Dictionar explicativ pentru stiinta si tehnologie roman/englez/francez. Telecomunicatii

CUPRINS

Prefata VII
Introducere IX
Indicatii de utilizare XI
Termeni de specialitate 1
Index englez - roman 581
Index francez - roman 705
Surse bibliografice 843

PREFATA

Cunoasterea evolueaza in mod continuu, progresul este adeseori rapid, informatia stiintifica si tehnica circula fara incetare pe glob, aceasta ducand la aparitia unor termeni noi in stiinta si tehnologie, mai intai in limbile de circulatie internationala, creand si cerinta de adaptare in toate limbile si punand probleme - uneori dificile - nevoii de exprimare. Evolutia continua a cunoasterii impune permanent necesitatea de definire a unor termeni noi.

Se constata ca terminologia in domeniile stiintei si tehnologiei este adeseori adaptata necontrolat. Uneori termeni comuni sunt adaptati pentru a descrie sensuri noi in stiinta, ceea ce poate genera confuzii grave pentru lingvistul familiarizat cu limbajul comun, dar nu si cu noua terminologie stiintifica. In limba romana se observa introducerea unor termeni noi, sub influenta unor limbi de larga circulatie (in primul rand engleza, dar si limbile germana si franceza). Uneori comoditatea specialistilor din domeniile stiintifice si tehnice, alteori graba sau lipsa timpului de gandire sau de consultare cu lingvistii, poate uneori ignoranta, fac ca limbajul de specialitate sa sufere o dezvoltare necorespunzatoare, prin introducerea unor termeni care sunt in dezacord cu specificul limbii romane, alteori prin evitarea nejustificata a termenilor existenti in limba romana si care ar putea fi folositi fara nevoia de a adopta termeni straini.

Cerintele de adaptare la reglementarile comunitare, in vederea integrarii in Uniunea Europeana, impun folosirea unei terminologii corecte in stiinta si tehnologie, pentru a asigura traducerea (transcrierea) documentelor europene in limba romana. Aceasta cerinta se refera de fapt la nevoia mai larga de adaptare a terminologiei la toata literatura stiintifica si tehnica publicata in limba romana. De aceea este necesara definirea clara a termenilor utilizati, care trebuie sa exprime esenta, dar si generalul obiectului sau fenomenului descris.

Limbajul formal, caracteristic unui domeniu stiintific sau tehnic, se construieste in analogie cu limbajul obisnuit; in acelasi timp, fiecare domeniu isi lasa amprenta asupra limbajului curent, in masura in care patrunde in constiinta publica. Este rolul definitiilor, prin pozitia lor de conexiune intre concepte si termeni, intre cunoastere si limbaj, sa stabileasca relatiile de legatura. Definitiile referitoare la concepte, si nu la cuvinte, sunt acelea care prin natura lor cuprind cunoasterea. Terminologia stiintifica si tehnica influenteaza evolutia si imbogatirea limbajului odata cu dezvoltarea cunoasterii.

Academia Romana, asumandu-si rolul traditional de a cultiva stiinta si cultura, dar si acela de a urmari evolutia si de a promova cultivarea limbii romane, considera de datoria sa ca elaborarea unei terminologii corecte in domeniul stiintelor exacte sa fie o preocupare de baza, concretizata intr-un program prioritar. Acest rol si l-a asumat Comisia de Terminologie pentru Stiintele Exacte (C.T.S.E.). Activitatea Comisiei s-a axat pe domeniul stiintelor tehnice si tehnologiei, domenii in care evolutia cunoasterii este cea mai rapida. Pana astazi au aparut circa 50 dictionare explicative cuprinzand termenul descriptor, insotit atunci cand este cazul de sinonimele lui. Descriptorul este urmat de traducerea echivalenta in mai multe limbi de circulatie internationala, precum si de definitia sa in limba romana. La sfarsitul fiecarui volum exista un index de corespondenta intre denumirile termenilor in limbile straine si denumirea in limba romana.

