Escalade si creste alpine

Cartea reprezinta nr.30 din colectia „Verde” publicata de Editura Romania pitoreasca

DESPRE CARTE

Dupa anul 1947, activitatea publicistica a lui Radu Titeica (1905-1987), avand ca abordare domeniul montan, a inceput sa fie mai putin vizibila. Poate si fiindca „democratia populara” tocmai isi fixa bratul de fier rosu asupra Romaniei. In schimb, raman in prim-plan lucrarile sale de specialitate, a caror lunga aparitie debutase in 1938. Fizicianul trecea, ca sa spunem asa, „cap de coarda”... Cel putin in privinta publicisticii.

Tarziu, aproape de neinteles aceasta exagerata amanare, Radu Titeica semneaza, impreuna cu bunul sau prieten, Niculae Baticu, „Pe crestele Carpatilor”, carte care a vazut lumina tiparului la Editura Sport-Turism, in anul 1984. Niculae Baticu, un alpinist de elita, si Radu Titeica, neobositul explorator al Bucegilor, si nu numai, au daruit literaturii de profil de la noi cea mai consistenta lucrare despre turismul montan din Romania. Iar daca N. Baticu - care a intampinat in epoca oribile restrictii din pricina detentiei suferite pentru optiunile sale politice - nu s-a dat batut, in 1981 tiparind, la aceeasi Editura Sport - Turism, „Amintirile unui alpinist” (prefatata de Serban Titeica) - Radu Titeica, in schimb, pare sa fi lasat „condeiul turistic” la o parte, pentru prea multa vreme. Abia pe la mijlocul anilor ’80 a predat la Editura Sport-Turism un captivant manuscris care insa n-a mai apucat sa fie imprimat. Motivele ne sunt necunoscute. Scrierea avea sa fie insa recuperata, in 1992, de Gheorghe Titeica, fiul lui Radu Titeica. Peste multi alti ani, mai exact in 2015, redactia noastra primeste acest volum spre publicare. Ii da titlul „Ascensiuni montane. Oameni si amintiri” si iese pe piata un an mai tarziu.

Am insistat o idee in plus asupra acestor avataruri fiindca, din felurite si regretabile cauze, scrierile lui Radu Titeica n-au avut un destin normal. In general, astfel de rataciri, ca sa zic asa, nu s-au inregistrat doar in dauna autorilor, ci si in cea a iubitorilor spatiilor alpine, a acelor oameni de munte care aveau interes real pentru exercitiul cititului. Sigur, mai exista un aspect cu totul nefericit si, in aceeasi masura, inexplicabil. Unii alpinisti, chiar dintre cei mai bine cotati, au refuzat si refuza „sa puna pe hartie” propria experienta. Astfel, transforma reusitele, riscurile traite, varfurile cucerite, invatamintele, bucuriile si spaimele intr-o avutie inaccesibila altor persoane, fie ele chiar apropiate ori asociate, prin pasiune comuna, la aceleasi idealuri. O avutie pierduta insa pentru totdeauna. Irecuperabila. Doua triste experiente recente: Al. Floricioiu si Zsolt Torok, doua varfuri ale alpinismului romanesc...

Exista un tezaur comun fata de care nu putem fi indiferenti, orgoliosi, refractari. Din acest tezaur ne infruptam cu totii si devenim, gratie si generozitatii lui neconditionate, ceea ce suntem. Asa mi se pare normal, daca Cel de Sus te-a invrednicit cu mai mult har: sa intorci din dar. Pana la urma orice nor este dator izvorului fie si numai cu cateva picaturi...

Domnul Gheorghe Titeica a gasit in arhiva ilustrului sau parinte si un Caet de MUNTE! In doua volume. Caiete cu coperti negre, cartonate, in care Radu Titeica a tinut un fel de jurnal montan. Primul dintre ele se deschide cu cateva texte preluate din STR (anul 1910). Astfel de preluari si din alte publicatii - cateva inclusiv franceze - au mai fost intercalate printre „consemnarile de autor”, care au inceput cu data de Duminica 13 Iulie, 1924. Un scris marunt, drept, sigur, in frumoasa caligrafie (scuzati pleonasmul!) a acelor vremi. Din loc in loc, exista si mici retusuri, taieturi, adaugiri, rectificari. Un santier in lucru... Dar si desene, schite, alte formule grafice sumare. Ba chiar si cate o Floare a Reginei, in buna traditie a ierbarelor de altadata. Dincolo de aceste aspecte de suprafata, cu totul speciale sunt datele pe care alpinistul, fizicianul, cartograful, specialistul stiintelor exacte le noteaza cu o meticulozitate si exactitate iesite din comun. Nu mai vorbim de denumiri, toponime, hidronime etc. Un tezaur fabulos al Bucegilor, si nu numai! Se gaseste si o evidenta a numarului de ascensiuni, cu numele fiecarui traseu in parte: 319! Ultimul traseu: Pestera - Piatra Arsa - Vf. cu Dor - Sinaia, 8 septembrie 1965. In acest „repertoar”, la unele „escalade si escapade” sunt adaugate, ulterior, initialele unor parteneri alpini. Aflam si ca acelasi traseu (Clabucet-Diham) a fost parcurs cu copiii, in doua dati: august 1963 si iulie 1965.

Cu totul speciala in literatura turistica, aceasta carte nu contine reproducerea integrala a celor doua volume (caiete). Au fost omise textele in limba franceza si o serie de texte preluate din diverse surse ale vremii. In schimb, s-a facut loc unui grupaj de scrisori din corespondenta Radu Titeica - Mihai Haret. Sunt documente de epoca ce contin multe informatii interesante pentru pasionatii acestui domeniu. Mihai Haret, pe langa o serie de lucruri importante pe care le-a facut intru dezvoltarea turismului, a avut si unele iritante tare de caracter. Nu insistam asupra lor. Ele transpar inclusiv din aceasta corespondenta. Poate nici nu trebuie mai mult...

Mihai OGRINJI

CUPRINS

Lamuriri 5

Caiet de Munte I 11

Caiet de Munte II 117

Din corespondenta lui Radu Titeica 181

Convorbire cu Ing. Radu Titeica 204

In loc de Postfata 207

Amintiri despre profesorul Radu Titeica 216