Pagini din istoria dezvoltarii industriei Romaniei. Constructia de motoare, masini si mijloace de transport. Partea I

Anul aparitiei primului tiraj - 2018

Prelungire de tiraj - ianuarie 2024

COLECTIVUL DE AUTORI:

Valeriu V. JINESCU, Ioan AVRAM, Stelian NECULA (coordonatori)

Virgil STANCIU
Corneliu BERBENTE
Dan PANTAZOPOL
Traian TOMESCU
Nicolae MARGARINT
Mircea PALIGORA
Ion Bucur CONSTANTINESCU
Constantin STROE
Gheorghe DRUTA
Silviu SEPCIU

CUPRINS

Capitolul 1. ISTORIA INDUSTRIEI AERONAUTICE ROMANESTI DE LA INCEPUTURI PANA IN PREZENT (Virgil Stanciu, Corneliu Berbente, Dan Pantazopol, Traian Tomescu) 1

1.1. ISTORIA CONSTRUCTIILOR DE AERONAVE 5
1.1.1. Industria de avioane 5
1.1.1.1. Introducere 5
1.1.1.2. Etapa premergatoare anului 1918 6
1.1.1.3. Etapa 1919-1947 7
1.1.1.4. Etapa 1948-1989 17
1.1.2. Industria de elicoptere 25
1.1.2.1. Primele elicoptere 25
1.1.2.2. Revigorarea industriei de elicoptere 27

1.2. ISTORIA CONSTRUCTIILOR DE MOTOARE 27
1.2.1. Primele constructii romanesti de motoare 27
1.2.1.1. Motoare racheta 27
1.2.1.2. Motorul cu reactie 31
1.2.1.2.1. Motorul Ciurcu 31
1.2.1.2.2. Motorul Coanda 33
1.2.1.2.3. Motorul Stroescu 41
1.2.2. Perioada dintre cele doua razboaie mondiale, 1916-1939 41
1.2.2.1. Arsenalul aeronautic 42
1.2.2.2. IAR - Brasov 43
1.2.3. Perioada de dupa al doilea razboi mondial, 1945-1970 45
1.2.4. Perioada dupa 1970 47
1.2.5. Scurta cronologie a istoriei industriei motoarelor romanesti de aviatie 49
2.5.1. Perioada 1916-1940 49
1.2.5.2. Perioada 1940-1945 55
1.2.5.3. Perioada 1951-1970 56
1.2.5.4. Dupa 1970 58
1.2.6. Istoria tipurilor de motoare utilizate in Romania 60

1.3. ISTORIA TUNELULUI AERODINAMIC 66

1.4. PLANOARELE DIN ROMANIA IN PERIOADA 1909-2016 69
1.4.1. Scurt istoric al dezvoltarii planorismului in lume 69
1.4.2. Contributii romanesti la inceputurile planorismului 70
1.4.3. Industria romaneasca de constructii de planoare 72

Capitolul 2. INDUSTRIA NAVALA DIN ROMANIA (Nicolae Margarint, Mircea Paligora) 81

2.1. INTRODUCERE 83

2.2. PREFATA UNOR CONDUCATORI AI INDUSTRIEI NAVALE DE IERI SI DE ASTAZI 85

2.3. CONSTRUCTIILE NAVALE IN ROMANIA PANA IN ANUL 1950 90
2.3.1. Inceputurile 90
2.3.2. GALATI - centrul, principalul pol de dezvoltare axat pe constructiile de nave 91
2.3.2.1. G. Fernic si dezvoltarea constructiilor navale la Galati 94
2.3.2.2. Transformarile santierului naval Galati din perioada 1944 - 1955 96
2.3.2.3. Investitiile si productia de nave la Santierul Naval Galati in perioada 1944 -1989 97
2.3.3. TURNU SEVERIN - al doilea pol al dezvoltarii, axat pe constructii si reparatii de nave fluviale pe Dunarea superioara 115
2.3.4. CONSTANTA - al treilea pol al dezvoltarii, axat pe reparatii si constructii de nave la poarta maritima a Romaniei 121
2.3.5. Istoria proiectarii navale in Romania pana la infintarea ICEPRONAV 128
2.3.6. Invatamantul superior naval la Galati 133
2.3.7. Aportul Societatilor de Clasificare 135

