La multi ani, batranica mea!

DESPRE CARTE

SA FIE OARE TELEVIZIUNEA CEA DE-A OPTA ARTA?

Da. Cred ca da. Televiziunea poate fi socotita cea de-a opta arta, care generalizeaza, totalizeaza, strange si uneste la modul tehnico-artistic, prin sincretismul artelor, pe toate celelalte arte, fiecare cu specificul si caracteristicile ei, arte care pot intra in actiune sincretica una cu alta, sau una cu altele, in momente si-n situatii bine determinate artistic, dar nu total si nu in totalitate, motiv care ma face sa socotesc, sau cel putin sa ma gandesc la faptul ca televiziunea, nu numai ca poate fi incadrata printre arte, printre artele momentului, dar poate fi socotita chiar si mama artelor, nu in sens creator, ci singura in stare sa stranga la un loc si in sanul ei ocrotitor toate celelalte arte, concomitent, construind acel sincretism complet, total al artelor, imbinand elemente eterogene apartinand unor arte diferite, daca expresia este fericita, aducand sub forma de imagine artistico-tehnica elemente artistice specifice tuturor celor sapte arte, in fata auzului si vazului nostru, in fata tuturor simturilor noastre, imagini si coloane sonore artistic realizate, care fac posibila rapid si imediat, perceperea si asimilarea tuturor acestor imagini.

Daca pana acum se considera ca literatura este cea mai accesibila dintre arte, iata ca, ea, televiziunea devine cea mai accesibila, deschizand portile accesului rapid si repetat, consumatorului de arta, spre toate celelalte arte.

Reprezentarea artistica a fost studiata in sine, inca din cele mai vechi timpuri, din cele mai vechi civilizatii antice precum Grecia si Roma.

Grecii, bunaoara, contemplau artisticul in doua categorii opuse: arte superioare, (cele mai puternice, transcendentale, care impresioneaza simturile - vazul si auzul) si arte inferioare, (mai mici si mai vulgare, mai putin transcendentale, conform viziunii grecesti, care erau: atingerea, mirosul sau gustul), in care ar intra bunaoara, parfumeria si gastronomia.

In prezent exista sapte forme de realizare artistica a ceea ce este considerat frumos din punct de vedere artistic, asa-zisele forme pure de arta, (arhitectura, dansul, literatura, pictura, sculptura, muzica, cinematografia).

Chiar daca aceste sapte arte sunt considerate forme pure de arta, fiecare dintre ele, luata in parte, este nevoita sa foloseasca procedee si proceduri precum tehnici materiale, uneori destul de sofisticate, in timp, ceea ce duce la o osmoza obligatorie intre frumosului artistic si adevarul tehnic sau stiintific, care osmoza, prin interpatrundere si influentare reciproca, face posibila modificarea viziunii maioresciene asupra adevarului artistic si a adevarului stiintific, adevar care, chiar avand un caracter relativ, in sensul evolutiv al cuvantului, spre deosebire de adevarul artistic care este absolut, iata ca in momentul de fata, prin televiziune, a aparut posibilitatea evoluarii calitative a celor doua adevaruri, ajungandu-se azi la adevarul artistic tehnic sau tehnico-artistic.

Cartea de fata, cartea domnului Gheorghe Mitrofan, sugestiv intitulata - LA MULTI ANI, BATRANICA MEA, tocmai confirma si explica la modul indirect, ceea ce spuneam mai sus, si face lucrul acesta, prin autorul ei, un adevarat tehno-artist, nu din exterior ca un simplu spectator mai mult sau mai putin avizat, ci din interiorul fenomenului, din interiorul televiziunii, da, televiziunea a devenit evolutiv un fenomen, ca un superspecialist avizat, absolvent al Facultatii de Electronica si Telecomunicatii, I.P.B. Bucuresti, care a lucrat in interiorul sistemului, nu mai putin de 39 de ani, indragostindu-se inca din tinerete (1956) si logodindu-se cu ea, cu televiziunea: „i-am fost sot fidel, (...). O iubire neclintita, statornica, reciproca (...). Am trait impreuna momente unice, timp de 39 de ani, dintre care sase, la cele mai inalte cote, in curtea sau in Studiourile din strada Moliere, alaturi de redactori, regizori, operatori, ingineri, tehnicieni, muncitori... Mi-a fost coautor (n.n. televiziuna) la cele 49 de inventii, de care, consionandu-i-le, s-a ingrijit sa le dea viata, in folosul telespectatorului. Am facut-o cunoscuta in lume, prin lucrarile tehnico-stiintifice publicate in reviste sau prezentate la manifestarile tehnico-stiintifice in tara si in strainatate, toate semnate: Gheorghe I. Mitrofan. Radioteleviziunea romana. Pentru imagine de calitate la telespectator!” (Gheorghe Mitrofan - Coperta a IV-a a cartii).

Cartea, celebra carte, cartea document, de acum, a fost editata de un alt celebru artist, scriitor, poet, eseist si critic literar, jurnalist celebru si om de televiziune, Ioan Romeo Rosiianu, care si el vine din interiorul sistemului, cunoscand atat de bine ceea ce nu se vede, ceea ce se petrece dincolo de ecran, cunoscandu-l de fapt si pe Gheorghe Mitrofan, caruia-i editeaza si-i prefateaza cartea, aducand in fata cititorului explicatii tehnico-artistice ale inventiilor marelui om de televiziune, Gheorghe Mitrofan, invetii care au revolutionat televiziunea romana precum si cea universala.

