Ingineri, pasiune si muzica. 60 de ani impreuna cu Orchestra Inginerilor

Autor: Andrei Iliescu
Editura: A.G.I.R.
Format: 17,5x25 cm
Nr. pagini: 592 color
Coperta: legata, cu supracoperta
ISBN: 978-973-720-665-7
Anul aparitiei: 2017
CUPRINS
Cuvant inainte (Andrei Dimitriu) VII
Prefata (Mihai Mihaita) IX
Argument XI
Cap.1. O perspectiva asupra istoriei Orchestrei Inginerilor 1
Geneza 4
Inceputurile concertistice 10
Consacrarea 27
Schimbare de generatie 45
Orchestra si muzica in biserica 48
Reconstructia 55
Continuitatea activitatii artistice - titlul de mandrie al Orchestrei Inginerilor 88
Cap.2. Maestrul Petru Ghenghea 105
Locurile natale, anii de scoala si de inceput in ale muzicii 106
Viata de inginer 112
Cariera universitara 116
Mentorul Orchestrei Inginerilor 118
Prieteniile muzicale 121
„Mostenirea” Maestrului Petru Ghenghea 133
Cap.3. Personalitati marcante ale vietii stiintifice si publice - membri ai orchestrei 139
Alti membri marcanti ai orchestrei 164
Cap.4. Stagiuni de concerte 169
Cap.5. Proiecte si turnee muzicale 369
Proiectul Pitesti 369
Turneele engleze 401
Turneul din Germania si reciproca lui 434
Turneul de la Chisinau 448
Turneul american 455
Turneul maltez 485
Turneul venetian 503
Cap.6. Membrii orchestrei 515
Dirijori 515
Violonisti 517
Violisti 536
Violoncelisti 543
Contrabasisti 549
Flautisti 551
Oboisti 552
Clarinetisti 553
Trompetisti 553
Cornisti 554
Pianisti, clavecinisti, organisti 554
Interpreti vocali 559
Dirijori straini care au condus Orchestra Inginerilor 561
Solisti straini care au concertat cu Orchestra Inginerilor 564
Bibliografie 569
Index de nume 571
CUVANT INAINTE
O monografie dedicata unei institutii muzicale de elita, construita de amatori entuziasti, care a trecut proba timpului - iata, se implinesc 60 de ani de la fondare! - dar si cenzura brutala a unor vremuri tulburi, devine o obligatie imperativa pentru protagonisti.
Sunt putine astfel de performante in spatiul cultural romanesc si e nevoie de marturii oneste atat pentru posteritate, cat si pentru generatiile tinere in cautare de modele autentice ale rafinamentului spiritual.
Inceputul istoriei ansamblului muzical al inginerilor din Romania este legat de domnia mesianica a Regelui Carol I, ca tot ce inseamna modernizarea institutiilor, legislatiei, cutumelor, mentalitatilor si practicilor culturale.
Orchestra simfonica a Cailor Ferate - formula de debut - a avut privilegiul de a fi condusa de nume sacre ale muzicii culte romanesti: Theodor Rogalski si Constantin Bobescu, doua nume - garantie a daruirii si profesionalismului.
As retine cateva idei care merita subliniate.
Parintele fondator al Orchestrei Inginerilor, Profesorul Petru Ghenghea, ramane figura solara care a reusit, aproape miraculos, sa identifice, sa convinga si sa entuziasmeze aderenti pentru o idee atat de apolinica.
Sa nu uitam vremurile: dogmatismul patologic comunist.
In aceeasi masura trebuie evidentiat meritul eminent al generatiilor de muzicieni-ingineri, incepand cu cofondatorii si pana astazi, care au asigurat o prezenta de tinuta a acestui ansamblu in lumea muzicala romaneasca vreme de multe decenii.
As remarca la autor eleganta, condescendenta, caldura evocarilor personalitatilor ziditoare, a colegilor si tuturor acelora care au avut contributii majore la reusitele muzicale ale orchestrei.
