O lume in razboi

DESPRE CARTE

Desi neterminata - autorul sfarsind lupta cu viata in timp ce aborda ultimul capitol („Razboiul din Afganistan”) -, lucrarea de fata incununeaza cum nu se poate mai onorabil opera unui scriitor remarcabil, un vizionar in felul sau si un combatant redutabil pe toate fronturile de lupta, din umbra, dar si la vedere. A fost un privilegiu sa-i fim aproape in ultimii sai ani de viata. Si, in masura posibilitatilor, sa-i publicam gandurile.

Editura FAVORIT

Prin aceasta ultima carte a sa, colonelul Florian Garz nu face „istoria razboaielor intre natiuni”, dupa cum insusi marturiseste, ci prezinta „razboaiele intre natiuni din epoca Razboiului Rece si din epoca post-Razboi Rece”, pe care le-a trait de pe pozitia de analist politico-militar, fost ofiter de informatii pe „frontul invizibil”. Postura din care tine sa sublinieze: „Simpla si geniala definitie data razboiului de catre marele ganditor german generalul Carl von Clausewitz (1780-1831) potrivit careia «razboiul este o continuare a politicii cu alte mijloace, si anume cu mijloace violente» isi pastreaza in totalitate valabilitatea si valoarea si in era existentei arsenalelor nucleare si termonucleare. Daca se va produce vreodata un razboi mondial cu utilizarea acestor categorii de arme, chiar daca s-ar incheia cu disparitia omenirii, va fi rezultatul unei decizii politice. Putem deduce din definitia lui Clausewitz ca razboiul nu este un scop in sine, ci doar un mijloc al politicii.”

CUPRINS

Abrevieri 7

Cuvant-inainte 9

Capitolul 1 Tipologia razboiului dupa mediul in care se desfasoara actiunile militare 15

Capitolul 2 Razboiul terestru 19

Capitolul 3 Razboiul maritim (naval) 27

Capitolul 4 Razboiul aerian 43

Capitolul 5 Razboiul nuclear 57

Capitolul 6 Razboiul cosmic 67

Capitolul 7 Razboaiele intre state si razboaiele civile 85

Capitolul 8 Teoria „razboiului limitat” 89

Capitolul 9 Epoca razboaielor fara declaratii de razboi 101

Capitolul 10 O tipologie a conflictelor militare post-Razboi Rece 113

Capitolul 11 Despre teoria razboiului hibrid 135

Si timpul n-a mai avut rabdare (Postfata) 181

Bibliografie selectiva 195

CUVANT-INAINTE

Desi ma aflu la o varsta foarte inaintata, in prezentul studiu mi-am propus sa abordez o tema extrem de grea si de complicata care, tratata in profunzime si pe toate planurile, ar necesita un numar mare de specialisti in materie si foarte mult timp. Ca atare, nu voi aborda decat o serie relativ limitata de probleme, incercand sa le redau esenta si amploarea. Pentru tratarea acestei teme, am apelat la un masiv volum de informatii provenite in totalitate din surse credibile, aproape exclusiv americane.

In datele biografice personale din ultimii ani, am „recunoscut” ca am condus activitatea de culegere de informatii din spatiul de responsabilitate geo-politica si geo-strategica a NATO cu focalizarea eforturilor asupra puterii militare a Statelor Unite ale Americii. Fata de cele de mai sus, ma vad obligat sa fac o completare nu lipsita de importanta. Dupa invadarea Cehoslovaciei de catre armatele statelor membre ale Tratatului de la Varsovia, mai putin Romania, am inceput sa dirijez culegerea de informatii militare si politico-militare si din zona de responsabilitate a acestui tratat. Directia de Informatii a Armatei nu a primit niciun ordin scris pe aceasta linie. Totul s-a derulat in cel mai profund secret. Cele mai valoroase informatii despre aliatii din fostul Tratat de la Varsovia le-am obtinut tot din surse occidentale, cu precadere din cele americane.

Personal, am inchegat un mic colectiv din sectia Analiza-Sinteza a Directiei Informatii pe care o conduceam si cu care am trecut la intocmirea unor memoratoare de cunoastere a armatelor statelor membre ale Tratatului de la Varsovia. Am realizat din proprie initiativa memoratoare despre fortele armate ale URSS, ale Ungariei si Bulgariei. Cand le-am prezentat ministrului apararii de atunci, Constantin Olteanu, acesta a ramas uluit si a dat ordin sever ca acestea sa nu fie avute de nimeni in afara de el si de seful Marelui Stat Major, generalul Vasile Milea. Dupa evenimentele din decembrie 1989, memoratoarele respective si-au dovedit valoarea incontestabila.