Imaginea personajului principal al cartii, care este chiar autorul ei, este intregita apoi de cele doua interviuri realizate cu artistul-tehnolog Gheorghe Mitrofan, luate si semnate de catre alti doi oameni din interiorul sistemului, Mariana Almasan si Ioan Vasiu, interviuri care postfateaza minunata carte.

Iata inca un motiv pentru care, suntem obligati sa consideram televiziunea ca fiind cea de-a opta arta, de fapt, suma tuturor celorlalte sapte arte, sincretismul total artistico-tehnic si invers.

„Ti-am cules stele-n / Poala, / Ne-am jucat cu ele-n / Colbul de pe drum... / Le-am facut chiar licurici. / Dar s-au dus, / ca fumul din catun, / Ca o petala / Destramata de cei mici” (Gheorghe Mitrofan), cateva versuri care stau pe post de prolog, dar tot atat de bine pot sta si pe post de epilog al cartii.

Scris de Valentin Lupea
Publicat: 18 Septembrie 2024

AMINTIRI DESPRE TELEVIZIUNEA ROMANA, DEZVALUITE PRIN CUVANTUL SCRIS AL INGINERULUI GHEORGHE MITROFAN...

Cartea scrisa de Mitrofan Gheorghe : „La multi ani, batranica mea!” este un omagiu adus TELEVIZIUNII ROMANE... Aceasta carte de o valoare inestimabila pentru tot ce inseamna Media, a fost tiparita la editura ECREATOR Baia Mare in anul 2024 si face parte din Colectia Media.

Este o carte jurnal, in care sunt reiterate amintiri si momente petrecute in minunata lume a Televiziunii Romane de inginerul Gheorghe Mitrofan, omul care si-a inchinat intreaga viata acestei institutii, incepand cu intai aprilie 1961. A lucrat treizeci si noua de ani ca specialist in electronica in cadrul TVR.

Prin parcurgerea primei pagini, avem privilegiul de a citi un poem emotionant dedicat TVR, scris de insusi autorul cartii, din care se desprinde miraculos, potentialul literar al acestuia: „Ti-am cules stelele-n / Poala / Ne-am jucat cu ele-n / Colbul de pe drum... / Le-am facut chiar licurici, / Dar s-au dus, / Ca fumul din catun, / Ca o petala / Destramata de cei mici”.

Sunt marturisiri metaforice de inalta tinuta literara care ne introduc in universul fascinant al omului care si-a iubit meseria din cadrul TVR , personificand-o, asemuind-o cu o fiinta draga.

Comparatiile incarcate de metafore ating sufletul cititorului si fac o distinctie clara dintre un om care-si petrece o viata intreaga prestand o munca care nu-i aduce satisfactii si inventatorul Gheorghe Mitrofan, omul care sacrifica totul, incercand sa culeaga divinul prin astrii ceresti, doar pentru a innobila acest segment de arta cu ajutorul descoperirilor si inventiilor sale.

Pe 1 ianuarie 2022, Gheorghe Mitrofan facea o marturisire emotionanta pe pagina sa de Facebook:

„La multi ani, TELEVIZIUNEA ROMANA! M-am cununat pe vremea cand era tanara(1956) si i-am fost sot fidel 39 de ani. O iubire neclintita, statornica, reciproca. La multi ani, batranica mea!”, scria acesta, in termeni atat de intimi...

Probabil in urma acestei postari a incoltit in inima sa dorinta de a materializa cartea, de a-si asterne trairile interioare pe care le-a experimentat pe vremea cand lucra in televiziune. Sunt ganduri si notite, insemnari si precizari concrete si obiective, referitoare la munca si activitatea sa in cadrul acestui colos media, pe care scriitorul(caci il putem numi astfel) le impartaseste cititorilor din dorinta ca acestia sa inteleaga si sa descifreze drumul lung si anevoios parcurs de Televiziunea Romana de-a lungul anilor, un drum incarcat de sacrificii si renuntari ale multora dintre cei care au lucrat in interiorul ei. Astfel, sunt dezvaluite fetele vazute si nevazute ale oamenilor aflati dincolo de pupitrul scenic, fetele versatile ale istoriei TVR, cu masca si fara masca, cu vibratii in suflet si energie pozitiva de transformare si metamorfozare, dar si de lasitate, neputinta si frica.

Drumul anevoios si plin de rezistenta parcurs impotriva celor care se aflau la conducerea PCR, nu s-a terminat nici dupa Revolutia din anul 1989, Gheorghe Mitrofan devenind una din vocile de rasunet care a incercat sa construiasca o lume abordata printr-o noua viziune, in care politicul sa nu fie implicat, iar libertatea de exprimare sa devina arma adevarului spus nonsalant, fara teama.

„Exista oameni legenda”, relateaza intr-un interviu Marina Almasan...
„Oameni a caror viata s-a suprapus cu cele mai spectaculoase evenimente ale omenirii...”

Unul dintre acesti oameni care au schimbat istoria este inginerul Gheorghe Mitrofan a carui viata s-a suprapus aproape patru decenii, peste cea a primei televiziuni care a adus o paleta de culoare emotionala in viata romanilor- Televiziunea Romana.

„La multi ani, batranica mea!” este un titlu sugestiv si metaforic incarcat de iubire, datorita folosirii diminutivului (batranica)care inlocuieste numele institutiei (Televiziunea Romana), oferindu-i o nuanta intima de antic si istorie.