2.4. CONSTRUCTIILE NAVALE, ETAPA 1969-1989; CENTRALA INDUSTRIALA NAVALA GALATI 139
2.4.1. Infiintare Centrala Industriala Navala Galati (CIN Galati, CIN) 139
2.4.2 - Capacitatea de productie si specializarea santierelor navale 141
2.4.3. Reparatiile de nave 146
2.4.4 - Intreprinderile mecanice navale 147
2.4.5. Dinamica dezvoltarii sectorului naval 148
2.4.6. Exportul de nave si dotarea flotei interne 150
2.4.7. Numarul de personal 152
2.4.8. Aportul specialistilor in constructiile navale 152
2.4.9. Marturii privind constructiile navale din perioada Centralei Navale 155
2.4.10. Unele dintre navele de referinta (cap serie), 1960-1990 156

2.5. INDUSTRIA NAVALA DUPA ANUL 1990 159
2.5.1. Repere economice la finele anului 1989 159
2.5.2. Industria navala in perioada tranzitiei, decada anilor ’90 160
2.5.3. Renasterea santierelor si a constructiilor navale 163
2.5.4. Procesul de integrare si globalizare 164
2.5.5. Piata de shipping in anii ‘90 167
2.5.6. ANCONAV 168
2.5.7. Tonajul flotei nationale 172
2.5.8. Santierele Navale dupa anii 1990 si in prezent 176
2.5.8.1. Esecuri in privatizare 176
2.5.8.2. Santierele active in Romania si pe piata globala a industriei navale [46] 178
2.5.9. Tendinta pietei de shipping si constructiilor navale 196
2.5.10. Pozitionarea actuala a constructiilor navale din Romania 199

BIBLIOGRAFIE 202

ANEXE 205
Anexa 1 - Retrospectiva constructiilor navale din Romania dupa 1969, pe scurt 204
Anexa 2 - Nave construite la Santierul Naval Galati in perioada 1944-1960 209
Anexa 3 - Nave construite la Santierul Naval Galati in perioada 1960-1970 210
Anexa 4 - Santierul Naval Galati, dinamica productiei marfa (procente) 210
Anexa 5 - Termene de realizare a platformelor de foraj marin, pr. 823 210
Anexa 6 - Nave construite la Santierul Naval Galati in perioada 1981-1999 211
Anexa 7 - Nave fluviale de transport si tehnice, 1986-2000 211
Anexa 8 - Comparatii intre tonajele nationale, anii 1985, 1989, 1990 212

Capitolul 3. UZINA TRACTORUL BRASOV (Ion Bucur Constantinescu) 213

3.1. SCURTA PREZENTARE A ISTORIEI SOCIETATII I.A.R. BRASOV 215
3.2. TRANSFORMAREA I.A.R. BRASOV IN FABRICA DE TRACTOARE SI MOTOARE, 1945-1948 218
3.3. DEZVOLTAREA UZINEI TRACTORUL BRASOV IN PERIOADA 1954-1963 PANA LA INCEPEREA PRODUCTIEI DE SERIE A TRACTORULUI UNIVERSAL U - 650 227
3.4. PROIECTAREA SI ASIMILAREA IN FABRICATIE A PRIMULUI TRACTOR AGRICOL UNIVERSAL PE ROTI IN CONCEPTIE PROPRIE 231
3.5. DEZVOLTAREA TRACTOARELOR PE SENILE CU APLICATII AGRICOLE SI INDUSTRIALE 235 3.6. MODERNIZAREA INTREPRINDERII SI DEZVOLTAREA CAPACITATILOR DE PRODUCTIE IN PERIOADA DE PANA IN 1968 237
3.7. ACHIZITIONAREA LICENTEI FIAT PENTRU TRACTOARE AGRICOLE PE ROTI SI PE SENILE 242
3.8. NOI INVESTITII PENTRU ORGANIZAREA SI DEZVOLTAREA CAPACITATILOR DE PRODUCTIE SI INTRODUCEREA DE MODERNIZARI TEHNOLOGICE 244
3.9. FUNCTIONAREA INTREPRINDERII IN PERIOADA 1982-1989 261
3.10. ASPECTE PRIVIND ACTIVITATEA DE INOVARE DESFASURATA LA UTB 266
3.11. EVOLUTIA S.C. TRACTORUL UTB S.A. SI A PRODUCTIEI INCEPAND CU ANUL 1990 SI PANA IN 2007, ANUL INCHIDERII UZINEI 270
3.12. INCERCARI DE PRIVATIZARE ESUATE PENTRU S.C. TRACTORUL UTB S.A. 306
3.13. CONTINUAREA DEZVOLTARII SI ASIMILARII PRODUSELOR 311
3.14. MARCA DE FABRICA SI MARCI DE TRACTOARE INREGISTRATE 314
3.15. LISTA CERTIFICARILOR SI OMOLOGARILOR INTERNATIONALE PENTRU MOTOARELE SI TRACTOARELE DIN PRODUCTIA S.C. TRACTORUL UTB S.A. 315
3.16. CATE CEVA DESPRE OAMENII DIN UZINA 316
3.17. REZUMAT 320
BIBLIOGRAFIE 324
ANEXE 325
Anexa 1 - Anunturile de privatizare prin licitatii cu strigare a modulelor desprinse din S. C. Tractorul UTB S.A. (pe scurt) 325
Anexa 2 - Cum s-au repetat incercarile de privatizare a uzinei Tractorul Brasov pana la desfiintare 329

