Jurnalul unui alpinist si aviator. Editie revizuita si adaugita.

CUPRINS

Cuvantul autorului 5

Cu prietenii in micile excursii 7

MUNTELE 12
Urcusul pe drumul Schiel - Urlatorilor 16
Primul avertisment 21
Spre Babele - Casa Pestera - Padina - Bolboci 23
Post-scriptum la intaia excursie pe munte 25
Sinaia - Piatra Arsa - Varful Omul - Valea Cerbului 27
Seviciul militar 29
Metropola 30
Noi prieteni pe munte 33
Prima tentativa de a urca Valea Galbenelelor 35
A doua tentativa: Valea Seaca a Costilei 37
Reusita 39
Obsesia 41
Intalnirea cu Nae Dimitriu 42
Intaia ascensiune colectiva in cadrul C.A.R. 44
Membru fondator al C.A.R. 46
Alte intamplari pe munte 49
Umbre si lumini 56
Premiere 60
Peretele de nord al Acului Mare din Moraru 61
Coltul si Creasta Picaturii 62
Fisura din Umarul Galbenelelor 66
Disensiuni 69
Ascensiunea Peretelui Galbenelelor pe Traseul Furcile 70
Cuvinte despre inaintemergatori 80
In Coltul Malinului, iarna, prin Hornul Ascuns 83
Un grav accident 89
Epilog la accident 92
Ascensiunea crestei Costila-Galbenele 93
Insemnari razlete 97
Mici deziluzii 98
Doua articole din statutul Clubului Alpin Roman 99
O statistica 101
Scoala de pilotaj A.R.P.A. - 1937 103
Un accident alpin 105

SCOALA DE ALPINISM DE LA VALBRUNA - ITALIA 109
Pregatiri 109
Calatoria 111
Attendamento nazionale 115
Invatatura 118
Ago di Villaco 123
Alte intamplari din campament 124
In Dolomiti 125
Cima Piccola 129
Popas la Venetia 131

DIN NOU IN BUCEGI 137
Diferite ascensiuni 137
Fisura Tapului 138
La schi pe marile inaltimi ale Carpatilor 139
Vizita studentilor alpinisti italieni 141
Construirea refugiului metalic din Costila 144
Construirea Caminului Alpin din Busteni 146
Inaugurarea Caminului Alpin 148

IN AUSTRIA 151
Scoala de instructori de alpinism din masivul Wilder Kaiser 151
Inceperea cursurilor 166
Corespondenta 174
Muzeul Alpin din Munchen 175

IARASI ACASA 181
Prima scoala tehnica moderna de alpinism din Romania - 1938 181
Un act insolit 191
Pe creasta Fagarasului, iarna 193
Alte premiere 195
Hornul din Peretele Costilei 196
Fisura Scorusilor din Umarul Galbenele 197
Concentrare la scoala de perfectionare a aviatiei civile din Buzau - 1938 198
Piatra Craiului - remember 200
Scoala de Alpinism - Piatra Craiului, 1939 202
Bucegi, Refugiul Costila, 1939 206
Scurta evocare 209
O demisie 211
Peretele Vaii Albe - Fisurile Centrale 212
Un gest 216
Descrierea lui Sincan 219
Descrierea lui Ioan Coman si a doctorului O. Schobesch 220
Peripetii din Fagaras 222

PILOT DE RAZBOI 226
Concentrare la flotila 1 recunoastere, Iasi 1939 226
Anul 1940 228
Concentrare la Tecuci - 1941 229
Instructor de alpinism la Vanatorii de munte 229
Pilot de razboi - 1941 231
Perioada 1942-1944 239

DUPA RAZBOI 256
Din nou premiere alpine - 1946 256
Traseul Celor Trei Surplombe 258
Creasta Vaii Albe 263
Fisura din Pintenul Vaii Albe - prima tentativa 265
Fisura din Pintenul Vaii Albe - premiera 268
Fisura Albastra 271
Un accident la schi - 1947 274

BAIA SPRIE - 1950 275

IN ALPINISMUL COMPETITIONAL 278
Din nou pe munte - 1964 278
Alpinism competitional la Asociatia Sportiva Metalul Bucuresti 280
Fisura Mare din Peretele Vaii Costila 283
Fisura Mult Dorita 285
Alpinism competitional la Asociatia Sportiva Sanatatea Bucuresti 286