Mentionam ca, limba fiind comuna, expertii din Comisia de Terminologie pentru Stiintele Exacte colaboreaza cu colegii din cadrul Institutelor de cercetare, Universitatilor tehnice din tara si Academiei de Stiinte a Republicii Moldova, elaborarea terminologiei fiind efectuata de specialisti recunoscuti (academicieni, cadre universitare) din fiecare domeniu al stiintei si tehnicii.

Consideram ca prin publicarea dictionarelor de terminologie stiintifica si tehnica, Editura AGIR pune la dispozitia specialistilor un intrument extrem de util si necesar, sperand ca acestea vor fi recunoscute ca atare de comunitatea utilizatorilor.

Acad. Ionel HAIDUC
Presedintele Academiei Romane

INTRODUCERE

Comisia de Terminologie pentru Stiintele Exacte si-a propus ca unul din principalele sale obiective sa fie editarea de dictionare explicative multilingve, care sa contribuie la stabilirea unei terminologii corecte in domeniul stiintelor exacte.

Avand in vedere marimea unei astfel de lucrari s-a decis la realizarea ei in etape, pe diferite domenii, incepandu-se cu domeniul stiintelor tehnice.

Pentru ca aceste dictionare sa-si poata atinge scopul propus s-au avut in vedere cateva principii de baza:
- fiind vorba de dictionare explicative, s-a dat o deosebita importanta definitiilor conceptelor, astfel incat acestea sa fie clare si exacte; sa exprime corect continutul conceptului, iar delimitarea de alte concepte sa fie bine precizata, eliminandu-se ambiguitatile;
- relatiile dintre concepte sa fie facute conform unei ierarhizari, avand la baza tezaurizarea terminologiei din domeniul respectiv;
- atat la elaborarea definitiilor, cat si la stabilirea termenilor echivalenti in limbile straine s-au consultat cele mai reprezentative si mai recente documentatii elaborate de foruri sau organizatii internationale competente in respectivele domenii; de asemenea, atat ca fond, cat si ca forma s-au respectat standardele internationale (indeosebi publicatiile ISO si CEI), precum si cele romanesti (STAS).

In situatiile in care, prin evolutia tehnologiei, vor interveni schimbari in continutul unor concepte sau vor aparea concepte si termeni noi, se vor intocmi noi editii cu completarile sau schimbarile necesare.

Eventualele sugestii sau recomandari privind editiile viitoare sunt binevenite. Electrotehnica reprezinta un domeniu vast care a avut o abordare stiintifica, de multi ani, in special din partea Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI) si a Comitetului National Roman al CEI.

In anul 1910, CEI a infiintat Comitetul de Terminologie, care a publicat in 1938 prima editie a unui Dictionar de Electrotehnica, denumit Vocabularul Electrotehnic International (VEI), completat ulterior in decursul anilor.

La initiativa acad. Remus Radulet, care a fost presedinte al CEI (1964-1967) si apoi presedinte al Comitetului de Terminologie (1969-1981), s-a inceput in cadrul Comitetului National Roman al CEI, elaborarea lucrarii „Thesaurus Rationnel de l’Electricite” care a aparut in prima editie, in anul 1986, la Geneva. In anul 1996, a aparut Dictionarul Terminologiei Electrotehnice Standardizate, in editie bilingva (roman-englez si englez-roman), coordonat de acad. prof. dr. docent Alexandru Timotin si prof. dr. ing. Florin Teodor Tanasescu. Aceste lucrari reprezinta punctul de plecare pentru orice dictionar din domeniul Electrotehnicii.

Dictionarul de fata se refera la terminologia specifica domeniului „Telecomunicatii” din cadrul Tezaurului terminologiei electrotehnice, realizat pe baza fondului terminologic standardizat pe plan mondial de Comisia Electrotehnica Internationala (CEI) si elaborat sub forma unei banci de date terminologice multilingve sub coordonarea d-lui prof. Alexandru TIMOTIN.