Capitolul 4. DE LA IMS 57 LA DACIA DUSTER. O ISTORIE A FABRICATIEI DE AUTOTURISME IN ROMANIA (Constantin Stroe, Gheorghe Druta, Silviu Sepciu) 333

Introducere 335

1. ARO - INCEPUTURILE, MATURITATEA SI DECLINUL FABRICATIEI DE AUTOTURISME DE TEREN ROMANESTI 336
1.1. Etapa de pionierat industrial la Campulung 336
1.1.1. Antecedente ale fabricatiei de automobile in Campulung - Muscel 336
1.1.2. IMS 57 si M 59 337
1.1.3. M 461 340
1.1.4. Tehnologia ARO: la inceput precara, artizanala, sustinuta pe entuziasmul oamenilor; in continuare, evolutii tehnologice fragmentate, fara viziune strategica si fara aport de know-how modern 345
1.2. Etapa de maturitate in evolutia ARO 347
1.2.1 Fabricatia familiei ARO 24 347
1.2.2. ARO 32 351
1.2.3. O problema permanenta pentru ARO 24/32: motorizarea 353
1.2.4. O extraordinara sansa irosita: cuplarea ARO la un nou contract cu Renault pentru Dacia 355
1.2.5. Familia ARO 10 356
1.2.6. Evolutia productiei la ARO dupa 1990 359
1.3. O „fotografie” a tehnologiei la aro inainte de privatizare 360
1.3.1. Tehnologii si facilitati de productie 361
1.3.2. Evaluarea starii de uzura a utilajelor la sfarsitul anului 2001 364
1.3.3. Principalele colaborari ale ARO cu fabricantii de automobile, motoare si echipamente auto in 2002 365
1.4. Exportul de autoturisme de teren, o ecuatie complicata, cu multe necunoscute 365
1.4.1. Statistica exporturilor ARO pana in 1990 366
1.4.2. A reprezentat exportul de ARO un succes comercial real si rentabil? 366
1.5. Declinul si deznodamantul 369
1.6. Cronica platformei industriale ARO in date si evenimente 373
Bibliografie ARO 371

2. DACIA - DE LA SIMBOL AL INDUSTRIEI SOCIALISTE LA CARTEA DE VIZITA A ROMANIEI MODERNE 382
2.1. Anii de inceput 382
2.2. Integrarea - provocare si fundament pentru dezvoltarea industriei orizontale 390
2.3. Dacia In anii ’70 392
2.4. O mare sansa ratata 395
2.5. Deceniul ´80, anii autarhiei si exportului cu orice pret 396
2.6. Anii ‘90 - Dacia in haosul tranzitiei 401
2.7. Dacia isi cauta un partener pentru a se dezvolta. Prima preferinta: Renault 411
2.8. Privatizarea Daciei, o victorie a sperantei si a tenacitatii impotriva birocratiei si nepasarii 415
2.9. Un prim mare „santier” dupa privatizare: Renault reabiliteaza structura industriala de la Dacia 423
2.10. Rezolvarea componentei sociale a privatizarii. „Nasterea” Programului Social pentru Dacia 432
2.11. De la Super Nova la Logan 434
2.12. Logan - pariul castigator 438
2.13. Expansiunea internationala 441
2.14. Perioada maturitatii. Al doilea ciclu de viata al gamei-produs. Noul Logan 445
2.15. Dincolo de productie: investitiile in creativitate 449
In loc de incheiere 451
Anexe 452
I. Informatii sintetice despre platforma industriala Dacia 452
II. Repere cronologice, marca Dacia 452
Bibliografie Dacia 454

