Electronica romaneasca. O istorie traita. Vol.3. Tehnica de calcul (editie legata)

Coordonare serie: Ing. Nona MILLEA

Coordonator volum: Ing. Ion MIU

Colectivul de autori ai vol.3:
- Prof. dr. ing. Vasile Baltac
- Dr. Ing. Dan Bedros
- Ing. Mircea Epure
- Prof. dr. Ion Ivan
- Ing. Traian Dorin Mihu
- Ing. Ion Miu
- Ing. Cornel Moldovan
- Ing. Stefan Negrea
- Ing. Dorin Sabau
- Ing. Gheorghe Samoila
- Ing. Sandu Segall
- Ing. Adrian Stoica
- Ing. Gheorghe Stoica-Mann

PREFATA:

Romania era cunoscuta, in perioada dintre cele 2 razboaie mondiale, ca fiind o tara „eminamente agricola“.

Odata instaurat „regimul socialist“, s-a incercat modificarea acestui statut, chiar daca si in noile conditii, o asemenea abordare nu era agreata de catre partenerii de sistem. Potrivit teoriei trebuiau dezvoltate grupele A, industrie usoara si B, industrie grea, dar care trebuia sa aiba ca pivot principal industria constructoare de masini. Prin eforturi uriase de investitii, s-au creat intreprinderi in ambele domenii, pe tot cuprinsul tarii, unele in zone care se aflasera intr-o subdezvoltare cronica.

Pentru un asemenea program de industrializare, erau necesare echipamente de automatizare si de calcul, intr-un volum care sa justifice o fabricatie proprie rentabila si renuntarea, in cea mai mare parte, la importuri costisitoare, idee care incepe sa prinda contur inca din 1966.

Aceasta presupunea aparitia unei noi industrii, preponderent electronice, care insa nu se nastea pe un teren gol. Exista deja IPRS, din 1962, ceea ce insemna ca Romania avea la acel moment o experienta in domeniul fabricarii de semiconductoare iar productia de radioreceptoare si televi-zoare ajunsese la 400 000 si respectiv 200 000 buc in 1967, deci exista si o experienta in domeniul fabricatiei de serie mare.

Astfel in anul 1967, s-a infiintat, „Comisia Guvernamentala pentru dotarea economiei nationale cu echipamente de calcul si automatizarea prelucrarii datelor“, sub conducerea regretatului profesor doctor docent academician Mihai Draganescu.

O delegatie a comisiei a facut vizite si a solicitat oferte pentru cumparare de licente pentru sisteme de calcul de la firme renumite la acea vreme pe plan international ca IBM - SUA, ICL - Anglia, SIEMENS - Germania, CII - Franta. Singura firma care a oferit tehnologie pentru fabricatie completa, inclusiv circuitele integrate, a fost CII-Franta, care a castigat.

Amintesc aici, ca in tara exista, la nivel de unicate, o experienta in domeniul sistemelor de calcul; trei colective de specialisti, de la IFA Bucu-resti, Institutul de Calcul al Academiei Cluj-Napoca si Institutul Politehnic Timisoara, realizasera, independent, sisteme de calcul sub denumirile CIFA 1, realizat in 1957, CIFA 101, in 1962 si CET 500, in 1964, la Bucuresti, DACICC 1, realizat in 1963 la Cluj si respectiv MECIPT 1, realizat in 1961 si MECIPT 2, in 1964 la Timisoara, dar introducerea lor intr-o fabricatie de serie nu a fost aprobata si s-a optat pentru achizitio¬narea de licente.

Mai trebuie mentionat ca realizarile acestor calculatoare au constituit lucrari de pionierat chiar in lume.

Exista un colectiv care se ocupa de calculatoare si la Academia Militara Bucuresti pe care il vom regasi mai tarziu in componenta ITC.

Intre 1968 - 1974, a urmat crearea intreprinderilor care sa asigure preluarea licentei, fabricatia de serie, precum si fabricatia de aparatura de masura si control necesara acestui proces, respectiv:
- Sectie speciala la IPRS pentru tranzistoare si circuite integrate specifice tehnicii de calcul, 1971;
- Fabrica de Calculatoare Electronice - Bucuresti, 1970;
- Fabrica de Echipamente Periferice - Bucuresti, 1974;
- Rom Control Data - Bucuresti, 1974, societate mixta romano-americana, care impreuna cu FEPER, trebuia sa asigure o parte din necesarul de echipamente periferice din configuratiile sistemelor de calcul;
- Fabrica de Memorii -Timisoara, 1971;
- Conect - Bucuresti, 1972, pentru productia de conectoare si elemente de comutare;
- Intreprinderea de Piese Electronice si Electrotehnice - Curtea de Arges, 1972, care prelua productia de componente pasive de la IPRS;
- IIRUC - Bucuresti, 1968, Intreprinderea pentru Intretinerea si Repararea Utilajelor de Calcul;
- IEMI - Bucuresti, 1970, Intreprinderea de Elemente de Masura Industriale, care sa asigure aparatura necesara fabricatiei si service-ului;
- Ceva mai tarziu, 1982, Microelectronica - Bucuresti, pentru circuite integrate MOS, CMOS si dispozitive optoelectronice.