IN LOC DE EPILOG 290

Anexe 291

Postfata sau cateva amintiri redactionale despre un mare alpinist 292

Lista de prenumeranti 297

POSTFATA

In vara anului 1981, cand Niculae Baticu isi publica la Editura Sport-Turism „Amintirile unui alpinist” Emilian Cristea tinea la rubrica „Biblioteca montaniardului” (pe care o si intocmea) a revistei Romania pitoreasca un serial intitulat chiar asa: „Alpinism”. O simultaneitate fericita, vor fi spus unii; dar si stranie, vor fi gandit altii. Fara a intra in detalii, dreptatea era de partea tuturor. Nimeni nu va sti vreodata, cu exactitate, pricina reala a acestei triste si paguboase neintelegeri dintre cei doi mari alpinisti. Cu „Nea Milica” - asa ii spuneam si noi in redactie - aveam sa colaborez circa un an de zile, pana in 1982, cand s-a produs incredibilul lui sfarsit, la elaborarea lunara a grupajului de texte montane ale Romaniei pitoresti. Ciudat: „Amintirile unui alpinist” nu s-au bucurat de nici o recenzie fireasca in paginile revistei; ba chiar de nici o aluzie promotionala. Doar o problema de rivalitate? Nu numai...

Invoc acest episod nu in ideea de a limpezi apele in vreun fel - tentativa irealizabila pentru oricine - ci din considerentul ca nu i-am cunoscut pe cei doi corifei ai alpinismului romanesc langa vreun perete de piatra - care, ca novice, sa ma ia cu ameteli fie si doar privindu-l de jos - sau, macar, pe o banala poteca montana, l-am cunoscut, pe rand, in redactia revistei Romania pitoreasca. Niciodata nu ne-am intalnit, fie si intamplator, toti trei. Iar de vorbit unul despre altul nu stiu sa se fi petrecut mai mult de doua-trei ori. Din pacate, ii desparteau rani adanci, pesemne, tratate cu o oarecare bonomie de Nea Milica, si cu o inflexibila intransigenta de domnul Niculae Baticu (apropiatii ii spuneau Nae sau Nea Nae). intre cei doi veghea o atitudine de viata ce-a insemnat pentru unul o anumita sansa si ascensiune, in plan social, iar pentru celalalt - credinta intr-un adevar care nu suporta nici un fel de negociere. Un destin asumat integral, indi-ferent de cat de naprasnice i s-au aratat consecintele.

Sigur, poate ca gresesc, intr-un fel, ca-i alatur in aceste randuri. Ceea ce nu si-au mai dorit in a doua parte a vietii, ca sa spun asa - pe la inceputuri, pana prin 1964, au fost chiar prieteni, camarazi de coarda - n- avem noi dreptul sa facem dupa aceea. Oricum, il parasesc, asadar, pe Nea Milica, neuitandu-i zambetul cu care intampina pe oricine, vorba lui calda si sfatoasa, il parasesc pe un povestitor captivant, un generos in a impartasi din frumusetea inaltimilor pe care le-a cucerit, un tovaras de munte caruia alpinismul romanesc - dincolo de unele optiuni care, mai mult ca sigur, au iritat pe unii - ii va ramane indatorat pentru totdeauna. Pe de alta parte, este si de datoria nescrisa a redactiei noastre de a-i edita un volum fie si numai cu articolele publicate in Romania pitoreasca. Nadajduim sa se intample asta chiar anul viitor.

Recunosc, am fost mai apropiat de Niculae Baticu. Rar am intalnit la un om atata darzenie, consecventa, credinta intr-un ideal. Si patima, cat cuprinde. Trup uscativ, incercat de dureri stiute si nestiute, brat ca la tinerete, neobisnuit sa cedeze in nici o imprejurare, cap usor plecat spre dreapta, privire directa, sfredelitoare; asa imi apare si acum in zarea gandului, gata sa-l ating cu mana, domnul Baticu. Pana in ianuarie 1990, nu stiu sa fi schimbat prea multe vorbe cu dansul. Trimitea insa la redactie scrisori, in care corecta, cu argumente imbatabile, orice eroare, indiferent cui apartinea. Nu accepta nici o minima abatere de la adevar. O parte dintre acele corectii le-am publicat aidoma mai tarziu, dupa ce domnul Baticu ne parasise discret si demn, exact cum isi traise viata plina de piedici, umbre nemeritate, taceri fortate. Un mozaic de stari, oportunitati, aspiratii si virtuti pe care dementa unei epoci, obscure si straine de felul de a fi al neamului nostru, i le-a inabusit cu sadism. Ca atator altor oameni care nu au putut da chip real crezului si capacitatii lor.