In definitiv o monografie e un fel de anamneza, iar inventarierea momentelor, a istoriei si oamenilor care au marcat esential parcursul Orchestrei Inginerilor „Petru Ghenghea“ este facuta cu rigoarea tehno cratului si sensibilitatea artistului.
Lectura cartii este antrenanta, descoperi o lume care s-a dedicat pasional „culturii de performanta“ (C. Noica). Gasesti judecati, evaluari, formulari de referinta, evocari care fac invidios orice scriitor. As mentiona doar o remarca a autorului: „muzicianul amator are o filosofie mai apropiata de cea a unui consumator de muzica, decat cea a muzicianului profesionist“.
Nu doar ca ader, dar poate fi o explicatie pentru ce Orchestra Inginerilor „Petru Ghenghea“ se bucura de atata pretuire din partea unui public atat de divers.
Prima aparitie a Orchestrei Inginerilor pe scena Ateneului Roman are loc pe 11 aprilie 1960. Cam tot de atunci dateaza si patronajul artistic al Filarmonicii „George Enescu“. Exista un Protocol de colaborare (reinnoit in 2016) care guverneaza colaborarea intre cele doua institutii muzicale, avand deja o consistenta traditie.
As incheia recomandand sa meditam la o afirmatie a unei pianiste cu mare consistenta intelectuala, Elisabeth Sombart (cu bunica romanca): „ca logosul se transfigureaza prin muzica si poezie, ca frumusetea operelor si credinta celor care l-au traversat fara sa se scufunde depasesc falsele valori, aceasta e speranta pe care o am, miracolul pe care il astept“.
Sa ne silim sa fim optimisti citind cartea Maestrului Andrei Iliescu.
Andrei Dimitriu
Director general
Filarmonica „George Enescu“
PREFATA
O perioada lunga naste legende. Legenda Orchestrei Inginerilor din Romania, cuprinsa in aceasta carte, are ca sursa exclusiv adevarul. Cine strabate paginile ei constata, cu usurinta, cel putin urmatoarele aspecte.
Istoria orchestrei reprezinta o marturie vie a ingemanarii stiintei cu arta si atesta convingator rolul muzicii la descatusarea mintii si spiritului in modelarea spirituala a omului. Se confirma si se reconfirma ca armonia, echilibrul si simetria sunt caracteristice, deopotriva, creatiilor artistice si celor stiintifice.
Firul rosu al acestei carti il constituie dovezile de necontestat ale perseverentei unor oameni care au dorit si au stiut sa faca din muzica o vocatie.
Nascuta intr-o perioada cu posibilitati culturale limitate, Orchestra are meritul de a fi atras tot mai multi oameni catre muzica, sa faca muzica si sa asculte muzica; s-a impus, treptat si definitiv, in atentia publicului din tara, incurajata si de aprecierile criticilor muzicali. Prezenta ei pe scenele muzicale din tara, pe taramuri europene sau americane, a fost apreciata ca o dimensiune complementara aspirationala a intelectualitatii tehnice spre valorile absolute ale frumosului. In vremurile cu schimbari capricioase si imprevizibile, nu intotdeauna favorabile, a stat mereu in picioare, fiind sustinuta de contemporani puternici, fideli si entuziasti.
Autorul reconstituie cu rigurozitate, dar si cu insufletire, ceea ce a putut genera pasiunea pentru muzica a unor oameni care nu au ca profesie muzica; el este inginer, unul convertit la muzica, care si-a inceput activitatea in cadrul Orchestrei in urma cu peste 4 decenii, ca violonist si careia i-a devenit mai apoi dirijor. A cunoscut, ca nimeni altul, viata orchestrei, mai ales cea din spatele cortinei, iar pasiunea cu care conduce astazi destinul ansamblului se regaseste, din plin, in fervoarea cu care ne introduce in intimitatea familiei artistilor-ingineri.