In acelasi interval s-au creat si Institutele de cercetari aferente si anume:
- Institutul de Cercetare Stiintifica si Inginerie Tehnologica pentru Electronica, 1966, care acoperea nevoile de dezvoltare ale IEMI si IEI;
- Institutul de Cercetare Stiintifica si Inginerie Tehnologica pentru Tehnica de Calcul - Bucuresti, 1967, care deservea in principal FCE, FEPER, dar in acelasi timp si numeroase intrprinderi si centre de calcul din toata tara;
- Centrul de Cercetari pentru Componente Electronice, 1978.

In orice ramura industriala, se poate spune ca organizarea activitatilor trebuie facuta ca o piramida conform figurii 1 (Fig. 1 Organizarea activitatilor de productie intr-o ramura industriala).

Trebuie mai intai asigurata baza de materiale adecvate, cu care Cercetarea - Proiectarea asigura componentele specifice, cu acestea, alte colective de Cercetare - Proiectare asigura subansamblele corespun-zatoare, mai departe subsisteme, apoi sisteme si in final, un service cores-punzator care sa asigure buna functionare la utilizator, indiferent de locul unde este instalat echipamentul.

Piramida poate fi extinsa si in jos; si materialele de buna calitate se obtin tot in urma unor activitati de cercetare specifice - de exemplu barele de siliciu necesare industriei de semiconductoare, se obtin intr-o productie din domeniul industriei chimice ca urmare a unor activitati de cercetare specifice, sau inelele ceramice pentru tiristoarele de putere; si asa mai departe, ajungand chiar la materiile prime din care acestea sunt facute.

Glumind, am putea spune ca daca lipseste unul din segmente, oricare, in piramida ploua.

Vom vedea mai departe ca organizarea industriei de Electronica a respectat intru totul piramida.

Nu este obiectul acestei lucrari, dar trebuie sa amintim, ca existau cateva centre de calcul in unitati mari sau departamente (Combinatul Siderurgic Hunedoara, Uzinele Tractorul Brasov, Ministerul Comertului Interior, CEPECA, Ministerul de Interne, Directia Centrala de Statistica, Universitatea Bucuresti, Academia de Studii Economice, Universitatea Bucuresti, Ministerul Cailor Ferate), dotate cu sisteme de calcul de import, (IBM, ELIOT, ICL, SIEMENS) si urmau sa se infiinteze, pe masura ce se fabricau sisteme noi, Centre Teritoriale de Calcul, situate in centrele de judet, la care erau arondate, pentru prelucrarea datelor, intreprinderi din zona, precum si centre de calcul uzinale, in intreprinderile care justificau o incarcare corespunzatoare.

Toate intreprinderile si institutele de cercetare-proiectare, din domeniul electronicii, au fost incluse organizatoric in 1969, in Centrala Industriala de Electronica si Tehnica Vidului care, putin mai tarziu, in 1974, devine Centrala Industriala de Electronica si Tehnica de Calcul, si include si noile intreprinderi create intre timp, al carei rol era de a coordona, printre altele, fondurile de investitii si mai ales, de cercetare, asa zisul „Plan Tehnic“.

CIETC s-a infiintat in baza HCM nr.515/16.05.1974 al carei obiect de activitate era conform art.1:
„Proiectarea si fabricarea de calculatoare electronice si echi-pamente periferice pentru calculatoare electronice; televizoare; mag-netofoane; pick-up-uri; componente electronice active si pasive; apa-rate electronice de masura, medicale, de radiocomunicatii; tuburi cinescop; lampi fluorescente tubulare si cu mercur; miezuri de ferite; balasturi si startere pentru lampi fluorescente; utilaje, scule si dis-pozitive pentru industria electronica; intretinerea si repararea uti-lajelor de calcul. Centrala se organizeaza pe structura FCE.“

Deoarece Intreprinderea de Cinescoape - Bucuresti, (ICIN), era legata la propriu si la figurat de Electronica - fabricatia de televizoare, si ICIN a fost pastrata tot in CIETC. Spun ca ICIN era legata de Electronica si la propriu, deoarece erau vecine iar intre ICIN si Electronica exista un conveior prin care se trimiteau tuburile cinescop pentru televizoare, direct dintr-o intreprindere in cealalta, economisind astfel cheltuieli suplimentare de ambalare si transport.