Institutia care a patruns in casele oamenilor in vremuri de restriste din perioada comunista, s-a bucurat de brevetele inovatoare ale lui Gheorghe Mitrofan, unul dintre inginerii care au conceput „Sistemul de subtitrare a filmelor prin incrustare electronica.

Impreuna cu inginerul Alexandru Albu, autorul cartii a cautat o metoda de titrare electronica prin incrustarea cu contur in jurul literelor, asigurand in acest mod, lizibilitatea textului, realizand un dispozitiv experimental pe care conducerea televiziunii de atunci (Octavian Paler- Director General al TVR , Tudor Vornicu- Director de Programe al TVR si Petre Galbura - Director Tehnic al RTR ) a decis sa-l foloseasca in emisie. Gheorghe Mitrofan isi aminteste:

„La nouasprezece februarie 1966 s-a transmis primul film subtitrat prin incrustare electronica, Romania fiind printre primele tari, daca nu chiar prima, care a aplicat aceasta metoda”.

Din acel moment, toate filmele internationale aparute in Romania au fost subtitrate electronic prin aceasta metoda inedita, deschizandu-se prin aceasta optiune, noi orizonturi catre intreaga lume, pastrandu-se sunetul original.

In 26 februarie 1966, crainica Televiziunii Romane, Sanda Taranu anunta performanta realizarii acestui sistem, nominalizandu-i pe inginerii Alexandru Albu si Gheorghe Mitrofan( autorul acestei carti in varsta de doar treizeci de ani).

Inginerul Gheorghe Mitrofan considera Televiziunea Romana in interviurile si relatarile sale, ca aceasta institutie a fost menita sa devina consoarta alaturi de care a semnat pactul mariajului imaginar, un mariaj care a inceput la 1 aprilie 1961 si s-a terminat in momentul pensionarii .
Dragostea pentru televiziune a inceput inca din primul an de facultate, mai precis din anul 1956, cand Radioteleviziunea Romana a decis sa ofere studentilor din Romania din anul I (axati pe electronica), doua burse de studiu axate pe specializarea in televiziune. A fost sansa acestuia de a se implica in acest segment si de a reusi sa razbata prin multitudinea de probleme financiare in care se gasea in acea perioada.

Gheorghe Mitrofan recunoaste intr-un interviu acordat in 25 ianuarie 2022 lui Ioan Vasiu de la UZPR:

„Certificatele de Inventator mi s-au atribuit de catre Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci (OSIM), indrituit sa analizeze daca propunerea de inventie, este o creatie tehnica, prin noutate si progres fata de stadiul cunoscut al tehnicii mondiale, care nu a mai fost brevetata sau facuta publica in tara sau strainatate, si poate fi aplicata. Mi-au fost recunoscute 49 de propuneri drept creatie tehnica, pentru care am primit Certificat de Inventator. Conform legii, unitatii economice care urma sa aplice inventia i se acorda Brevet de Inventie. Am conceput si proiectat peste 50 aparate si echipamente electronice, majoritatea folosind solutii din cele 49 de brevete, aplicarea carora a condus la diversificarea productiei de programe de televiziune si la imbunatatirea calitatii imaginii transmise la telespectator, dar si la reducerea importului”(fragment din interviul acordat in 25 ianuarie 2022 lui Ioan Vasiu/UZPR).

Itinerarul parcurs de Gheorghe Mitrofan de la Televiziunea din Moliere la Televiziunea din Dorobanti, a fost pavat cu reusite, dar si cu multe asteptari care nu au fost posibile sa fie indeplinite datorita conducerii PCR. Impliniri si neimpliniri, exact ca-n viata unui om.

Astfel, acesta initiaza si conduce primul laborator de cercetare in TVR, numit Laboratorul Tehnica Impulsurilor, iar rezultatele obtinute in cadrul acestuia au deschis calea pentru infiintarea Serviciului de Cercetare TV, in anul 1969, apoi a Directiei de Dezvoltare Tehnica, Cercetare si Autodotare a Radioteleviziunii Romane in anul 1972 (in anul 1974 primeste denumirea de Baza de Autoutilare).

Prin Gheorghe Mitrofan TVR a avut cateva contributii importante la Organizatia Internationala de Radioteleviziune, OIRT.

El propune o metoda si un dispozitiv electronic(OSIM 57625/1968, Brevet 51767/1969) care asigura stergerea semnalelor de control si inlocuirea lor cu alte semnale de control, dispozitiv care a fost folosit in emisie la Studiourile TV Bucuresti, din anul 1969.

In anul 1972 prin depunerea dosarului de inventie 59019/1969, Brevet 55005/1972, metoda de identificare propusa de autorul cartii permitea descifrarea codului direct pe oscilograma sau pe imagine, permitand obtinerea a 686077 combinatii de cod, adica sapte continente, nouazeci si noua de tari si nouazeci si noua de orase. Dispozitivul de codare a surselor de programe a fost facut din necesitatea identificarii surselor de program, aparut ca o consecinta a schimbului de programe intre orase si tari, in special schimbul de programe TV prin satelit. Lucrarea a fost publicata in Buletinul Tehnic al RTR nr 4. in anul 1972 si prezentata la Sesiunea Stiintifica a Societatii de Radiotehnica si Electronica „Popov” din mai 1978, la Moscova.

Exista multe inventii brevetate de acest stralucit inginer electronist in aceasta carte!