Foarte bine documentata si surprinzand atmosfera in care a navigat Orchestra de-a lungul timpului, cartea ofera un evantai amplu de informatii despre concerte si o culegere de date redate cu multa acribie despre membrii ei si despre colaboratori.
Daca n-as cunoaste intregul drum al Orchestrei, de la infiintare pana in prezent, succesele dar si dificultatile prin care a trecut si pe care le-a invins, as fi tentat sa cred ca este o fictiune. Este un exemplu de perseverenta, de tenacitate si de sacrificiu pentru muzica, de care au dat dovada, si de aceasta data, inginerii.
Stilul in care este scrisa cartea este unul antrenant, care te indeamna sa o citesti, autorul dand dovada, in multe situatii, de un umor subtil care improspateaza atmosfera la momentul potrivit.
Dar, dincolo de valoarea ei testimoniala, imanenta genului monografic, privind evenimentele artistice si infaptuitorii lor, consider ca importanta acestei lucrari rezida in mesajul misionar pe care ea il poarta: slujirea muzicii, a frumosului in general, fara rezerve si conditionari, innobileaza sufletul omului. Este un crez pe care inginerii-muzicieni de astazi l-au mostenit de la inaintasii lor, l-au slujit si il slujesc cu daruire si vor sa il transmita si tinerelor generatii.
Mihai Mihaita
Presedinte Asociatia Generala a Inginerilor din Romania
Presedinte Academia de Stiinte Tehnice din Romania
ARGUMENT
Anul 2016 reprezinta pentru ansamblul inginerilor un moment aniversar de adanca reverberatie: el este un mile-stone al celor 60 de ani de existenta si activitate artistica. Scrierea unei lucrari de gen monografic referitoare la activitatea acestuia nu numai ca potenteaza semnificatia sarbatorii, dar este un recurs la memorie adus in fata noilor generatii de sustinatori ai orchestrei si noilor membri alaturati ansamblului dupa inceputul de mileniu.
Orchestra Inginerilor a mai beneficiat, in timp, de doua lucrari dedicate activitatii ei.
O prima istorie, si cea mai importanta, este cea aparuta in anul 2001 la Editura AGIR, sub semnatura inginerului Virgil George Dumitriu, un vechi membru al orchestrei, un personaj eclectic, clavecinist, pianist, compozitor, un om inzestrat cu reale calitati scriitoricesti. El a adunat in hronicul sau, cum ii placea sa-si numeasca lucrarea „Inginerii si Muzica“, probele testimoniale puse la dispozitie de catre cei mai indrituiti s-o faca, dirijorul Petru Ghenghea, in calitatea sa de parinte-fondator si diriguitor al ansamblului, si concert-maestrul orchestrei Mircea Cazacu, depozitar al celor mai multe documente legate de activitatea orchestrei. Prin continut si distantarea cu care a fost scrisa, cartea are caracteristicile unei monografii; ea prezinta evenimentele importante din viata orchestrei, derulate intr-o perioada de peste 40 de ani, incepand cu anul infiintarii, 1956, pana in apropierea noului mileniu, spre anii 2000.
Cea mai valoroasa contributie a acestei lucrari, in opinia sub semnatului, o reprezinta capitolul cu prezentarea tuturor muzicienilor care au activat in cadrul Orchestrei Inginerilor, in perioada pe care lucrarea o cuprinde. Corectitudinea si exactitatea informatiei din acest capitol m-au determinat sa-l preiau tale-quale in prezenta lucrare, cu exceptia actuali zarilor impuse de trecerea a inca 15 ani.