Si fiind vorba de tehnologia vidului alte doua intreprinderi cu tehnologii similare, Fabrica de Becuri „Steaua Electrica“ Fieni si „Romlux“ Targoviste, care produceau becuri cu incandescenta si tuburi fluorescente, au fost subordonate CIETC.

Este interesant de semnalat importanta institutelor de cercetari in viata intreprinderilor; desi majoritatea intreprinderilor si-au creat propriile ateliere de proiectare, in care au realizat produse importante, cum vom vedea mai departe, institutele asigurau proiecte de produse noi si mentineau contactul cu ceea ce este nou.

Intreprinderile din tehnica vidului, nu aveau un institut de cercetari ci doar ateliere proprii de cercetare, cereau cu insistenta, infiintarea unui astfel de institut. Nu s-a realizat.

Nu s-a neglijat nici partea de dezvoltare software de aplicatie, luand fiinta ICI - Institutul Central de Informatica - Bucuresti, Centre de Calcul Teritoriale, Centre de Calcul Departamentale sau uzinale, precum si Biblioteca Nationala de Programe.

ICI era oarecum echivalentul unei supercentrale industriale, intre-prinderile subordonate fiind insa centrele de calcul; in decembrie 1989 avea in subordine cca 40 centre de calcul.

ICI avea chiar si rolul unui supracontrol de calitate, avizand in fiecare luna, echipamentele de calcul produse de FCE si FEPER. De asemenea, facea parte din toate comisiile de receptie a punerii in functiune a sistemelor de calcul la centrele de calcul.

Cererea de calculatoare fiind mult disproportionata fata de productie, adica mult mai mare, ICI stabilea, printr-o comisie de repartitie, ordinea beneficiarilor si configuratiile echipamentelor de calcul, pe care acestia urmau sa le primeasca. Este usor de remarcat, ca intr-un astfel de sistem economic, intreprinderile producatoare de echipamente de calcul nu aveau nici un fel de probleme cu vanzarea productiei; la sfarsitul lunilor dar mai ales la sfarsitul trimestrelor, clientii faceau literalmente coada la poarta lor pentru a intra in posesia mult doritului echipament.

Programele dezvoltate in diferite centre de calcul, cu indeplinirea anumitor conditii, erau introduse in Biblioteca Nationala de Programe, de unde puteau fi accesate, de asemeni in anumite conditii si de alte centre, evitandu-se astfel paralelisme inutile.

Revenind la inceput, trebuie sa mentionez, ca aceasi Comisie Guverna-mentala, nu s-a preocupat doar de tehnica de calcul de tip „Sisteme mari de Calcul“ ci si de echipamentele de calcul mici pentru birou sau facturat-contabilizat, pentru descrierea lor mai in detaliu, am considerat ca este util sa aloc un subcapitol intitulat „Licente“ in cadrul capitolului „Calculatorul“.

A fost creata si o intreprindere specializata in comert exterior, „Electronum“, care urma sa se ocupe de exporturi si importuri, inclusiv licente, ale produselor CIETC, dar si ale altei centrale inrudite, CIETA, Centrala Industriala de Telecomunicatii si Automatizari.

De asemenea, s-a avut in vedere si educarea tinerilor, initierea lor in domeniul electronicii, astfel ca pe langa invatamantul descris deja in primul volum, s-a editat, incepand din decembrie 1970, o revista de profil, TEHNIUM, adresata atat incepatorilor, dar si celor mai avansati, care publica scheme practice de realizat acasa cum ar fi aparate de radio, montaje de automatizari simple, alarme, dispozitive de aprindere electronica, amplificatoare si enumerarea ar putea continua. Revista s-a bucurat de un interes deosebit in randul tinerilor.

Numeroase carti si manuale au fost tiparite si puse la dispozitia celor interesati, programatori, ingineri, tehnicieni, studenti, elevi etc.

Expunerile mele vor avea in vedere contextul economico-social al acelor vremuri si anume o economie condusa planificat si centralizat subordonata nu numai unor scopuri riguros economice ci si politice.

Volumul 3 isi propune sa reaminteasca lucrarile, proiectele, produsele, realizarile unor intreprinderi (fabrici), care au existat in aceasta tara intr-un anumit sistem economic, socialist, modul lor de organizare, caracteristicile tehnice ale produselor, unele intamplari sau amintiri in legatura cu activitatea depusa precum si sa mentioneze macar cateva nume de oameni care au contribuit la bunul mers al acestora.