Pe domnul Baticu l-am cunoscut cu adevarat la scurta vreme dupa reinfiintarea Clubului Alpin Roman, intamplata, daca nu ma insel, in ianuarie 1990. A venit la redactie destul de devreme, ne-am inchis intr-un birou si am stat de vorba pret de cateva ore. S-a destainuit cu o incredere absolut surprinzatoare, incredere ce capata parca intarire prin licaririle neobisnuite ce i se aprindeau sistematic in ochi. O voce calma, egala, scoasa arareori in relief de usoarele inflexiuni menite sa sublinieze cate un detaliu ce trebuia neaparat sa fie retinut. Despre cate n-am vorbit! Mai cu seama despre Bariera Vergului si anii de tinerete, despre Miscarea Legionara si spiritul epocii, despre razboi si despre „ovrei”, despre romanism si convingeri politice, despre verticalitate - la propriu si la figurat - si despre unele nedreptati pe care a fost nevoit sa le suporte. Din toata acea intalnire a rezultat un interviu fluviu pe care insa inca nu l-am publicat, din pacate. Motivul? Ca si inainte de 1989, exista si azi destule comunitati care se inflameaza urgent in fata adevarurilor care nu le convin. Nu mai suntem stapani pe mai nimic din ceea ce ni se cuvine. Din nefericire, nici pe propria istorie... Domnul Baticu nu m-a intrebat niciodata de ce nu public acel interviu.

Ani la rand, domnul Baticu a venit continuu la redactie, fie la sediul din strada Gabriel Peri (azi Georges Clemenceau), fie la cel din Piata Valter Maracineanu. Era totdeauna o aparitie luminoasa, curioasa si rabdatoare: astepta uneori zeci de minute in sir, fara sa schiteze vreun gest de nemultumire ce se iveste, in chip firesc, in astfel de imprejurari. Era cucerit de atmosfera, de treburile redactionale si se integra in ele in cel mai firesc chip cu putinta. Venea cu textele pentru revista, dar si cu diverse probleme de Club, de Tribunal ori alte incurcaturi facute de altii. Se intampla, uneori, sa ne viziteze fiindca tocmai trecea pe langa redactie. Alteori - cel putin o data pe luna - sa ia revista. A publicat in „Romania pitoreasca”, ani la rand, articole de mare utilitate pentru alpinismul nostru, fie ca istorie, fie ca sfat practic (a tinut o rubrica speciala, intitulata „Ora de alpinism”), fie lamurind terminologia acestei discipline, fie ca atitudine fata de ceea ce se intampla in industria ospitalitatii romanesti.

Daca in 1990 nu aveam, inca, un reportofon ca sa inregistrez acea lunga discutie, nu inteleg cum, in anii ce-au urmat, stand atatea ore de vorba, intalnindu-ne de atatea ori, n-am pus mana pe aparatul de fotografiat spre a realiza cateva imagini cu dansul. Greu de explicat... S-a mai intamplat sa nu discut niciodata cu domnul Baticu nici despre reeditarea cartilor pe care le-a scris, lucrari de o extraordinara valoare pentru literatura de specialitate. Este adevarat, in acei ani ideea unei edituri era destul de departe, cu toate ca ea se afla in codul CAEN al activitatilor redactiei de mai multa vreme.

Reeditarea cartii „Amintirile unui alpinist” apartine, ca idee, colegilor mei Mircea Sandulescu si Mihai Vasile, alpinisti si buni prieteni ai lui Niculae Baticu. Fata de editia aparuta la Editura Sport-Turism, in 1981, actuala reeditare cuprinde, pe langa adaugarea taieturilor din textul original savarsite de redactorul cartii din diverse motive, si un capitol inedit. Insusi titlul tiparit initial s-a modificat, facand loc celui de pe manuscrisul lui Niculae Baticu: „Jurnalul unui alpinist si aviator”. Au fost schimbate, in acelasi timp, si o parte dintre fotografii, din pricina imposibilitatii de a intra in posesia formelor lor originale. intre imaginile inedite se afla si mormantul in care a fost ingropat Niculae Baticu (1909-1998). Reeditarea mai contine, de asemenea, si „Lista prenumerantilor”, iubitori deopotriva ai marelui alpinist Niculae Baticu, ca si ai editurii si revistei Romania pitoreasca. Editura care va incerca, nu peste multa vreme, sa scoata o carte - ceva mai redusa ca numar de pagini - alcatuita din articolele publicate de Niculae Baticu in paginile Romaniei pitoresti, intr-un fel, ar fi o completare, extrem de interesanta, a prezentului volum. Urmariti-ne cu gandul cel bun!

Mihai OGRINJI