Conceptele care fac parte din domeniul „Telecomunicatii” au fost sistematizate, in functie de apartenenta lor semantica si logica, acoperind urmatoarele subdomenii: Oscilatii, semnale si dispozitive asociate; Unde radio si propagare; Linii de transmisiune, ghiduri si cavitati; Antene; Transmisiune si metode de comunicatie; Comutatie; Telefonie si retele telefonice; Telegrafie, fototelegrafie si transmisiune de date; Radiocomunicatii; Radiodifuziune vizuala; Radiocomunicatii prin sateliti; Telesupraveghere si telecontrol; Radioreperaj si radionavigatie; Perturbatii si compatibilitate electromagnetica.

Fondul conceptual al domeniului contine peste 7 000 de concepte, iar fondul terminologic circa 8 000 de termeni.

Academician Gleb DRAGAN

INDICATII DE UTILIZARE

Pentru facilitarea consultarii dictionarului privind domeniul „Telecomunicatii” supunem atentiei cititorilor urmatoarele precizari.

Dictionarul cuprinde circa 8 000 de termeni, fiind structurat pe doua sectiuni:
- prima sectiune prezinta o serie de termeni importanti utilizati in domeniul telecomunicatiilor, respectiv in telegrafie, fototelegrafie si transmisiune de date;
- a doua sectiune cuprinde indexul englez-roman si cel francez-roman al termenilor definiti in prima sectiune.

Prima sectiune a dictionarul explicativ contine in principal lista alfabetica a termenilor din domeniul mentionat redati cu caracter aldine, si anume:
Termenii de baza (descriptorii) in limba romana urmati eventual de simbolurile literale sau abrevierile acestora dispuse intre paranteze unghiulare < > si insotiti de termenii corespunzatori in limbile engleza si franceza (redati cu caractere cursive) si de definitiile
conceptelor. Daca exista vecinatate lexicala, atunci descriptorul (in limba romana) este insotit de sinonimele corespunzatoare precedate de simbolurile: “?, =!, =· “, dupa cum sinonimele sunt recomandate, nerecomandate, respectiv unele abrevieri sau simboluri literale.

Componentele acestei inregistrari sunt separate prin semnul grafic “ / ” .

Non-descriptorii prezenti de asemenea in lista alfabetica (sinonimele romanesti recomandate sau sinonime prescurtate sau sinonime nerecomandate, respectiv unele abrevieri sau simboluri literale) sunt urmati de semnele de trimitere la termenul de baza corespunzator (?, ?, != respectiv ·=, inversele celor de la paragraful anterior), unde se afla si definitia acestuia.

Definitiile conceptelor sunt fie preluate (si uneori prelucrate) direct din sursele bibliografice romanesti, fie preluate si traduse (eventual prelucrate) din publicatiile CEI.

Formele termenilor (denumirile complete ale conceptelor, adeseori de forma unor sintagme complexe), in contexte date si evitand ambiguitatile, pot fi doar partial utilizate, in forme contrase, cu partile facultative dispuse intre paranteze rotunde. Pentru eliminarea omonimelor, toti termenii sunt formal distincti, deosebirile fiind realizate prin completari aduse formelor uzuale ale termenilor. Daca omonimele au semnificatii apropiate,
denumirea este completata cu fragmente puse intre paranteze rotunde, ca parti facultative
ale denumirii complete. Alteori adaosul, un scurt comentariu pus intre paranteze drepte
(precedate sau nu de un numar de ordine), serveste numai departajarii, neapartinand
denumirii complete. Asadar, pentru specializarea intelesului ii in special pentru departajarea omonimelor cu sensuri mai indepartate, denumirile pot fi urmate de comentarii (care nu fac parte din denumire) scrise intre paranteze drepte, in general numerotate. De exemplu:
cadru, 1[in televiziune]
cadru, 2[in transmisiunea numerica]
cadru, 3[in AMRT]

Nu sunt incluse in dictionar conceptele nedefinite explicit (mentionate sau sumar prezentate in documentele sursa).