Acolo unde s-a dispus de date, s-au dat detalii si despre activitatea lor dupa 1989, lasand libertatea cititorului, sa aprecieze in ce sens a evoluat fiecare intreprindere.

Intrucat de-alungul timpului denumirile unitatilor ce fac obiectul acestui volum s-au schimbat de doua sau chiar de mai multe ori, voi utiliza denumirile cele mai cunoscute.

Institutul pentru Tehnica de Calcul, cunoscut ca ITC, s-a numit mai intai ICPUEC (Institutul de Cercetare si Proiectare Utilaje Electronice de Calcul), apoi ITC, apoi ITCI, I-ul adaugat insemnand Informatica, atunci cand cele 2 institute, ITC si ICI (Institutul Central de Informatica) au fost unificate, apoi din nou iar ITC, dar a mai fost si in componenta ICE (Institutul de Cercetari Electronice) sau IPA (Institutul de Proiectari pentru Automatizari); la un moment dat fabricile au schimbat F-ul din prescurtare, care insemna „Fabrica“ cu „I“, care insemna „Intreprindere“.

Materialele expuse au fost adunate din arhive, atunci cand acestea au mai fost accesibile, din pacate nu prea multe, direct de la fosti salariati cu functii de raspundere in intreprinderile respective si foarte buni cunoscatori a activitatii acestora, citati ca autori atunci cand materialele lor au fost preluate ca atare, din prospectele disponibile, din reviste de specialitate sau chiar de pe wikipedia.

Mai trebuie precizat ca despre anumite echipamente, cum ar fi calcu-latoarele Felix, Independent, Coral, microcalculatoare etc., s-au scris carti intregi, caracteriticile lor tehnice fiind explicate in amanunt, cartea de fata reda doar cateva cateva din acestea.

Trebuie facuta si o mentiune mai putin placuta pentru ITC, unde am cules materialele cu foarte multa dificultate. La toate celelalte intreprinderi, ideea de a aduna intr-o carte descrierea activitatii, produselor, oamenilor, evenimentelor etc. a fost salutata, in general, cu bucurie, uneori chiar am primit si felicitari pentru o asemenea intiativa, pentru ITC, a fost extrem de dificil; multe din persoanele contactate „nu-si mai amintesc nimic“, „nu au talent literar“, „au cu totul alte preocupari“ si nu pot colabora, nu au mai raspuns la mail sau telefon dupa ce promisesera ca vor colabora si multe altele, pentru mine a fost greu de inteles o asemenea atitudine. Cu atat mai mult, multumesc inca o data, celor care mi-au furnizat cate ceva din activitatea ITC si care se regasesc in continuare.

Ion MIU

CUPRINS:

Prefata 9

I. CALCULATORUL 15
I. 1. O schema de principiu a calculatorului 15
I. 2. Unitati de Legatura 16
I. 3. Unitatile de banda magnetica 16
I. 4. Discurile magnetice 17
I. 5. Cititoare/ Perforatoare de cartele 17
I. 6. Imprimantele 18
I. 7. Consolele 18
I. 8. Terminalele de teletransmisie 19
I. 9. Plotere 19
I. 10. Memoria 19
I. 11. Mediul de functionare 20
I. 12. Alte sisteme de calcul 21
I. 13. Licente 21

II. INSTITUTUL DE TEHNICA DE CALCUL 31
II. 1. Introducere 31
II. 2. Schema organizatorica 33
II. 3. Inceputul 34
II. 4. FELIX C32, C32P 34
II. 5. Familia minicalculatoarelor Independent 36
II. 5. 1. Amintirile unuia dintre proiectantii Minicalculatorului „Independent“, Adrian Stoica 37
II. 5. 2. Amintirile unuia dintre proiectantii calculatorului Felix C-512 si 8080 42
II. 6. Evenimente deosebite 45
II. 7. Sectia speciala 47
II. 8. Filialele ITC 49
II. 9. Carti ITC 50
II. 10. Nume din ITC 51
II. 11. ITC dupa 1989 55
II. 12. ITC azi 58