Gheorghe Mitrofan a avut si inventii spontane, inventii nascute la redactarea unei carti in anul 1970, carte scrisa pentru Editura Didactica si Pedagogica. Aflat la tratament in Statiunea Baile Govora impreuna cu sotia sa, autorul urma sa elaboreze un material care sa explice functionarea echipamentelor video din lantul de emisie. Sotia sa a devenit coautorul moral al cartii destinate scolilor profesionale de profil si personalului tehnic al TVR, aceasta desenand materialul grafic aferent. Scrierea materialului a adus cu sine la intoarcerea din concediu, solutia de remediere cu privire la instabilitatea imaginilor pe televizoarele telespectatorilor, solutie brevetata si inregistrata in luna septembrie la Oficiul de Stat pentru Inventii si Marci.

Spre sfarsitul carierei sale in TVR, Gheorghe Mitrofan realizeaza „Masina electronica de scris- MES SOHAMI”, cu redactare tipografica si in culori. Autorul marturiseste ca acest proiect a fost punctul de rezistenta al muncii sale, punandu-i la incercare atat capacitatea de autodepasire, cat si rezistenta psihica.

Viata lui Gheorghe Mitrofan nu a fost una usoara. In timpul regimului comunist, cei care se afirmau prin inteligenta, posesorii de inovatii si brevete, erau „calcati si filati” de Securitate, mai ales ca acesti oameni erau nevoiti sa paraseasca deseori in interes de serviciu granitele tarii, fiind nevoiti sa se specializeze in alte state, cu privirea la modul de utilizare al unor echipamente electronice cumparate pentru TVR de pe piata externa.

Cu toate aceste fluctuatii de suisuri si coborasuri, Gheorghe Mitrofan a ramas in sufletul TVR unul dintre pionii importanti care a reusit sa „mute muntii din loc”, pentru interesul telespectatorului, in speranta ca odata cu trecerea timpului, aceasta institutie mama va avea un loc insemnat in istoria televiziunilor.

Pe Gheorghe Mitrofan l-a prins si Revolutia din DECEMBRIE 1989, an in care a realizat ca viata din intreaga Europa va capata o alta turnura. Scrisul acestuia este plin de sensibilitate si pe alocuri, emotionant, iar cartea: „La multi ani, batranica mea”, poate fi considerata o adevarata capodopera inchinata TVR.

Inginer electronist si minunat prozator, acesta ofera cititorilor un scris cursiv si coerent, in termeni usor de inteles, tuturor celor care vor dori sa-i rasfoiasca paginile.

Intr-o prefata din cuprinsul cartii scrisa de autor, acesta explica motivul pentru care a scris aceasta carte, motivand aparitia erei digitale. Cu toate acestea, ideea este cu mult mai veche, inca din anii studentiei, iar de-a lungul anilor, Gheorghe Mitrofan a scris si rescris cartea de multe ori, animat de dorinta ca ea sa devina utila cititorilor care-si doresc asimilarea cunostintelor fundamentale folosite in domeniul televiziunii digitale.

Pe aceasta cale, il felicit pe domnul Gheorghe Mitrofan pentru abundenta de informatii dezvaluite noua, cititorilor, dar si telespectatorilor. Ma repet, spunand ca oamenii valorosi pot sa traiasca ani intregi in umbra, dar in momentul in care li se vor descoperi calitatile si reusitele, vor fi consemnati ca fiind de neuitat, in inimile celor care admira cu adevarat calitatea si profesionalismul, loialitatea si dedicatia inchinata unei meserii.

Respect si consideratie, alaturi de succes deplin in tot ce v-ati propus sa realizati mai departe!

Gabriela Dimitriu
Carei, Satu Mare

Motto: „Biruinta nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta!” (N.Steinhardt)

Publicata in vara anului 2024, de editura eCreator din Baia Mare, aceasta carte - avand 298 pagini, 8 capitole, cateva sute de ilustratii (documente, facsimile, fotografii, etc. toate de interes istoric), tehnoredactare si grafica impecabile - reprezinta un necesar, consistent si util document memorialistic descriind din interior, din perspectiva unui inginer electronist, deci cu rigoare, luciditate, onestitate si credibilitate - primele patru decenii de functionare ale institutiei publice de mare interes denumita Televiziunea Romana, TVR („batranica” din titlu, omagiata de autor, actualmente octogenar, ca „sot” al ei, dupa 39 de ani de „casatorie”, intre anii 1956-1995 !!!!).

De mentionat ca, in Romania, primele emisiuni profesioniste regulate de TV in alb/negru au inceput in noaptea de Anul nou 01.01.1957 (la 31.12.1956 fiind infiintat actualul canal TVR1, ramas unic pana in 1968!) si utilizau echipamente de studio si emisie (emitator de 22kW) precum si televizoare cu tub cinescop si tuburi electronice importate (mai ales din URSS si RDG).

De mentionat ca acest deosebit de important eveniment a fost precedat de alte doua evenimente: experimentarea primului sistem TV alb/ negru in cadrul Scolii Politehnice din Bucuresti, de catre ing.Cristian Musceleanu, la 30.10,1937) si transmisiunile experimentale de filme si actualitati in alb/ negru concepute si realizate de inginerii din Ministerul Postelor si Telecomunicatiilor, la 21.08.1955, prin emitator TV de 2kW (instalat la Posta Vitan din Bucuresti) si o videocamera de conceptie proprie. Iar primele emisiuni regulate de TV in culori au inceput abia in anul 1983, in sistem PAL D/K, utilizand echipamente de studio si televizoare din import RDG (desi primele emisiuni experimentale de TV in culori, in sistem NTSC, avusesera loc cu 19 ani mai devreme, in 1964, din sediul Facultatii de Electronica si telecomunicatii, situat in campusul Polizu al Institutului Politehnic Bucuresti, spre complexul expozitional EREN (in prezent TIBCO.)

