Dialoguri cu Amita Bhose. Eminescu este magnetul care ma atrage spre Romania
Autor: * * *
Editura: Cununi de stele
Seria: Amita Bhose
Format: 13x20 cm
Nr. pagini: 128
Coperta: brosata
ISBN: 978-606-92044-8-1
Anul aparitiei: 2010
DESPRE CARTE
Volumul cuprinde interviurile acordate de Amita Bhose intre anii 1977-1991, avandu-l ca subiect pe Eminescu.
Primul contact cu poezia eminesciana, emotia intalnirii cu doamna Zoe Dumitrescu-Busulenga, parcursul inedit al tezei de doctorat, dificultatile dar si satisfactiile traducerii lui Eminescu in limba bengali, indianismul lui Eminescu, analiza confluentelor dintre Eminescu si Tagore, drumul nebatut al cercetarii operei eminesciene, universalitatea poetului sunt doar cateva dintre temele abordate aici, aducand marturii inedite pentru istoria eminescologiei.
CUPRINS
Cuvant inainte 5
Eminescu in cultura universala 9
Eminescu si India 12
Cel care nu stie sa-si iubeasca tara nu poate sa iubeasca o alta cultura 19
Despre Eminescu, despre mare 24
Cu Amita Bhose despre Eminescu si Tagore 29
Mi se intampla sa visez in romana... 33
Gratie lui Eminescu, numele meu a ajuns pe toate meridianele lumii 39
De ce romanii iubesc India 66
Eminescu este magnetul care ma atrage spre Romania 72
Viitorul meu s-a pierdut in trecut... 77
In fluxul spiritualitatii cu... Amita Bhose 83
Eminescu: Ace sudhu ekti tiyasa (Mai am un singur dor) 91
Eminescu si India. Dialog Mihai Cimpoi-Amita Bhose 96
Mihai Eminescu e singurul poet european care a facut India nemuritoare in tara sa 117
FRAGMENT
„Poezii despre paduri inverzite, inflorite, inmiresmate abunda in toate literaturile. Dar goliciunea naturii poate sa inspire poezia numai in mintea unui popor care simte sufletul ei si care traieste clipele-i de bucurie si de tristete.
Am fost oare predestinata sa-l citesc pe Eminescu ca sa-l traduc in bengali - limba lui Tagore? A fost doar intamplator ca primul meu pas in lumea eminesciana l-am facut intr-un codru care se legana cu crengile la pamant, amintindu-mi de versul lui Tagore despre furtuna: Padurea plange in hohote, cu bratele ridicate-n sus” Nu stiu. Stiu doar atata: ca in poezia eminesciana, in poezia romana in general, am simtit ecoul acelui dor milenar care adormea in mine.”