Eminescu - Ipoteza atomilor
Autor: Aurelia Rusu
Editura: Casa Cartii de Stiinta Cluj-Napoca
Format: 13,5x20 cm
Nr. pagini: 174
Coperta: brosata
ISBN: 978-606-17-0411-8
Anul aparitiei: 2013
ARGUMENT
Cercetarea de fata s-ar fi putut intitula „Gandire si Cuvant”: teme - motive - semne - imagini si simboluri - prototipuri si semnificatii.
Sub acest aspect, studiul prezent extinde si motiveaza tematic expunerea din volumul anterior, intitulat „Eminescu. Orizonturi succesive”, aparut la Editura Clusium, in anul 2006.
Atentia s-a concentrat cu precadere asupra scrierilor, insemnarilor, notitelor, excerptelor, transcrierilor si traducerilor din manuscrise pentru reperarea punctului liminar al introducerii in sistemul propriu gandirii filozofice si artistice, atomist universaliste, a poetului fiintei ce nu moare, al Fiintei sub ordinul fiintarii in numaratoarea eternitatii Naturii.
Cum, „ceea ce e etern nu e esential pentru om”, Eminescu in-corporeaza nemurirea sufletului in prezenta vie, imperisabila a formei individuale, prin care intoarcerea ciclica la viata - in anumite conceptii fizice, filozofic atomiste si stoice cu precadere - da orizont nemarginit viziunii si artei sale poetice. Fiind noi insine „formula unei eterne treceri a materiei”, intr-un cuvant, spunea scriitorul, forma care reapare fiind „asemenea unui cuvant sau unei cugetari reproduse” - Lumea este Universul Cuvantului si Cugetarii, „abstractie facand de la identitatea materiei, in care se reprezinta”! In aceasta stare, hyperioneana, in care timpul a disparut, iar „eternitatea cu fata ei cea serioasa te priveste din fiece lucru”, trecerea si nasterea, ivirea si pieirea sunt numai o parere, doar inima „se cutremura incet de sus in jos, asemenea unei arfe eoliane, ea este singura ce se misca in aceasta lume eterna... ea este orologiul ei” (manuscrisul 2287, 11 r. v.)
Nu Moartea inspaimanta - Timpul, ce creste-n urma si intuneca! iar acesta e timpul omului, masurat cu pulsatiile inimii.
Pentru toti aceia cu auzul fin, inima desteapta si ochiul patrunzator, opera eminesciana, in care s-a „incifrat” spiritul Universului, a fost si ramane semnul si sunetul Bucuriei.
Aurelia Rusu
CUPRINS
Argument 7
LUCEAFARUL SI GRUIE SANGER - SCENARII ALE ORIGINII SI RELUARII 9
...„admitem ipoteza atoamelor” 79
Suita si permutare ciclica pe orbita lumii 109
Re-luare/repetitie 123
DRAMATURGIA EMINESCIANA 144
Editia critica si critica de editie 144
EMINESCU - SENS SI DEVENIRE IN ISTORIE PRIN CULTURA 166