Dr.ing.Gh.Mitrofan, autorul cartii „La multi ani, batranica mea!” - inginer electronist (absolvent in 1961 al Facultatii de Electronica din Leningrad/ Sankt Petersburg, URSS) si din 1973, doctor-inginer in Electronica (cu o teza in domeniul televiziunii in culori) - este bine cunoscut nu numai in lumea televiziunii romanesti ci si, mai ales, in cea a absolventilor si cadrelor didactice ale Facultatii de Electronica, telecomunicatii si tehnologia informatiei, FET(TI), din Universitatea Politehnica din Bucuresti, UPB/ UNSTPB (facultate care a celebrat, in anul 2023, 70 de ani de existenta si a carei prima promotie a absolvit in anul 1956), pentru:

- cele 49 de brevete de inventie inregistrate la OSIM ca autor/ coautor, cu privire la noi aparate si echipamente electronice (inexistente pe plan mondial sau inaccesibile din import) necesare pentru diversificarea productiei de programe/ emisiuni TV si pentru imbunatatirea calitatii imaginilor TV

- cele peste 100 de proiecte de diploma/ licenta cu teme inovatoare propuse si conduse pentru absolventii FET (toate cu realizari practice, experimentale), multi dintre acestia pastrandu-i peste ani o frumoasa amintire

- cele 8 carti publicate, ca autor/ coautor, cu subiecte tehnice de mare interes si incontestabila utilitate practica

1. Generatoare de impulsuri si de tensiune liniar variabila, 266 pag., Ed.Tehnica, 1969
2. Depanarea aparaturii de studio (coautori: C.Arie, Gh.Mityko), 251 pag., Ed. Didactica si Pedagogica, 1971.
3. Generatoare de impulsuri si de tensiune liniar variabila, 444 pag., Ed.Tehnica,1980
4. Initiere in televiziunea in culori (coautor G.Pflanzer), 320 pag., Ed.Tehnica, 1983
5. Televiziunea digitala, 318 pag., Ed. Academiei Romane, 1986.
6. Introducere in televiziune, 367 pag., Ed. Teora, 1983.
7. Televiziunea - de la videocamera la monitor, 229 pag,, Ed. Teora, 1996.
8. Generatoare de functii, 284 pag., Ed.Teora, 1999.

De remarcat ca, pe parcursul a aproape 6 decenii, dr.ing.Gh.Mitrofan a fost martorul evolutiilor si progreselor tehnologice extraordinare inregistrate pe plan mondial in domeniile Electronicii, Tehnologiei informatiei, Telecomunicatiilor si Televiziunii. Iar in primele 4 decenii, pana la pensionare si chiar ulterior, el s-a implicat activ si eficient, cu riguros spirit ingineresc, in scopul conceperii, realizarii si dezvoltarii unor noi aparate si echipamente TV care au permis ulterior institutiei TVR (infiintata in 1956) sa realizeze productii/ emisiuni/ transmisii/ imagini TV de tot mai inalta calitate, spre satisfactia telespectatorilor din Romania. Astfel, pe parcursul ultimelor 6 decenii:

- Aparatele/ echipamentele electronice destinate TV (inclusiv televizoarele) au fost realizate succesiv cu tuburi electronice, dispozitive semiconductoare discrete (tranzistoare bipolare, cu efect de camp, unijonctiune, etc.), circuite integrate (pe scara tot mai larga), microprocesoare, microcalculatoare, etc. Micro- si Nanoelectronica au devenit astfel, in 50 de ani, domenii tot mai utile si solicitate pe pietele globalizate.

- Circuitele si echipamentele electronice (inclusiv cele din studiourile TV) s-au diversificat mult, diferentiindu-se functional si substantial in doua categorii - analogice/liniare sau logice/ digitale/ numerice. In consecinta, progresul televiziunii a implicat tranzitia treptata de la TV analogica la TV digitala/ numerica, simultan cu tranzitia de la televiziunea radiodifuzata, la televiziunea prin cablu (coaxial sau fibra optica) si la televiziunea prin sateliti (cu sau fara Internet). In Romania, actualmente, operatorii de comunicatii ofera pana la 50 canale TV analogice si pana la 300 canale TV numerice - distribuite prin retele fixe (cabluri) sau retele mobile (propagare terestra). In plus, prin satelitii de comunicatii TV pot fi accesate astazi deja mii de canale TV, mai toate in culori, multe fiind codate in scopul realizarii taxarii telespectatorilor abonati.

- Televiziunea alb/ negru a evoluat spre televiziunea in culori (prin 3 sisteme de codificare a culorilor - NTSC (american), SECAM/ MESECAM (francez) si PAL (vestgerman), ultimul fiind adoptat si in Romania datorita unor caracteristici tehnice mai avantajoase). Ulterior au aparut si sistemele de televiziune „in relief” (3D/tridimensionala).

- Televizoarele si monitoarele TV au evoluat si ele substantial, de la clasicul tub cinescop alb/negru sau in culori (voluminos si greu) la ecrane plate, de tot mai mari dimensiuni, realizate in diverse tehnologii (de exemplu - cu LED-uri, QLED, etc) si furnizand imagini TV (alb/ negru si in culori) de calitate net superioara, cu fiabilitate si durate de viata mult superioare celor ale vechilor tuburi cinescop

- Tehnicile de stocare a imaginilor si sunetelor au evoluat considerabil de la procedee/sisteme analogice (banda magnetica) la cele digitale/ numerice (CD-uri, DVD-uri, Hard Disk-uri, etc.), ultimele asigurand capacitati de stocare, durate de acces (la inscriere si citire) si alte facilitati, net superioare celor ale procedeelor analogice.