III. FABRICA DE CALCULATOARE ELECTRONICE 59
III. 1. Schema organizatorica 60
III. 2. Consideratii generale 61
III. 3. Istoric legislativ 61
III. 4. Istoric produse 62
III. 5. Dotari si tehnologii 64
III. 6. Cifre generale 65
III. 7. Oameni importanti care au avut un aport considerabil 66
III. 8. CALCULATORUL Felix C - 256 67
III. 9. Calculatoarele FELIX C- 512/1024 69
III. 10. Familia de minicalculatoare CORAL 71
III. 11. Felix 5000 72
III. 12. Microcalculatorul Felix MC8 72
III. 13. Microcalculatorul Felix PC 74
III. 14. Familia de microcalculatoare CUB 76
III. 15. Microcalculatorul CUB 76
III. 16. CUB-Z 77
III. 17 Familia masini de facturat si contabilizat - FC 78
III. 18. Familia de microcalculatoare HC 79
III. 19. Microcalculatorul HC 88 81
III. 20. Exportul de tehnica de calcul al FCE 82
III. 21. FCE la targuri si expozitii 84
III. 21. 1. Amintiri 85
III. 21. 2. Amintiri 92

IV. FABRICA DE ECHIPAMENTE PERIFERICE 97
IV. 1. Spatii de productie 98
IV. 2. Baza materiala 98
IV. 3. Forta de munca 99
IV. 4. Perioada 1975-1989 100
IV. 5. Cateva caracteristici tehnice ale unora din produsele FEPER 106
IV. 6. Perioada 1990-1995 111
IV. 7. Perioada iulie 1995 - prezent (2012) 111
IV. 8. Ce se produce azi 114
IV. 9. Consideratii generale 116
IV. 10. Date economice 1989 118

V. ROM CONTROL DATA S.R.L. 120
V. 1. Infiintare 120
V. 2. Actionariat/organigrama 122
V. 3. Personal 124
V. 4. Produse 126
V. 5. Clienti 128
V. 6. RCD dupa 1989 128
V. 7. Persoane 129

VI. FABRICA DE MEMORII ELECTRONICE SI COMPONENTE PENTRU TEHNICA DE CALCUL (FMECTC) 130
VI. 1. Introducere, memoriile pe ferite 130
VI. 2. Linie de fabricatie memorii MOS 132
VI. 3. Linie de fabricatie ceasuri electronice pentru autoturismele OLTCIT si DACIA 133
VI. 4. Etape de investitii 134
VI. 5. Perioada de dupa 1990 134

VII. INTREPRINDEREA PENTRU INTRETINEREA SI REPARAREA UTILAJELOR DE CALCUL (IIRUC) 135
VII. 1. Introducere 135
VII. 1. 1. Conjunctura la nivel national privind informatica din Romania 135
VII. 1. 2. Principalele prioritati din HCM nr. 633 / 27/03/1968 136
VII. 1. 3. Inceputul activitatii IIRUC 138
VII. 2. Parcul de echipamente 141
VII. 2. 1. Clasificarea si inventarierea parcului national din dotarea economiei 141
VII. 2. 2. Elaborarea documentatiilor tehnice pe Grupe/subgrupe, pentru reviziile periodice, reparatii periodice/accidentale 141
VII. 2. 3. Elaborarea tipurilor de contracte de service 142
VII. 3. Conceptul organizatoric 142
VII. 3. 1. Organizare pe criterii teritoriale si tehnologice 142
VII. 3. 2. Principalele module organizatorice 145
VII. 4. Pregatirea personalului, scolarizare, aspecte sociale 148
VII. 5. Baza materiala 153
VII. 6. Service extern 156
VII. 7. Informatica in IIRUC 157
VII. 8. Date economice 1989 160
VII. 9. IIRUC dupa 1989 160
VII. 9. 1. Societatea romano-americana Megapower 163
VII. 9. 2 Si totusi IIRUC exista 169

VIII. INTREPRINDEREA DE COMERT EXTERIOR ELECTRONUM 182
VIII. 1. Introducere 182
VIII. 2. Subordonare 183
VIII. 3. Schema organizatorica 183
VIII. 4. Sedii 184
VIII. 5. Dotari 185
VIII. 6. Modalitati de lucru 185
VIII. 7. Tari in care Electronum a efectuat operatiuni comerciale semnificative, pentru tehnica de calcul 185
VIII. 8. Personal 186

IX. REVISTA PENTRU TINERET TEHNIUM 187

X. CARTI DE INFORMATICA 192

XI. IN LOC DE INCHEIERE 218

XI.1. INDUSTRIA DE TEHNICA DE CALCUL IN LUMINA DATELOR STATISTICE 218
XI.2. O personalitate marcanta pentru lumea informatica romaneasca 219
XI.3. De vorba cu domnul dr.ing. Vasile Baltac 226

LISTA ABREVIERILOR 233

BIBLIOGRAFIE 237

DESPRE AUTORI 241