duminica, 24 august 2007, p. 5