Evrika! O pastila de stiinta uluitoare pe zi

DESPRE CARTE

Poti face surf pe lava unui vulcan care erupe?

De ce zebrele au dungi?

Respiri acelasi aer pe care l-a respirat Leonardo da Vinci?

De ce ananasii sunt teposi?

Exista mamifere verzi?

De ce unele melodii iti raman in cap?

Ce se intampla cand gaurile negre se ciocnesc?

Poti sa-ti extragi ADN-ul?

„Evrika!” Iti ofera raspunsurile la 365 de intrebari uimitoare si iti prezinta observatii fascinante si experimente intersante, de la cum se masoara viteza luminii folosind ciocolata, pana la motivul pentru care cainii urla cand aud o sirena.

Daca te-ai intrebat vreodata - printre altele - cum sa scapi din nisipurile miscatoare, ce s-ar intampla daca Luna ar disparea si de ce pisicile aterizeaza (aproape) intotdeauna in picioare, ai gasit cartea potrivita care sa-ti raspunda la aceste dileme.

Traducere de Smaranda Popovici

CUPRINS

Introducere 7

IANUARIE 9

FEBRUARIE 39

MARTIE 69

APRILIE 97

MAI 125

IUNIE 155

IULIE 185

AUGUST 215

SEPTEMBRIE 245

OCTOMBRIE 275

NOIEMBRIE 301

DECEMBRIE 327

INTRODUCERE

DE-A LUNGUL COPILARIEI MELE, la sfarsitul fiecarui an scolar, parintii ne recompensau pe mine si pe fratele meu pentru „munca asidua depusa” cumparandu-ne fiecaruia cate o coffee table book mare, lucioasa, pe diverse subiecte. Daca e sa fiu sincer, as fi preferat o minge de fotbal sau, chiar mai bine, o bicicleta noua. Sper, totusi, ca am fost recunoscator si mi-am aratat aprecierea.

Cartile variau de la enciclopedii la atlase si tomuri superb colorate despre astronomie, anatomie, dinozauri, plante, minuni ale ingineriei, arheologie si istorie antica. Astfel ne-am construit o biblioteca impresionanta. Le-am folosit drept lucrari de referinta cand doream sa imi satisfac curiozitatea despre un subiect anume, pentru ca erau vremuri cu mult inainte de internet si nu exista niciun Google care sa ma ajute. Parintii si profesorii mei au contribuit si ei, pe cat posibil, la umplerea lacunelor, la fel cum au facut toti parintii si toti profesorii din intreaga lume de-a lungul istoriei. Pana la urma, copiii pun intrebari.

De ce sa fie doar copiii curiosi despre lume? Se spune ca toti suntem oameni de stiinta inca de la nastere, creierul nostru ce musteste de intrebari fiind ca un burete care absoarbe constant informatii. Insa ne pierdem aceasta curiozitate nativa odata ce ajungem la maturitate; ne complacem, ba chiar ne multumim cu cate nu intelegem si, ei bine, ne vedem de viata. Dar lucrurile pot fi diferite (si ar trebui sa fie, daca ma intrebati pe mine).

Sunt multe moduri in care am putea defini cum ne gandim la lume intr-o maniera stiintifica. Lumea crede deseori ca oamenii de stiinta sunt specimene cu totul aparte: foarte inteligenti, dedicati specializarii lor si care se nasc cu o abilitate intrinseca de a vedea si de a intelege lumea intr-un mod diferit, spre exemplu sa rezolve ecuatii matematice complexe sau sa patrunda misterele unor concepte abstracte.

Niciuna dintre aceste supozitii nu este chiar adevarata. Bineinteles, exista definitii tehnice, nuantate ale „metodei stiintifice”, precum reproductibilitatea experimentelor sau eliminarea doctrinei in procesul de rezolvare al unor probleme.

Fara nicio indoiala, aceste idei sunt importante in practicarea stiintei. Exista, totusi, o caracteristica fundamentala care defineste gandirea „stiintifica”. Pur si simplu, trebuie sa fii curios despre lumea care te inconjoara.

Nu inseamna ca toata lumea ar trebui sa se inscrie la cursuri avansate de genetica sau sa citeasca manuale despre teoria cuantica (daca iti doresti asta, nu ma lasa sa stau in calea ta!). Stiinta inseamna mult mai mult decat niste adevaruri irefutabile sau lectii despre gandirea critica. Inseamna sa recunosti si sa accepti miracolul si magia lucrurilor marunte din viata de zi cu zi si sa iti doresti sa gasesti explicatii rationale pentru ele. Intrebarile puse pe parcursul acestui tezaur livresc sunt excelente exemple ale tipului de curiozitate la care ma refer.

Timp de decenii intregi, rubrica „Last Word” din revista New Scientist a oferit saptamanal un corn al abundentei: intrebari fascinante, obscure si captivante ridicate de cititori si care isi primeau raspunsurile de la alti cititori. In aceste pagini vei gasi o selectie cu cele mai bune. Ce e cu adevarat minunat la aceste intrebari este ca poate nici macar nu am fi putut visa sa ni le punem, insa, atunci cand altcineva le aduce in atentie, pur si simplu trebuie sa aflam raspunsul - si sa il impartasim cu toti ceilalti. Ar putea toata apa din univers sa stinga Soarele? Nu imi pusesem aceasta problema - insa, in calitate de fizician, mi se pare foarte plauzibila explicatia de la pagina 103 despre consecintele unei astfel de tentative...

Mi-am petrecut toata viata adulta ca om de stiinta si diseminand stiinta, deci ma astept sa am un oarecare avantaj in fata multor cititori ai acestei carti. Eram deja familiarizat cu cateva dintre chestiunile prezentate - insa am imprumutat chiar eu explicatiile gasite... Cu toate acestea, au fost surprinzator de multe (cateva luni de intrebari si raspunsuri) pe care ori le intelesesem doar partial ori care au fost completamente noi pentru mine. Au mai fost si intrebari (si intr-un numar deloc insignifiant) la care credeam ca stiam raspunsul, insa am aflat ca era total gresit - nu voi recunoaste care!

Insa asta e adevarata bucurie a stiintei - este o calatorie nesfarsita a cunoasterii; sa descoperi ce nu stii e doar o parte din drum. Asadar, fie ca esti un entuziast intr-ale stiintei, fie ca esti doar curios sa descoperi lumea, sper sa te bucuri de aceasta carte. Este despre descoperirea omului de stiinta din fiecare dintre noi, punand intrebari si cautand raspunsuri neincetat. Un toast pentru asta: „Evrika!”

Profesor Jim Al-Khalili FRS

Septembrie 2021