In afara celor de mai sus, am mai comis un „pacat”. Dupa evenimentele din Cehoslovacia, din anul 1968, am trecut la crearea unei „banci personale” de informatii militare si politico-militare pe care am improspatat-o, in mod constant, pana in zilele noastre. Ultima achizitie pentru „banca” mea este amplul tratat intitulat „Learning The Lessons of Modern World” (in romaneste „Invatand lectiile razboiului modern”) de Thomas G. Mahnken, aparut in a doua jumatate a anului 2020 la Stanford University. Aceasta deprindere am luat-o de la niste ofiteri de informatii profesionisti americani si britanici cu care m-am cunoscut, iar uneori am si cooperat dupa un principiu universal care functioneaza intre spionii lumii: Scratch my back and I’ll scratch yours („Scarpina-ma tu pe spate, ca sa te scarpin si eu pe tine”).

Am invatat de la americani si de la englezi ca o tara care se respecta si isi cunoaste interesele trebuie sa culeaga informatii militare si politico-militare atat din tarile adversare, cat si din tarile aliate. Istoria ne invata ca aliatii de azi pot deveni inamicii de maine, iar inamicii de azi pot deveni aliatii de maine. Orice explicatii in plus mi se par inutile.

In efortul meu de abordare a temei razboiului modern, voi apela in exclusivitate la informatii provenite din surse americane adeverite de-a lungul timpului atat in epoca Razboiului Rece, cat mai ales in epoca post-Razboi Rece, adica in ultimii 30 de ani. Fac acest lucru deoarece, in ultimele trei decenii, fenomenul numit „razboi” a suferit schimbari de-a dreptul dramatice.

In efortul de analiza si cercetare voi apela cu prioritate la metoda tipologica si am sa explic de ce. La aceasta voi adauga metoda comparativa.

Dupa cum bine se stie, epoca Razboiului Rece s-a derulat in intervalul de timp cuprins intre martie 1947 si decembrie 1989. Acest razboi a fost declansat de catre presedintele Harry S. Truman (1945-1953) sub presiunile gigantilor industriali producatori de armament constituiti in ceea ce istoria cunoaste drept Complexul Militar Industrial si s-a incheiat in decembrie 1989 prin marele compromis la care au ajuns Mihail Gorbaciov, conducatorul URSS, si George H.W. Bush (tatal), presedintele SUA. Aceasta epoca a fost fara precedent in istoria omenirii prin progresele gigantice facute in domeniul armamentelor si tehnologiilor de razboi, culminand cu arsenalele nucleare si termonucleare.

Acestei epoci i-a fost specifica o anumita tipologie a conflictelor militare la care ma voi referi in continuare, pornind de la un moment remarcabil in dezvoltarea teoriei militare a Romaniei. Iata despre ce este vorba. In anul 1988, la Editura Militara din Bucuresti a aparut, in premiera absoluta, cartea intitulata Tipologia conflictelor armate contemporane, o lucrare de inalta tinuta stiintifica. Aceasta a fost rodul unui colectiv redactional alcatuit din profesori eminenti ai Academiei de Inalte Studii Militare in care am fost cooptat si eu in calitate de ofiter de informatii profesionist si sef al sectiei Analiza-Sinteza din Directia Informatii a Armatei. Coordonarea acestui colectiv - alcatuit din colonelul dr. Lucian Culda, sociolog de talie europeana, coloneii Florian Garz, si Ioan Popovici-Vlad, locotenent-colonelul Andrei Judea, maiorul Alexandru Leordean si capitanul de rangul III Valeriu Panait - a apartinut generalului-maior dr. Corneliu Soare, unul dintre cei mai straluciti filozofi ai Romaniei secolului XX. Cartea mentionata mai sus este rezultatul unei intense activitati de cercetare stiintifica a fenomenului militar care, dupa cum bine se stie, fenomenul militar a fost si este deosebit de complex si de dificil.

Nu imi propun sa prezint o recenzie a aceste carti care continua sa-si pastreze nealterata valoarea, ci doar cateva dintre ideile, rezultatele si concluziile la care a ajuns grupul de cercetatori militari romani ai vremii. Pornind de la realitatea ca grupul pe care l-am nominalizat nu s-a mai reunit niciodata, mi-am luat sarcina de a continua cercetarile in domeniul evolutiei tipologiei conflictelor militare dupa incetarea Razboiului Rece, adica in ultimii 30 de ani.

Ceea ce doresc sa mentionez cu tarie de la bun inceput este faptul alarmant ca incetarea Razboiului Rece, in decembrie 1989, a deschis epoca „razboaielor calde” care a generat noi tipuri de conflicte militare.

Aceasta noua tipologie o voi trece in revista dupa ce voi prezenta, in premiera absoluta in Romania, modul in care a evoluat raportul de forte armate pe teatrele de operatii din Europa in epoca Razboiului Rece.

Inainte de a trata aceasta tema de o imensa complexitate si vastitate insa, voi prezenta, succint, tipurile de conflicte militare specifice epocii Razboiului Rece tratate amplu si profund in cartea pe care am mentionat-o. Ma voi rezuma doar la reliefarea principalelor trasaturi ale diferitelor tipuri de razboi, fara a intra in detalii cu privire la pregatirea si desfasurarea acestora.

Florian GARZ
Bucuresti, noiembrie 2021