CAROMBOIS, aventura unei intreprinderi forestiere in Africa Centrala. Monografie.

PREFATA

Despre economia forestiera a Romaniei comuniste nu s-a scris prea mult si cei care au facut-o au preferat sa prezinte si sa dea amploare realizarilor, in masura in care au existat.

Se deplang in prezent, abuzurile condamnabile pe care le fac unii dintre noii improprietariti, dar se trece sub tacere jaful planificat al padurilor practicat la scara nationala, de guvernantii comunisti cu sprijinul direct sau indirect al unor silvicultori, care n-au avut sau si-au pierdut constiinta nobilei lor profesiuni.

Sunt inca multi care mai cred ca regimul comunist a promovat o economie forestiera prospera, ca padurile au fost protejate si ca situatia lor s-a ameliorat fiind gospodarite pe baze rationale si fundamentate stiintific.

Pentru a cunoaste adevarul trebuie comparata situatia fondului forestier de la sfarsitul deceniului 6 si ceea ce a preluat Regia Padurilor, 40 de ani mai tarziu.

Sper ca odata cu aparitia unei noi generatii de silvicultori, debarasata de monopolul gandirii celor care au contribuit la ruinarea padurii romanesti sub regimul comunist, se va scrie si o istorie adevarata a economiei forestiere din aceasta perioada.

Eu doresc sa adaug la aceasta istorie, o pagina care nu priveste padurea romaneasca, dar care ilustreaza modul cum se tratau si se rezolvau problemele forestiere in regimul de trista amintire.

In paginile care urmeaza voi prezenta monografia uneia dintre cele patru intreprinderi mixte forestiere create in Africa de Statul roman, istorie pe care o cunosc bine, fiind conducatorul ei in perioada in care s-a realizat o cotitura radicala in activitatea acestei societati. Doresc sa fie cunoscuta competenta si probitatea profesionala cu care se rezolvau problemele la nivelul conducerii Statului si a organismelor sale.

In octombrie 1978, ing. A. Damboiu, directorul general al Cooperarii Internationale din Ministerul Economiei Forestiere, mi-a propus sa preiau conducerea societatii CAROMBOIS din Africa Centrala, care nu reusea sa demareze o activitate multumitoare, doi ani dupa ce, prin perseverenta lui, se reusise fuziunea cu IFA-RCA, o societate franceza pusa in conservare ca nerentabila.

Activitatea societatii IFA-RCA era oprita din anul 1973, dupa sase ani de exploatare intensa, timp in care exploatase partea cea mai bogata in lemn din permisul acordat (cca. 40 %). Ea dispunea de o baza materiala apreciabila, dar foarte uzata si de personalul local calificat.

Afacerea era reciproc avantajoasa; pentru ca in felul acesta Statul roman isi ascundea erorile fundamentale facute de organele guvernamentale la crearea acestei societatii si masca eliberarea fictiva a capitalului social de catre Republica Centrafricana, iar pe de alta parte partenerul francez se debarasa elegant de o intreprindere falimentara, fara sa declare falimentul.

Cand mi s-a propus nu aveam aceste informatii, dar situatia mea, atat in familie cat si in activitatea profesionala, ma indemnau sa plec si sa lucrez departe, liber de constrangerile regimului totalitar din tara.

Eram la varsta cand inca mai credeam ca sunt in stare sa pun in valoare formatia si competentele mele de inginer si imi repugna sa raman numai un executant docil al unor directive aberante.

Imi dadusem seama ca activitatea mea profesionala ca director in minister, se desfasura intr-un mediu artificial, in care nu puteam da curs aspiratiilor mele, ca munca din ultimii ani, de supraveghere a unor santiere, fara fundament economic si fara viitor, era inutila si sterila.

Mi s-a acordat o perioada de documentare si analiza de trei luni si in aprilie 1979 am acceptat propunerea; in luna mai am luat in primire postul si m-am instalat pentru patru ani la Nola.

Am crezut ca mi se deschide calea pentru a realiza ceva care sa iasa din dogmele coercitive ale constructiei socialismului si m-am lansat cu entuziasm pe acest drum, daruindu-ma cu totul misiunii de a face din CAROMBOIS o intreprindere prospera si durabila (cu toate racilele sale de origine, pe care le-am cunoscut complet abia dupa ce mi-am inceput activitatea).

A fost pentru mine o revelatie si o euforie sa pot lucra liber, responsabil de hotararile mele si fara corsetul permanent al statului si al organelor sale de partid. Directivele si indicatiile primite din tara le-am aplicat numai in masura in care am considerat ca nu prejudiciaza societatea; m-am straduit sa ma achit, in egala masura, de obligatiile pe care societatea le avea fata de ambii asociati si nu m-am sfiit sa arat greutatile pe care practica economica, lipsita de orizont, a Romaniei era daunatoare si contrara intereselor tarii.

Pentru mine, aceasta perioada a fost implinirea visului de a conduce efectiv o intreprindere, cu toate drepturile si raspunderile pe care le incuiba functia unui adevarat director.

Am avut sansa sa am printre colaboratori, oameni care s-au dedicat muncii incredintate si am obtinut rezultate nesperate; lor li se datoreaza realizarile exceptionale din anii ’80 - ’82.

Doresc sa redau adevarul, cu toate greselile facute cu voie sau fara voie, astfel ca viata si munca noastra sa fie cunoscute si sa se stie ca aceasta societate a durat, atat de mult, numai datorita muncii unui numar restrans de romani, cu care profesiunea si neamul se pot mandri.

