O viata pe sine. Scurta autobiografie.

CUVANT INAINTE

Depun marturie, cu toata sinceritatea si caldura generate de pretuirea valorii, ca de autorul acestei carti ma leaga o indelungata si fructuoasa colaborare. Am avut si am prilejul sa fiu printre cei care i-au cunoscut nemijlocit evolutia profesionala si civica, de-a lungul unor vremuri nu totdeauna faste.

Inginerul, omul de societate, entuziastul cu „vocative de feroviar”, Octavian Gheorghe Udriste, face parte din a treia generatie de „ceferisti”, deopotriva, dupa ramurile paterna si materna.

Se „trage” din zona unde s-a nascut marele filozof si psiholog, academicianul Constantin Radulescu-Motru, din localitatea Butoiesti, judetul Mehedinti. S-a format in Bucuresti, la Scoala Medie Electrotehnica si apoi la Institutul de Cai Ferate, specialitatea locomotive. S-a indragostit de aceasta „uzina pe roti”, la inceput cu aburi, iar atunci cand s-a trecut la modernizarea Caii Ferate Romane si-a legat numele de alte „uzine pe roti”, locomotiva Diesel electrica si apoi de cea electrica.

Unul dintre meritele incontestabile ale inginerului Udriste este acela de a fi inteles marea complexitate a Cailor Ferate si importanta lor in economia tarii si a actionat, consecvent, in consecinta.

Tocmai prin ceea ce a gandit si a intreprins in acest sens, a devenit, de timpuriu, un nume cunoscut si a ocupat functii importante ca recunoastere a autoritatii sale profesionale si a valorii ideilor noi si fertile pe care le-a promovat. Si-a luat in serios toata cariera, dovada fiind si faptul ca pe unde a trecut a lasat urme. Ma refer, intre altele, la schimbarea sistemului de tractiune prin renuntarea la pitorestile locomotive cu abur, la adoptarea sistemului de autostop si controlul vitezei trenurilor, la punerea in functiune si apoi la conducerea Metroului din Bucuresti.

N-a stat in izolare nici in situatii grele, si-a promovat ideile inovatoare cu curaj si perseverenta pentru ca avea certitudinea satisfactiei care ii alimenta entuziasmul robust. Si-a adaptat ideile la realitatea traita. Le-a inlocuit pe cele corodate de timp, le-a reexaminat evident, tinand seama si de experienta altor tari. Gandirea creativa si cunoasterea limbii germane din familie i-au fost de ajutor.

La pensionare a ramas fidel dragostei sale pentru Calea Ferata Romana si se zbate in continuare sa gaseasca oameni in conducerea tarii care sa acorde importanta cuvenita acestei institutii vitale pentru economia si siguranta nationala.

A scris mesaje si carti, a elaborat studii si memorii, a fost in numeroase audiente la oficialitati, dar fara rezultat. In timpul activitatii sale, Calea Ferata Romana era la un nivel neatins pana atunci, era printre primele cinci din Europa, insa acum se afla pe ultimul loc, ceea ce este inadmisibil si inacceptabil.

Cartea de fata reprezinta un adevarat ghid al profesionistului indragostit de domeniul lui de activitate, „musteste” de umanism, de optimism si nu-i lipseste umorul. Prezinta provocari ale interferentei de schimbare tehnica si tehnologica, de trecere de la o societate la alta, marcheaza repere de normalitate intr-o lume in care luciditatea si responsabilitatea s-au estompat. Cartea abunda de sinceritate, e plina de idei si fapte, te face sa simti o satisfactie deosebita deoarece pulseaza permanent bucurii reconfortante. Si pentru toate acestea, autorul merita admiratia si lauda.

Citind-o, parca il vad pe inginerul Octavian Gheorghe Udriste statuar, cu alura atletica, o privire patrunzatoare asociata cu un zambet discret si increzator si am convingerea ca vede lucrurile cuprinzator si cu speranta.

Vitalitatea inginerului Octavian Gheorghe Udriste in varsta si in creatie, se datoreaza in buna masura strategiei lui de autoaparare: gandirea pozitiva si activitatile neobosite pe care le pretuim asa cum merita, pe deplin.

Mihai Mihaita
Ianuarie 2021

PREFATA

De multa vreme mi-am propus sa-mi scriu memoriile, mai ales ca prietenii mai apropiati ma incurajau in acest sens, argumentand ca am in spate o viata spectaculoasa, care merita sa fie consemnata. Prins in diverse activitati, nu-mi gaseam timpul necesar unei astfel de actiuni. Iata insa ca in primavara anului 2020 a aparut pandemia generata de Corona-virus care, pe cei cu varsta de peste 65 de ani, i-a consemnat o vreme in case. In aceste conditii, am decis sa profit de ocazie si sa-mi ocup timpul cu scrierea memoriilor. Orice rau are si un bine, nu?

Incep cu radacinile, apoi despre vlastare si voi continua sa prezint, in ordine cronologica, cu suisurile si coborasurile inerente, diferitele perioade din viata mea profesionala.

De la varsta de patru ani am avut ocazia sa iau contact cu „mocanita”, lucru care m-a marcat in mod deosebit. In familia mea existau doua generatii de feroviari, asa ca mi-a fost foarte usor sa-mi aleg drumul profesional.

Am absolvit Institutul de Cai Ferate, Facultatea de Mecanica, Sectia Locomotive, promotia 1958. Cariera mi-am inceput-o la Brasov, ca stagiar, in august 1958. Imi amintesc ca la prezentarea noastra la Regionala CFR (eram 11 stagiari), am fost primiti de seful diviziei de tractiune, domnul Gheorghe Fleseriu, fost mecanic de locomotiva, care ne-a explicat natura si importanta domeniului de activitate in care urma sa functionam. In final, ne-a spus: „Sa stiti ca la calea ferata se munceste 24 din 24. Cine vrea sa fie mai destept, se scoala cu o ora mai devreme si face 25 din 24”.