In remarcabila carte-document „La multi ani, batranica mea!”, cititorii pot gasi numeroase date, informatii, fotografii, facsimile ale unor pagini de manuscrise/ publicatii si documente personale - toate redate cu precizie, claritate, rigoare si minutiozitate, etc. specific ingineresti, privind:

- cvasi-totalitatea inventiilor autorului (certificate, brevete, descrieri), toate cartile tehnice publicate de autor (coperti, cuprins, prefata, etc.), teza de doctorat a autorului (geneza, cercetari, experimentari, concluzii), cateva articole ale autorului publicate in reviste tehnico-stiintifice (straine si romanesti) si multe articole despre autor publicate in Romania

- amintirile autorului despre diverse situatii, intamplari si numerosi colaboratori (mai ales ingineri), colegi si studenti - din anii sai de activitate la TVR si de studii in URSS

- „Odiseea (NOTA : timp de 20 de ani!) titrarii electronice a filmelor la TVR” (p.126)

- „Este televiziunea o fericire?” - o excelenta introducere-eseu realizata de autor - oportuna, pertinenta, oportuna, clara si clarvazatoare - la cartea sa Televiziunea - de la videocamera la monitor.

- amintirile autorului despre geneza, actiunile si impactul Grupului profesional pentru independenta TVR (initiat la 10.05.1990) si ale „SOTI TV” (1991-1994) - in care autorul s-a implicat substantial

- textele prelegerilor (exclusiv pe teme tehnice) sustinute de autor la Radio Romania, in cadrul emisiunilor intitulate „Magazin tehnico-stiintific”.

Cartea-document „La multi ani, batranica mea!” poate interesa:

- istoricii care vor scrie si publica necesara ISTORIE A TELEVIZIUNII ROMANE

- fostii colegi de serviciu si colaboratori ai autorului (mentionati nominal in carte) timp de 4 decenii (personalul redactional, artistic, tehnic, economic, de alte specialitati si managerii/ conducerea lor) care vor putea (re)descoperi ca TVR nu ar fi putut exista si functiona, pe parcursul primelor patru decenii de existenta a sa, fara echipamentele si aparatura de televiziune, concepute, realizate, utilizate si intretinute de INGINERII ELECTRONISTI din Romania. Asa va fi si de acum inainte cu deosebirea ca, dupa 1990, toate echipamentele si aparatura TV se pot procura din import dar se si pot uza (mai ales moral) mai rapid, astfel incat inginerii electronisti si de tehnologia informatiei sunt necesari doar pentru selectionarea, exploatarea si mentenanta acestor aparate si echipamente importate. In plus, concurenta zecilor de posturi TV noi, private, ar trebui sa determine TVR, post public, sa realizeze numai emisiuni de calitate tot mai inalta, continuu imbunatatita, pe masura performantelor continuu imbunatatite ale noilor aparate si echipamente

- membrii celor 70 de generatii de ingineri electronisti absolventi ai FET(TI) din UNSTPB (fost UPB, fost IPB) si ai celorlalte facultati de Electronica din Romania (din Iasi, Cluj-Napoca si Timisoara) - cu totii colegi profesionali cu autorul - care vor putea afla din carte DE CE, CUM si PENTRU CE acesta a vrut, putut si stiut sa se realizeze profesional in Romania, in mod exemplar, prin mari, perseverente si eficiente eforturi personale, luptand continuu - consecvent principiilor sale de viata si actiune - cu numeroase obstacole (ideologice, tehnice, umane, etc.) pentru a castiga - nu neaparat multi bani - ci recunoastere (interna si internationala), reputatie si respect bine meritate.

Scris de Nicolae Dragulanescu
Publicat: 05 Noiembrie 2024

UN MODEL DE URMAT!

Daca as spune ca Gheorghe Mitrofan este un inginer electronist de exceptie, ceea ce e perfect adevarat, as rosti doar jumatate din adevarul despre acest om! Cealalta jumatate o reprezinta lupta lui permanenta cu nedreptatea, sub toate formele existente in societatea noastra, atat inainte, cat si dupa 1989. Este ceea, in principiu stiam despre autor, dar toate argumentele in acest sens le-am aflat din volumul autobiografic cu un titlu atat de atragator: „La multi ani, batranica mea!” „Batranica” este Televiziunea Romana, cea care implineste in acest an 66 de ani si unde dl. Mitrofan a lucrat 39 de ani.

Volumul este o lectura pasionanta pentru orice electronist (de fapt, pentru orice cititor) deoarece istoria suportului tehnic al televiziunii romane se scrie sub ochii nostri. Autorul, venit in televiziune in 1961, se confrunta imediat cu mari probleme tehnice, pe care le rezolva, una cate una. Pentru ca este o persoana care nu se multumeste cu ce are (bine-cunoscutul „merge si asa!”), ci vrea sa imbunatateasca mereu! Un cautator permanent de solutii cat mai bune! Astfel de oameni sunt acoperiti cu aur in companiile din tari avansate. In schimb, Gheorghe Mitrofan a avut parte de nenumarate piedici pe care i le-au pus in cale oameni mici din tara lui natala.
Sa incercam sa creionam acum, pe scurt, biografia acestui om, asa cum apare din paginile cartii sale. Sarcina deloc usoara, pentru ca autorul este o persoana modesta, care nu vrea sa se propulseze pe sine in prim plan, ci doar sa prezinte istoria unei institutii la care tine mai presus de orice.