Aduc pe aceasta cale multumirile mele celor care m-au ajutat sa reconstitui istoria a ceea ce s-a intamplat dupa plecarea mea, in ordine alfabetica: Calin Spiridon, Crangus Marin, Ionescu Victor si Sotarca Ion, precum si tuturor care prin munca lor au contribuit ca societatea CAROMBOIS sa reziste vicisitudinilor create.

Sunt recunoscator profesorului dr. ing. D. Tarziu pentru lectura atenta a manuscrisului, pentru corecturile aduse, precum si pentru sugestiile pertinente pe care mi le-a propus.

Exprim, de asemenea, gratitudinea mea Editurii AGIR pentru prezentarea ingrijita a manuscrisului meu.

Ing. Petre BRADOSCHE, Lurcy, iulie 2010

CUPRINS

Partea I. Republica Centrafricana, o enclava cu resurse greu de valorificat;
1. Asezarea geografica;
2. Conditiile fizico-geografice;
3. Repartizarea vegetatiei in Republica Centrafricana;
4. Populatia;
5. Trista istorie a populatiei centrafricane;
6. Activitatea economica. Economia forestiera;

Partea a II-a. Debutul hazardat al unei intreprinderii forestiere in Republica Centrafricana;
1. Dificultatile de instalare a intreprinderilor forestiere in zona tropicala;
2. Acordul pentru crearea societatii CAROMBOIS (Mangalia, 26 iulie 1973);
3. Modificarea conditiilor acordului de la Mangalia (Bangui, 14 ianuarie 1974);
4. Prefectura Sangha Economique;
5. CAROMBOIS I, o intreprindere nascuta moarta;
6. Evolutia si durata societatii CAROMBOIS;

Partea a III-a. CAROMBOIS II (1976-1982), o incercare de supravietuire;
1. Bazele reale ale fuziunii cu IFA-RCA;
2. Perspectivele de dezvoltare si caile de urmat;
3. Conducerea si organizarea activitatii noii societatii;
4. Permisele de exploatare;
4.1. Caracteristicile permisului disponibil;
4.2. Organizarea inventarierii fondului forestier;
5. Activitatile de productie in padure;
5.1. Proiectarea si constructia drumurilor forestiere;
5.2. Recoltarea si deplasarea lemnului in padure;
6. Transportul lemnului de la padure;
7. Activitatile de productie la Nola;
7.1. Parcul final de busteni;
7.2. Fabrica de cherestea si atelierul de semiprefabricate;
7.3. Atelierul mecanic;
7.4. Centrala termica;
8. Activitati in afara sediului societatii (Nola);
8.1. Transportul fluvial cu mijloace proprii;
8.2. Antena comerciala de la Brazzaville;
8.3. Biroul de la Bangui;
9. Situatia CAROMBOIS in perioada de trecere de la societate mixta la cea de drept comun;
9.1. Gestionarea societatii in perioada 1979-1982;
9.2. Productia si vanzarea produselor;
9.3. Rezultatele controlului efectuat de FOREXIM;
9.4. Ambianta in cadrul societatii si problemele de personal;
9.5. Relatiile cu organele administrative centrafricane;
9.6. Colaborarea cu partea romana;

Partea a IV-a. CAROMBOIS III, declinul (1983 - 1988);
1. O societate romaneasca in Republica Centrafricana;
2. Rezultatele activitatii in perioada 1983 - 1988;
3. Prioritatea pentru rambursarea creditelor romanesti;
4. Agonia si sfarsitul;

ANEXE:
I. Fisele speciilor exploatate (I.1 - I.4);
II. Documente anexate (II.1 - II.11);
Reflectii dupa zeci de ani;
Bibliografie.

DESPRE AUTOR

Ing. Petre Bradosche, nascut in 1927, termina liceul Sfintii Petru si Pavel din Ploiesti in 1946 si in acelasi an intra prin concurs la Facultatea de Silvicultura din cadrul Scolii Politehnice din Bucuresti. In 1948, urmare reorganizarii invatamantului superior, opteaza pentru Institutul de Exploatarea si Industrializarea Lemnului, din Bucuresti, pe care il absolva cu diploma de merit, in 1950.

Repartizat in invatamant, el alege activitatea de proiectant si parcurgand succesiv toate etapele, este promovat in 1958 in functia de director al Institutului de Studii si Proiectari Silvice din Bucuresti.

In 1961 este transferat in Ministerul Economiei Forestiere in functia de director pentru constructia drumurilor forestiere si ulterior pentru constructia combinatelor de industrializarea lemnului. In aceasta perioada publica mai multe manuale si indrumatoare tehnice, efectueaza studii, publica numeroase articole si face comunicari la conferinte nationale si internationale privind promovarea si perfectionarea activitatii de constructie a drumurilor forestiere.

In 1975, urmare unui conflict de opinii cu ministrul, este demis din functie si insarcinat cu urmarirea constructiei combinatelor de hartie si celuloza; in 1979 deziluzionat de munca incredintata si de regimul totalitar din tara, pleaca in RCA ca director general al societatii CAROMBOIS.

In urma neintelegerilor cu organismele din tara cu privire la evolutia societatii, dupa ce reuseste sa redreseze situatia acesteia, abandoneaza postul si se refugiaza in Franta, unde continua sa lucreze pana la varsta de 72 de ani, ca inginer principal si dupa pensionare ca liber profesionist, titular al unui birou de studii.