Catina alba in fitoterapie

PREFATA

Utilizarea plantelor medicinale in scop terapeutic are o vechime de mii de ani si o eficienta deja dovedita.

Fitoterapia moderna studiaza compozitia chimica a plantelor in laboratoarele farmaceutice si argumenteaza stiintific utilizarile traditionale ale unor plante. In ciuda secolelor de traditie, fitoterapia a evoluat si si-a dobandit prestigiul si eficacitatea abia in ultima perioada, devenind din ce in ce mai aproape de normele medicinii moderne.

Ca urmare a informatiilor despre potentialul terapeutic existent in lumea plantelor, cercetarea si obtinerea noilor preparate s-a dezvoltat cu ajutorul plantelor, in sensul selectarii sistematizate a ingredientelor in laboratoare.

Ca rezultat, in prezent, se cunosc mult mai bine proprietatile medicinale ale plantelor, fiind descifrate secretele principiilor lor active si, astfel, cunoscandu-se mult mai precis actiunea lor.

In acest context, al documentarii si explorarii stiintifice, se inscrie si prezenta lucrare, a domnului Bogdan Soltuzu, autorul dorind sa impartaseasca tuturor celor interesati informatiile referitoare la valentele fitoterapeutice ale catinei.

Lucrarea cuprinde o descriere generala a speciei, principiile active, raspandire, perioada de recoltare, mod de utilizare, precum si indicatiile terapeutice.

Raspandita in Asia si in Europa, catina creste si in tara noastra spontan in toata zona subcarpatica, chiar si in Delta Dunarii, dar este cultivata special, in anumite rezervatii, pentru prepararea medicamentelor naturiste.

Este o asa-zisa polivitamina naturala, deci are toate vitaminele liposolubile (A, D, E, K, F), contine betacaroteni, fitosteroli (hormoni vegetali), oligoelemente (K, Mg, Fe, Mn), lecitine si fosfolecitine, acizi grasi.

Catina contine o cantitate extrem de mare de vitamina C. Din acest punct de vedere este omparabila cu macesele si contine o cantitate mult mai mare de vitamina C decat citricele. Pe langa vitamina C contine si carotenoizi, cantitati apreciabile de B1, B2, P, D, E, acid folic si multe alte substante chimice cu rol benefic asupra organismului.

Cartea domnului Bogdan Soltuzu se adreseaza in principal publicului larg interesat de importanta plantelor medicinale, dar si studentilor, biochimistilor, precum si cercetatorilor in domeniu, dornici sa contribuie la aprofundarea demersului stiintific pentru o mai buna valorificare a acestei plante de interes.

Conf. dr. Smaranda Vantu
Facultatea de Biologie
Univ. „Al. I. Cuza” - Iasi

ARGUMENT

Prima documentare scrisa cu privire la utilizarea catinei in fitoterapie apare in textele antice din tratatul classic de medicina tibetana „Rgyud Bzi”, inca din secolul al VII-lea, unde era cunoscuta sub numele de „sfantul fruct din Himalaya”. Se pare ca tibetanii foloseau uleiul de catina pentru a trata racelile, anemiile, afectiunile dermatologice, digestive, respiratorii, pentru marirea rezistentei la efort fizic si psihic, precum si pentru incetinirea procesului de imbatranire. Datorita multiplelor valente terapeutice, uleiul de catina era considerat un adevarat „dar al zeilor” sau „aur lichid”.

Interesant este faptul ca uleiul de catina apare mentionat si in medicina ayurvedica, cu o vechime de peste 7000 de ani, ceea ce ne face sa credem ca potentialul sau terapeutic e posibil sa fi fost cunoscut cu mult inainte de secolul VII.

In cele patru volume fundamentale ale medicine traditionale chineze, aparute in timpul dinastiei Tang (907 d.Hr.), se recomanda utilizarea catinei in tratarea afectiunilor hepatice, digestive, cardiovasculare, ginecologice, a inflamatiilor, abceselor si racelilor precum si a tumorilor. In Asia Centrala frunzele de catina erau folosite cu succes in combaterea afectiunilor dermatologice si a poliartritei reumatoide. In Tadjikistan se pare ca erau folosite chiar si florile acestei plante, din care se prepara un balsam pentru piele.

In Rusia catina a fost supranumita “Ananas Siberian” datorita gustului ei acrisor si usor astringent. Se pare ca popoarele slave foloseau uleiul de catina pentru a trata dermatitele, psoriazisul, tromboza, lupusul eritematos, arsurile si chiar unele afectiuni oculare cum ar fi conjunctivita. Datorita proprietatilor sale revigorante, catina era folosita frecvent in perioadele reci, in conditiile aspre ale climatului siberian dovedindu-se foarte utila si pentru tratarea degeraturilor. Virtutile terapeutice ale catinei au fost valorificate si mai tarziu, cand a fost utilizata experimental in alimentatia cosmonautilor sovietici, deoarece s-a constatat ca are capacitatea de a proteja organismul de iradierea cosmica.