Nascut in 1936 in comuna Gaiceana, din apropierea Bacaului, se muta in Banat cu familia, in 1947. In 1954, absolva cu Diploma de Merit liceul „Traian Doda” din Caransebes si are dreptul sa intre fara concurs la orice facultate. Alege Electronica, dar este repartizat la Metalurgie (tot la Politehnica, i se spune). Refuza si sta un an acasa. Iar in anul urmator da examen la Electronica si intra printre primii. In 1956, la sfarsitul primul an de studiu, ca sa scape de problemele materiale care il macinau, participa cu succes la concursul pentru o bursa de studii la Leningrad. Acolo sta 5 ani, absolva in 1961 si se intoarce cu o diploma de inginer eletronist si cu o sotie rusoaica, cea care i-a fost timp de peste 30 de ani reazemul de baza al vietii.

Se angajeaza la televiziune si incepe sa lucreze intens. Un articol care ii apare in Revista de Telecomunicatii atrage atentia prof. Alexandru Spataru, seful catedrei de Electronica Aplicata a Politehnicii, care il ia ca asistent, cu jumatate de norma, pe langa postul de inginer de la televiziune.

Din pacate, viata in televiziune nu e deloc usoara, dar dl. Mitrofan isi continua neabatut drumul pe care pornise. Scrie articole si cateva carti, starnind probabil multe invidii. Autorul nu ne spune explicit asta, dar incepe sa fie urmarit de Securitate, probabil ca urmare a unor denunturi. Un securist il abordeaza pentru a discuta despre o carte care ii aparuse dlui Mitrofan, un altul incearca sa-i intre in casa sub pretextul urmaririi unei persoane. Dl. Mitrofan e deosebit de ferm: pe al doilea nu-l primeste, precizandu-i ca trebuie sa vina insotit de militianul de cartier. N-a mai venit, dar probabil dosarul Gheorghe Mitrofan a crescut.

Pe de alta parte, invidia lucreaza, asa ca are parte de mizerii din partea diversilor sefi si sefuleti. In aceste conditii, in mod natural, in 21 decembrie 1989 se afla in piata Universitatii, alaturi de cei doi fii ai sai. Apoi, pe 22, forteaza, alaturi de altii, intrarea in studiourile TVR, punandu-si in functiune o inventie a domniei sale (unul dintre cele 49 de brevete de inventii pe care le-a obtinut in total): o masina de redactat texte, cu care a facut sa apara pe ecran, pentru toti telespectatorii, mesaje mobilizatoare, importante in acele momente.

Din pacate, dupa 22 decembrie, conducerea fesenisto-comunista a TVR promoveaza in institutie un mediu de lucru insuportabil, iar informarea telespectatorilor devine puternic polarizata pro-FSN. Trebuia creata o alternativa si dl. Mitrofan intra imediat in grupul care construieste o noua televiziune, SOTI, ce incepe sa emita la finele lui 1991. Imi amintesc perfect cum, noapte de noapte (pentru ca doar atunci li se acordau ore de emisie), SOTI ne tinea la curent cu adevarata desfasurare a evenimentelor politice. A fost suportul media necesar pentru Schimbarea de la alegerile din 1996. Dar in acel moment cariera dlui Mitrofan se apropia deja in mod inevitabil de final.

Inainte de a incheia aceasta cronica, trebuie sa amintesc cateva elemente care m-au apropiat de Gheorghe Mitrofan mult mai mult decat as fi crezut inainte de a citi cartea.

In primul rand, spune ca la terminarea liceului (in 1954) este contactat de „tovarasi” care ii propun sa mearga la Scoala Superioara de Partid „Stefan Gheorghiu”. Refuza ferm si se indreapta spre Electronica! Dupa exact 12 ani, tot la terminarea liceului, acelasi lucru l-am patit si eu: am refuzat propunerea de a urma Dreptul in cadrul Securitatii, alegand ferm ... tot Electronica.

Apoi, cand vorbeste de oamenii de valoare intalniti in televiziune, dl. Mitrofan il aminteste pe Mircea Bubulac. Cunosteam acest nume de la dl. Bajenescu, stabilit din 1969 in Elvetia, cu care am scris, dupa 1990, cateva carti in domeniul fiabilitatii componentelor electronice. Domnii Bajenescu si Bubulac au fost colegi de an la Electronica si buni prieteni!

In fine, dl. Mitrofan precizeaza ca a prezentat comunicari la mai multe editii ale Conferintei Anuale de Semiconductoare, prima dintre ele in 1983, adica anul in care eu am devenit pentru cativa ani managerul conferintei. Sigur ca imi amintesc de acea comunicare a dlui Mitrofan, pentru a carei acceptare am pledat viguros.

Volumul se incheie cu doua interviuri acordate de autor Marinei Almasan si lui Ion Vasiu, care intregesc portretul unui inginer electronist care nu se inchide in „turnul de fildes” (ca atatia altii), ci se implica puternic in viata cetatii!

Intr-o lume in care tinerii au putine ocazii de a cunoaste biografii cu adevarat exemplare, Gheorghe Mitrofan este, fara indoiala, un model de urmat!

Dr. Ing. Marius Bazu
3 noiembrie 2024

PREFATA

Despre cum sa faci vazut nevazutul

O carte despre cum sa faci vazut nevazutul este cea pe care ne-o propune dr. Gheorghe Mitrofan, un om ce a facut dintr-un serviciu o misiune de onoare si viata.