Cea de-a doua scriere, de mai mici dimensiuni, este cea a profesorului univ. dr. ing. Mircea Dimitrie Cazacu, aparuta la Editura Universitatii „Politehnica“, in iulie 2010, intitulata „Amintiri din viata muzicala a Politehnicii din Bucuresti“. Este o lucrare cu caracter autobiografic, in care accentul este pus pe prezenta autorului in viata muzicala a Politehnicii, iar activitatea Orchestrei Inginerilor - actor principal, totusi - este integrata in contextul intregului fenomen muzical politehnist bucurestean. Cartea scrisa cu acribia distincta a profesorului abunda in date si nume ale numeroaselor personalitati din viata muzicala romaneasca, care au trecut mai mult sau mai putin pasager si prin existenta Orchestrei Inginerilor, fara a avea ca scop evidentierea contextului artistic.
In anul 2016, Orchestra Inginerilor, devenita dupa disparitia Maestrului, in anul 2006, Orchestra Inginerilor „Petru Ghenghea“, are nevoie de o noua editie a istoriei sale care sa slujeasca scopurilor de aducere la zi a activitatii sale artistice, prin completarea cu evenimentele derulate in cei 15 ani care au trecut de la punctul terminus al lucrarii „Inginerii si Muzica“, dar, cu prioritate, de punere in lumina, cu claritate, a celor 60 de stagiuni permanente. Continuitatea activitatii, in cei 60 de ani ai parcursului sau artistic, este principalul atu care ii da stralucire, ce se impune si printr-o sustinere scrisa, cu date concrete, pentru a depasi caracterul declarativ, clamat cu diverse ocazii, pe scenele muzicale sau in diverse comentarii.
Informatiile prezentate sunt rezultatul unei documentari mai in delungate si mai adanci decat cea realizata in cadrul primei lucrari, un fapt firesc atunci cand scopul il reprezinta reconstituirea cu cat mai multa acuratete a unei epoci istorice. Astfel, cartea dobandeste doua dimensiuni, una obiectiva, alcatuita prin datele concrete privind concertele orchestrei, adunate in special din programele de concert recuperate, din afise, cronici, anunturi, fotografii, scrisori, iar o alta, sa-i zicem subiectiva, este cea testimoniala, „asigurata“ de traitorii evenimentelor prin implicarea lor directa sau indirecta. Pentru ajutorul oferit in reconstituirea datelor referitoare la perioada 1956-1980, cea mai paupera sub acest aspect, ii sunt recunoscator colegului de orchestra, dr. ing. Mihai Dogaru, si port un adanc respect memoriei d-lui profesor dr. ing. Mircea Cazacu pentru punerea la dispozitie a tuturor materialelor pe care le detinea. Colaboratori mi-au fost si alti colegi din generatia celor care au urmat celei dintai, a fondatorilor, detinatori ai unor amintiri pretioase si carora le multumesc pentru sprijin.
Mai mult decat o culegere de date statistice, s-a dorit ca acest nou hronic sa nu se rezume doar la o enumerare de informatii despre concerte, date si muzicieni, ci sa poarte cititorul si „in spatele cortinei“, plasand acele informatii in contextul de care apartineau si aducand pe scena acele per sonaje care au jucat un rol principal in realizarea evenimentelor respective. Urmarind aceasta intentie, in capitolul Stagiuni de concerte, autorul a optat pentru utilizarea unui „model“ de editare, prin care toate acele elemente care compun evenimentul sa fie incadrate intr-o nota de subsol. Am considerat ca prin acest mod de legare imediata a evenimentului de actorii care l-au creat, timpul se „contracta“, creand o senzatie mai puternica de povestire „in timp real“. In aceeasi masura, nu vrem, ca in acest fel, sa diminuam catusi de putin importanta personajelor, cu atat mai mult cu cat, in foarte multe dintre aceste prezentari, este vorba de personalitati cu adevarat remarcabile.