3. OLTCIT - UN PROIECT INDUSTRIAL MODERN SI PROMITATOR, ESUAT IN FINAL 455
3.1. Geneza proiectului 455
3.1.1 Avatarurile ideii de a fabrica autoturisme de mic litraj in Romania 455
3.1.2. Proiectul Y/TA, copil al lui Citroen din alta casnicie, neacceptat in noul mariaj cu Peugeot, devine „proiectul Oltcit” 456
3.2. Constituirea Societatii Mixte Oltcit S.A. 459
3.3. Evolutia fabricatiei 464
3.3.1. Ratarea startului fabricatiei, un handicap irecuperabil pentru «afacerea» Oltcit 464
3.3.2. «Fisurile» colaborarii si implicatiile lor asupra fabricatiei 468
3.3.3. Organizarea si structura tehnologica a OLTCIT S.A. 472
3.4. Autovehiculele OLTCIT: scurta radiografie tehnica 476
3.4.1. Caracteristicile principale ale autoturismelor Oltcit 476
3.4.2. Variante si versiuni OLTCIT 478
3.5. Integrarea in tara a autoturismelor Oltcit 480
3.5.1. Prevederi contractuale 480
3.5.2. Particularitati ale asimilarii componentelor in industria orizontala din Romania. Efecte negative ale obsesiei integrarii totale 481
3.6. Finalul activitatii Oltcit S.A. 485
3.7. Dupa Oltcit, Daewoo 486
3.8. Ford, din nou in Romania 490
3.8.1. Inceputurile Ford in Romania 490
3.8.2. Ford preia uzina din Craiova 491
3.8.3. Evolutia productiei 493
3.9. Consideratii finale 496
Bibliografie Oltcit 498

4. SCURTA RETROSPECTIVA A FABRICATIEI DE COMPONENTE PENTRU AUTOTURISME 499
4.1. Perioada pana in 1990 499
4.2. Perioada dupa 1990 501
2.2.1. Fabricantii locali de componente in tranzitie 501
4.2.2. Investitori straini? 503
4.2.3. Reteaua interna de furnizori auto dupa anul 2000 503
Postfata 507

Abrevieri 508

DESPRE COORDONATORI

Valeriu V. JINESCU, Profesor universitar emerit la Departamentul Echipamente pentru Procese Industriale al Universitatii Politehnica din Bucuresti, s-a nascut la 10.10.1940, in comuna Ruseni, judetul Hotin. A absolvit Institutului Politehnic Bucuresti, Facultatea de Mecanica (1963), specializarea Masini si aparate pentru industria chimica. Doctor inginer in 1972. Doctor Honoris Causa al Universitatii Tehnice a Moldovei din Chisinau (2018) si al Universitatilor „Dunarea de Jos” din Galati (2013), „Politehnica” din Timisoara (2008) si „Vasile Alecsandri” din Bacau (2006). Seful catedrei Utilaj Tehnologic-Chimic (1975-1985) si al catedrei Echipamente de Proces (1992-2012). Conducator de doctorat din 1985. Premii: „Aurel Vlaicu” al Academiei Romane (1971), al Revistei de Chimie (1999), „Opera Omnia” al Consiliului National al Cercetarii Stiintifice din Invatamantul Superior (2001). Prelegeri ca profesor invitat la universitati din Franta, SUA si Suedia. A creat si introdus noi capitole in invatamantul universitar. A descoperit si formulat noi principii si legi ale naturii, pe baza carora a creat un nou capitol in stiinta, Energonica. A publicat peste 240 de lucrari stiintifice si 34 de volume. A initiat si coordonat realizarea unor proiecte de executie pe baza carora au fost fabricate in regim de prototip/serie masini si instalatii noi. A infiintat si este editorul sef al revistei Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, Journal of Engineering Sciences and Innovation. A initiat si coordoneaza seria de volume „Pagini din istoria dezvoltarii industriei Romaniei”, publicate de Editura AGIR. Membru in colegiile editoriale ale mai multor reviste, al Comisiei de Stiinte Ingineresti a Consiliului National pentru Cercetare Stiintifica in Invatamantul Superior (1997-2009), al Consiliului National de Atestare a Diplomelor, Titlurilor si Certificatelor Universitare (2005-2010) s.a. Este membru titular al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, a fost Presedintele Sectiei Inginerie Mecanica (2003- 2013) si Secretar General al acestei academii (din 2014).