Un amestec inedit de jurnal si (re)evocari a ascuns intr-o consistenta carte despre lumea televiziunii romanesti, o poveste ce-a inceput pentru el inca din data de 1 aprilie 1961.

N-a fost, nu este si nu va fi o farsa istorica acest adevar cioplit mestesugit pe albul unei hartii ce-i ramane datoare confesarii.

E ca un balerin ce merge pe varfuri Gheorghe Mitrofan, unul ce se teme cumva sa nu tulbure linistea lemnului ce-a nemurit greutati, poveri si amintiri.

La varsta de 30 de ani deja scria o istorie tehnica pentru TVR, iar tanarul rebel si visator a fost cel care-a inovat titrarea cu caracter transparent sau pelicula transparenta, premiera mondiala altfel.

Ca om care a trait aproape trei decenii in studiourile de televiziune, ca reporter, redactor, realizator sau moderator stiu mirarea vederii la televizor, retinerea uimirii intre ce se vede de acasa din fotoliu si ce mesteresc tehnicienii de platou si nu numai.

Despre lumea din spatele ecranului, lumea aia nevazuta, indestulata de-ntrebari scrie dr. Gheorghe Mitrofan acum, iar zugravirea omului plin de griji si framantari da greutate profesionistului ce se detasa de problematica cotidiana.

Emotionante sunt trecerile de la astfel de stari la grijile firesti ale unui parinte la vremea Revolutiei, dar si reactiile avute in nume propriu sau si al altor colegi pe marginea evenimentelor ce au urmat acesteia, evenimente personale soldate cu anchetarea domniei sale pentru vina libertatii de exprimare.

Cred ca sunt persoana cea mai capabila in a intelege acest fapt, personal traind vremea noroaielor prin care a fost tarat de sisteme si grupuri de interese, pana cand am reusit sa imi demonstrez nevinovatia si nedreptatile suferite la CEDO, vezi cazul Rosiianu vs Romania.

Adevarate pagini de istorie ascunsa sunt cele alocate televiziunii SOTI, prima televiziune libera de dupa decembrie 1989.

Marturii si marturisiri de credinta sunt pasajele alocate CNA-ului si vremii in care (si) aici/acolo a poliandriei in ceea ce insemna firava mass media audiovizuala din acele timpuri.

Cu abilitati de magician trece dr. Gheorghe Mitrofan de la starea confesiva, veritabile pagini de jurnal intim a la Mircea Zaciu la bombardamentul tehnic clar destinat celor avizati, ca nu toata lumea cunoaste totul despre elementele, despre televiziunea tridimensionala, in fapt o perceptie spatiala a obiectelor, perceptie data de vederea binoculara.

Dincolo de asta este nevoie realmente de vederea acestor obiecte din cat mai multe puncte diferite, in fapt baza televiziunii moderne, in care camerele de filmat sunt pozitionate diferit si capabile sa cuprinda aproape toate unghiurile.

Este o (re)confirmare clara a faptului ca nu poti sa sustii ceva despre un lucru pana nu te pozitionezi in jurul lui pe o sfera, pentru ca fiecare directie din care privesti genereaza un desen tehnic absolut diferit.

La fel de importante imi par - dar din perspectiva omului care a vazut, stie si cunoaste televiziunea din interior - povestea ecranului plat, una la care dr. Gheorghe Mitrofan lucra inca din anul 1984.

Trecerile bruste de la pagini tehnice la stari confesive emotionante - cum sunt paginile alocate regretatului Dumitru Iuga - un cunoscut militant anticomunist care a fost inchis la Rahova, Jilava si Aiud in perioada 1984 - 1989, apoi presedinte al Sindicatului Liber din TVR.

Meticulozitatea de cercetator si explorator face ca in aceasta carte sa nu avem doar naratiuni de jurnal, ziaristul din el argumentand temeinic sustinerile personale cu articole aparute in presa zilei.

Sunt interesante paginile in care-si evoca pregatirea profesionala temeinica si instructia avuta la Sankt Petersburg in perioada 1956 - 1961, una aflata sub conducerea lui Nichita Hrusciov, cel (re)cunoscut drept destabilizator al URSS.

Intors de acolo a putut parcurge implementarea tehnicilor in TVR, cu trecere de la sistemele de lucru PAL, SECAM si NTSC, sisteme absolut diferite de filmare si inmagazinare a informatiei/imaginii captate, a sunetului, totul dincolo de perturbatiile zgomotului ambiental, prin focalizare.

Profesionalismul dovedit i-a permis recunoasterea internationala altfel, el publicand inca de prin anii 70 in reviste de specialitate din Franta, Germania sau SUA, tari vizitate si in care a aprofundat cunostinte.

Apoteotic as spune se incheie cartea supusa atentiei noastre de suflet prin cele doua interviuri ce ii sunt luate de arhicunoscutii Marina Almasan si Ion Vasiu, doi specialisti ai genului.

Ioan Romeo Rosiianu

CUPRINS

Despre cum sa faci vazutul nevazut 5

1. Televiziunea din strada Moliere 7

2. De la Televiziunea din Moliere la Televiunea din Dorobanti 31

3. Revenire in strada Moliere 51

4. Cu Fotoliul din Moliere, in cladirea Radio 75

5. Adio, carte! 123

6. Pe taramul audiovizualului anilor 90 181

7. Sa mergem la stejar 237

8. In loc de epilog 275

Cuprins 297