Prin forta imprejurarilor, aceste adnotari sunt mai abundente cand se refera la evenimentele derulate dupa anul 2000, din motive lesne de inteles, a apropierii de timpurile noastre si pentru ca sursele de informare sunt mult mai bogate prin aportul tehnologiilor de stocare moderne, ce nu suporta comparatie cu cele din urma cu trei-patru decenii. Autorul nutreste speranta ca aceasta diferenta cantitativa de informatie nu va fi interpretata ca un avantaj pe care vrea sa si-l creeze, punand intr-o lumina mai puternica ultimii 15 de ani ai activitatii orchestrei, si ca va fi primita cu interesul pe care il merita o informatie cat mai consistenta.
In prezenta lucrare exista doua capitole, cu dedicatie, despre perso nalitati care au contribuit la notorietatea orchestrei si al caror „foc sacru“ a aprins si intretinut combustia perena a pasiunii pentru muzica si a mandriei personale de a fi membru al Orchestrei Inginerilor pentru toate generatiile care s-au succedat. Un capitol este dedicat mentorului - prof. dr. ing. Petru Ghenghea -, fac-totum-ul in aceasta orchestra pe firul ei existential, de la momentul genezei, al constructiei, al notorietatii. Este un capitol care incearca sa potenteze complexitatea personalitatii Maestrului care, dincolo de propria-i biografie, trezeste atentie si admiratie pentru crezul sau, acela al dragostei mistuitoare pentru muzica si, mai ales, pentru capacitatea sa magnetica de atragere a generatii si generatii de acoliti in acest demers al slujirii muzicii numai prin pasiune.
Cel de-al doilea capitol cuprinde portretele catorva figuri marcante ale societatii romanesti, fosti membri ai orchestrei, care prin dimensiunea personalitatii lor au innobilat „heraldica“ comunitatii muzicale ingineresti.
Sutele de spectacole derulate in decursul celor saizeci de ani sunt, cu preponderenta, rezultatul muncii muzicienilor amatori si al celor profe sionisti, dar si al multor alti faptuitori care, fara a fi fost in lumina directa a reflectoarelor, au avut contributii decisive de ordin decizional, organizatoric, de lobby, material, fara de care toate acestea nu ar fi putut fi realizate. Mentionarea numelor acestora este o datorie a noastra, a beneficiarilor, si constituie exprimarea respectului pe care il purtam acestor oameni care au avut sufletul si constiinta de a ralia si a sustine, prin implicare personala, pasiunea si eforturile colectivului artistic. Prin prezentarea proiectelor si a turneelor majore infaptuite de orchestra, am dorit sa-i facem cunoscuti cititorilor si pe acesti piloni ai infaptuirilor noastre.
Aceasta carte vrea sa aduca cititorul in mijlocul familiei inginerilormuzicieni sau, mai degraba, sa-i deruleze un film „documentar“ realizat printre personajele care muncesc, renunta, o iau de la capat, se incurajeaza in stradania realizarii unui produs „frumos“ in care cred. Daca lucrarea de fata va fi inteleasa ca povestea unei orchestre in care pulseaza viata, care traieste nu numai emotiile nobile ale muzicii pe care o zamisleste, ci si greutatile carora trebuie sa le faca fata pentru concretizarea fiecarui spectacol, o viata marcata de traditie si amprentata de personalitatea marilor oameni care au traversat-o, atunci aceasta carte intra in zona ce tine de biografie si telul autorului este atins.
Este o lucrare care si-a cerut tributul in multe luni de munca „imprumutate“ din viata familiei mele care mi-a inaltat dorinta realizarii ei la rangul de „misie“ si pentru care ii sunt adanc recunoscator.
Orchestra Inginerilor „Petru Ghenghea“ a implinit 60 de ani, varsta maturitatii la care - istoria muzicii ne arata - incep sa apara marile realizari sau, in orice caz, lucrurile remarcabile! Si chiar daca orchestrei nu ii va fi dat sa produca realizari memorabile, insasi existenta perena a acesteia reprezinta un fapt memorabil care nu trebuie sa scape niciodata atentiei biografilor, ca un indemn pentru generatiile viitoare de a avea privirea si sufletul indreptate spre marea muzica, spre frumos.
Autorul
Va recomandam
