Majestate

DESPRE CARTE

O suma de strofe inspirate de minunatele si tragicele cautari ale printului Nicolae Vasile, alias Dieter Stanzeleit, print mostenitor dar nerecunoscut de nimeni de pe pamant din toate motivele posibile imaginabile asa cum au fost descrise chiar de el insusi in cartea sa ,,Regina pierduta,” in cautarea mamei sale si prea secreta regina totodata, Nerissa Lyons, scotiana sotie a regelui Mihai I al Romaniei. Cercat-am astfel o modesta versificare a minunatei carti ,,Regina pierduta” la care autorul ei Nicolae Vasile zis mai tarziu si Dieter Stanzeleit a scris-o de-a lungul intregii sale vieti.

Si inca o mai scrie...

Pentru Dumitru Constantin, care iar a facut-o posibia.
Si pentru Lili pentru al ei curaj si darzenie inimaginabila, si pentru Dimi si Andi - cu netarmurita afectiune.

Talmaciul

In cinstea maestrului Omar Khayyam
Si a preacinstitului sau talmaci

Azi cupa o ridic acestei minti bizare
A talcui in stare si a rosti frumos,
Din graiuri diferite in graiu-mi cu folos
Destul cat sufletului meu s-aduca incantare.

N-as fi putut aici, n-as fi putut defel
Sa stiu bine ce simte atuncea cand pi gat
Rastoarna ca si mine vinul ce-i atat
Di dulci-n ceriul gurii mele ca si-ntr-a dansului la fel,

E lucru cert, nu singur seama mi-as fi dat
- Eu nestiind pre limba lui o boaba de persana -
C-ar suspina ca mine zarind sub Luna o codana,
N-as fi ghicit in veci, fiind si eu ca el di beat.
Atat di ametit ma simt, maestre scump, Khayyam,
Ca nu mai stiu, amu cui sa ii multamesc?
Tie? Sau celui ce o talcuit pre limba-mi viersu-ti arabesc?
Dibaci in graiu-ti ca-n al mieu di n-ar fi fost, in veci di tini nu stiam.

de Martisor, 2019

... si inca de asemenea pentru Ioana, Olimpia si iarasi Ioana pentru minunata lor talmacire. Fara travaliul lor bietele mele piruete nici n-ar fi putut avea loc. Asa cum este un frumos obicei si cum se cuvine, orice lucrare sa fie inchinata alteia care i-a premers, si prezenta Majestate cu ale sale Canturi nu se fac altceva decat o smerita reverenta pentru cele trei Vestale deja pomenite, pentru Nerecunoscutul Nostru Print si pentru a sa Iubita Mama si Pierduta Sa si a Noastra Regina si Mama si pentru a sa regasire in vuietul veacurilor, in valtoarea amintirilor si in - nadajduiesc - susurul rimelor cel ce incetoseaza privirea si limpezeste simtirea. Adanca plecaciune in fata acestor cinci persoane, carora nu voi inceta sa le multumesc pentru onoarea de a ma fi aflat si eu,ca trecator ce sunt, fie si un pic macar in teribila, titanica inclestare a cautarii si regasirii dincolo de istorii, de memorii de mituri si de atat de umanele amnezii.Nu multi sunt martori la asa poveste in timpul vietii lor...pentru ca nimeni nu cunoaste cu adevarat nici o poveste daca ea nu i se spune de catre altcineva.

Florin Radu Pintea

Pentru Mama

CANTUL I: Amintiri...

Cu „a fost odat`” incepe aceasta trista saga,
Ca toate cele ce-amintesc noblete si bravura,
Despre un print si un rasboi si-o lupta viata-ntreaga
Sa afle cine e de fapt, intr-un ocean clocotitor de ura.

Iar printul cel frumos, Mihai pre al sau nume
La ceas amarnic de amarnica-nfruntare
Zelul sa-si infraneze - nobletea i-o impune sus si tare
Scotiana lui sotie cu bucurie de a o arata la lume.

In tenebroase ite se-ncurca trama intregii Europe,
Sunt interese mari si hade la mijloc,
Si-n scene de carnagiu de inscris ori prin hrisoave, sculptate pe metope.
A mintii plasmuiri prind viata, duh si foc.

Au cum emotiilor clocot sa torni in vers mestesugit?
Sa picuri adevarul in tinere urechi
Din departarea vremii scurse sa depeni caieru-ncalcit,
Cu iscusinta si rabdare memoria cu prezentul sa-mperechi!

Au cum emotiilor clocot sa torni in vers mestesugit,
Din ceata hronicilor scrise, din departarea vremilor apuse
Cu straduinta si ardoare sa depeni caieru-ncalcit
Ca-n tinere urechi sa picuri adevarul din fapte pan-acum nespuse?
E oare peste-a firii omenesti putinta
De a razbi in a afla izvorul
Cel viu al vietii ce prin parinti da ghes sa-nceapa
Un nou fuior, iar ca fuiorul
Incetul cu incetul, molcom, incercat-a sa incapa

In ghemul zilelor ce trec ca una
Cu noptile-mpletite prin somn furate
Fiorul hadei morti ca un talhar furis se-ncuiba-n piept ca pentru totdeauna
La poarta inimii se-ncumeta a bate

DESPRE AUTOR

Radu Pintea s-a nascut in 5 octombrie 1956 in Bucuresti. A absolvit Institutul Politehnic Bucuresti in 1981, facultatea de Energetica. A publicat careuri de cuvinte incrucisate, povestiri fantastice („Calatoriile pasarii Vyt” fiind premiata pentru originalitate), romane („Aerostatul inocentilor” - premiul de debut in roman la Editura Albastros in 1981), „Tarmul homarului” (Editura Eminescu, 1996), eseuri („Coaja si miezul - sau despre evacuarea Omului”, Editura Tiparg, 2017), traduceri ( printre ultimele: J.J.Fux - „Urcus spre piscul muzelor - sau Arta contrapunctului”, Editura Muzicala, 2017, „W.A.Mozart, Principiile acompaniamentului cu basi generali”, Editura Muzicala, poezie („La sud de Gara de Nord”, „In calea vremii”, „Steagul uitat” - la Editura Electra). Din 1986 lucreaza la General Turbo S.A. (fosta I.M.G.B.). Este casatorit si are 3 copii. Locuieste in Bucuresti. Poate fi contactat la user.rfpintea@yahoo.com