Ing. Ioan AVRAM, nascut la 28 iunie 1931, in satul Popeni, comuna Mirsid, judetul Salaj. Studii: scoala primara in satul Popeni; liceul teoretic “Matei Basarab” din Bucuresti; Institutul Politehnic din Kiev, specialitatea sudura, bursier al statului roman. Experienta profesionala: 1956 - 1962: inginer, sef atelier, sef sectie, sudor sef, inginer sef, Director general la uzinele VULCAN Bucuresti si sef de lucrari la Institutul Politehnic Bucuresti (1959-1962); 1962 - 1965: Director general al Uzinei Constructoare de masini Resita si conferentiar la Institutul Politehnic Timisoara. A publicat numeroase articole tehnico-stiintifice, si impreuna cu Prof. Salajan, cartea “Metode moderne de sudura”; 1965 - 1969: adjunct al ministrului, prim-adjunct al ministrului, Ministerul Constructiilor de masini; 1969 - 1984: Ministru, Ministerul Constructiilor de masini; 1984 - 1985: Viceprim-ministru al Guvernului, calitate in care a coordonat programe prioritare: energetic, in special cel de energie nucleara; de valorificare a materiilor prime; de mecanizare a agriculturii si dezvoltare a irigatiilor; de modernizare a transporturilor si dezvoltare a industriei de aviatie; de tehnica de calcul, microelectronica si robotica; de mecanica fina. A fost presedintele comisiei mixte de colaborare tehnico - economica Romano - Austriece si Romano - Turce. 1985 - 1986 - Ministru, Ministerul constructiilor industriale; 1986 - 1987 - Ministru, Ministerul energiei electrice; 1987 - 1988 - Director general al Santierului naval Oltenita; 1988 - 1989 - Director general al Centralei industriale de utilaj greu FAUR Bucuresti; dupa 1989 - a activat in diverse societati private in domeniul industriei constructiilor de masini.

Ing. Stelian NECULA a absolvit Institutul Politehnic Bucuresti, Facultatea Mecanica, Sectia Aparate si Instalatii pentru industria chimica (1956). Inginer la IPROCHIM, apoi in 1960 a devenit Sef Sectie Turnatorie-Forja-TT al Atelierul Fabricatie Utilaj Chimic Mecanic la Uzina de Utilaj Chimic Bucuresti; apoi transferat (1961) la MMCM-DGUCEM, pentru asistenta tehnica la uzinele Independenta Sibiu, Progresul Braila, U.C.M. Resita, „Vulcan” Bucuresti. A participat la reprofilarea pentru fabricatia de utilaj chimic a uzinelor: IUCh „Grivita Rosie”, IZUCh Ploiesti, IUT Buzau, IMUT Moreni si IUChF Ramnicu Valcea si a participat la asimilarea in tara de utilaje si tehnologii de varf pentru reducerea importurilor. A proiectat „Reactorul de sinteza a amoniacului”, cu scopul asimilarii lui in tara. A fost consilier la CIUTCR (1967-1968), sef al primului Serviciu Furnizor General de Instalatii Chimice si Rafinarii, pentru export de instalatii „la cheie” (1969-1972), care a stat la baza exportului in Egipt, Iordania, Siria, Irak, Iran, Turcia, India, Pakistan, China, Iugoslavia, RDG. In 1973 a devenit Director general al uzinei „Grivita Rosie” si Director general adjunct al CIUTCR Bucuresti, in 1985 - Director general al CIUPCM, Director al Grupului Uzine Utilaj Chimic si Rafinarii si director al IUCh „Grivita Rosie”. In 1987 a fost numit adjunct al ministrului la MICM, iar din septembrie 1990 Director general la Reprezentanta Industrial Export S.A. (IESA) de la Chisinau, Republica Moldova. In anul 1992 s-a pensionat, la cerere, de la IESA.