Din 13 august 1959, datorita cunostintelor de limba germana, am devenit, la numai 24 de ani, „interfata” cu tehnicienii elvetieni care au adus primele locomotive diesel electrice din noua generatie - Sulzer, 060-DA si „factotum” timp de aproape patru ani la compartimentul tractiunii diesel din Depoul Timis Triaj (Brasov). Limba germana, pe care o vorbesc datorita mamei mele, mi-a marcat, incepand cu aceasta secventa, in mod pozitiv, intreaga cariera. Cum nimeni nu-i perfect, nu pot sa trec cu vederea greselile facute si nici dezamagirile suferite de pe urma unor „colegi buni” carora le-am acordat, se pare, o nemeritata incredere.

Capitole separate se refera la activitatile desfasurate in organizatii profesionale nationale si internationale, dar si extraprofesionale, insotite de unele imagini reprezentative care, de multe ori, spun mai mult decat cuvintele. Ele mai au si menirea, pentru o parte dintre cei ce vor intra in posesia acestor memorii, sa se regaseasca. Imagini deosebite sunt si cele realizate cu ocazia aniversarilor zilei mele de nastere, aniversari organizate, in ultimii ani, cu sprijinul colegilor de la Asociatia Industriei Feroviare din Romania - AIF si de la Club Feroviar, carora le multumesc si pe aceasta cale. Sper ca lectura paginilor ce urmeaza sa nu va plictiseasca.

„Domnu’ U” (asa m-au „botezat” colegii de la Club Feroviar)
Ianuarie 2021

CUPRINS

Radacinile 11
1939 - Stramutarea la Bucuresti 21
1945 - 1948 - Liceul Gheorghe Sincai 26
1944 - Refugiul din Bucuresti 28
1948 - 1952 - Scoala medie 31
Primul loc de munca la 17 ani si student la cursuri serale 33
1954 -1958 - Studentia la zi 34
Excursia la Timisoara, la colegii nostri de an 43
Iata-ma inginer! Dar ce este ingineria? 46
Intalnirile aniversare 47
„In productie”! 56
1958 - 1962 - Depoul Brasov 56
1959 - Modernizarea tractiunii diesel 62
Contributia Uzinei Electroputere Craiova si a industriei orizontale in modernizarea tractiunii feroviare 68
O sansa ratata 72
2019 - Aniversarea a 60 de ani de la sosirea la Brasov a primelor doua locomotive diesel-electrice Sulzer, din noua generatie 74
1962 - Plecarea din Brasov 77
Centenarul liniei Bucuresti Filaret - Giurgiu (1869 - 1969) 80
1960 - Electrificarea cailor ferate romane 85
1963 - 1967 - Un pas inainte 89
1967 - Prima mea vizita in RFG 93
1968 - Bursa ONU 97
1969 - 1970 - La Consiliul de Stat 105
1970 - 1971 - Depoul Bucuresti Calatori 110
1971 - 1972 - Regionala CF Bucuresti, Divizia de tractiune 117
1973 - 1976 - Departamentul C.F.R. Revizoratul General de Siguranta Circulatiei 118
1976 - 1977 - Regionala CF Bucuresti 126
1977 - 1996 - Intreprinderea de Exploatare a Metroului Bucuresti - IEMB 129
Despre metrou, putina istorie 129
Initierea in tainele metrourilor 135
Colaborarea cu metroul din Viena - Wiener Linien 141
Evenimentele din decembrie 1989 148
Perioada de dupa evenimentele din decembrie 1989 150
Specializarea la ABB Mannheim - toamna anului 1990 152
Strategia de fiabilizare si de modernizare a ramelor de metrou 153
Aniversarea a 15 ani de la darea in exploatare a metroului 156
2019 - Metrorex, 40 de ani de activitate 169
Participari la congresele Uniunii Internationale a Transportatorilor Publici - UITP 170
Cateva concluzii privind activitatea desfasurata la Metrorex 171
1996 -1997 - Institutul de cercetari in transporturi, INCERTRANS 172
1997 - 2005 - Reprezentanta Siemens Romania 174
Participarea la Conferinta Regionala de la Praga, 29-30 aprilie 2003 187
Despartirea mea de Siemens Romania, in toamna anului 2005 188
Activitatea „revolutionara”! 192
Redeschiderea circulatiei feroviare pe linia Dornesti - Putna, 15 august 2018 196
Implicarea in organizatii neguvernamentale 210
Asociatia Generala a Inginerilor din Romania - AGIR 210
Alegerea ca membru de onoare al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania - ASTR, un eveniment onorant - 3 august 2016 216
Asociatia Inginerilor Feroviari din Romania - AIFR 219
Uniunea Asociatiilor Inginerilor Feroviari din Europa - UEEIV 226
Club Feroviar 229
Asociatia Industriei Feroviare din Romania - AIF 259
Asociatia pentru Mobilitate Metropolitana - AMM 267
Alte activitati 278
Activitatea didactica 278
Activitatea publicistica 278
Activitatea sportiva: Rugby Rapid Bucuresti/Metrorex, 1965-1995 280
Aniversarea a 80 de primaveri - Balcic, 2015 285
Aniversarea de la „Calul balan” - Buftea, aprilie 2016 292
Pe unde am mai umblat si ce am mai facut? Spicuiri 298
Multumiri 316