Reputatele valente regeneratoare ale uleiului de catina asupra afectiunilor dermatologice erau bine cunoscute de veacuri de catre tibetani si, probabil, acesta era si motivul pentru care pielea lor ramanea sanatoasa si neteda in ciuda vicisitudinilor climei si a trecerii anilor. Folosind uleiul de catina acestia combateau eficient acneea, iritatiile, arsurile, deshidratarea si formarea prematura a ridurilor.

Cu toate ca are un potential terapeutic bine documentat in cele mai vechi tratate de medicina traditionala orientala, proprietatile curative ale catinei au ramas astazi, din nefericire, in umbra scepticismului medicinei moderne. In acest sens am dorit, ca prin lucrarea de fata, sa aduc o serie de dovezi indubitabile ce confirma acest potential fitoterapeutic al catinei. Gratie activitatii de cercetare a unor specialisti in domeniu si activitatii de cercetare personala, am reusit sa stabilesc o corelatie intre traditionalism si modernitate in ceea ce priveste catina in fitoterapie intr-un sincronism teoretic, pragmatic si aplicativ pe care as dori sa il impartasesc tuturor celor care vor sa paseasca pe drumul plin de taine al acestui miracol al naturii.

Totodata, avand in vedere aceste proprietati remarcabile ale catinei, confirmate la ora actuala si printr-o multitudine de studii clinice, as dori ca aceasta lucrare sa fie si o pledoarie pentru introducerea in schemele de tratament a diferitelor forme fitofarmaceutice obtinute din catina pentru un mod de viata mai sanatos.

Prof. dr. Bogdan Soltuzu

CUPRINS

PREFATA 9

ARGUMENT 11

MITOLOGIE, ARTA SI SPIRITUALITATE 14
MITURI SI LEGENDE DESPRE CATINA 14
CATINA IN ARTA SI SPIRITUALITATE 15

TAXONOMIE, MORFO-ANATOMIE SI ECOLOGIE 18
INCADRARE SISTEMATICA 18
MORFOLOGIE SI ANATOMIE 21
AREAL DE RASPANDIRE 24
ECOLOGIE 26

FITOCHIMIE, FARMACOGNOZIE SI FITOTERAPIE 29
METODE DE RECOLTARE29
ANALIZE BIOCHIMICE 32
Analize biochimice calitative 32
Analize biochimice cantitative 38
ACTIVITATE FARMACO-TOXICOLOGICA 48
Farmaco-toxicologie experimentala 48
Actiune antioxidanta, imunomodulatoare si antitumorala 48
Actiune hepatoprotectoare 52
Actiune antistres si adaptogena 53
Actiune modulatoare in hipoxia de altitudine 55
Actiune cardioprotectoare si antiaterogenica 56
Actiune antivirala si antibacteriana 58
Actiune radioprotectoare 60
Actiune regeneratoare asupra pielii 63
Actiune detoxifianta 65
Farmaco-toxicologie clinica 66
In boli cardiovasculare 66
In sindromul metabolic 69
In afectiuni dermato-venerice 71
In arsuri 73
In ulcer gastric si duodenal 74
In gripe si viroze respiratorii 75
In afectiuni hepatice 76
In cancere 76
Efecte secundare si siguranta 77
Contraindicatii 78
Interactiuni cu medicamente 79
Interactiuni cu alte plante medicinale si suplimente alimentare 80
Interactiuni cu alimente 81

CATINA IN FITOTERAPIA TRADITIONALA SI MODERNA 82
Practici din medicina traditionala orientala 82
1. Catina in medicina traditionala tibetana 82
2. Catina in medicina traditionala chineza 85

Forme fitofarmaceutice de uz intern 87
1. Fructe proaspete sau conservate 87
2. Pulberi 88
3. Solutii extractive apoase 91
4. Solutii extractive hidro-alcoolice 100
5. Solutii extractive glicerino-hidro-alcoolice 105
6. Solutii extractive hidro-acetice 105
7. Comprimate 106
8. Pulberi liofilizate 108

Forme fitofarmaceutice de uz extern 109
1. Unguente 109
2. Uleiuri medicinale 111
3. Cataplasme 112
4. Fitocosmetice 112

Gastronomie medicinala 115
1. Preparate culinare 116
2. Bauturi 121
3. Retete tibetane 123

CONCLUZII 126

BIBLIOGRAFIE 128