Comenzile înregistrate în perioada 04-13 octombrie vor fi procesate și expediate începând cu 14 octombrie.
Vă mulțumim pentru înțelegere!
Pentru un ideal comun
Autor: Calin Georgescu
Editura: Compania
Format: 13.5x20 cm
Nr. pagini: 292
Coperta: brosata
ISBN: 978-973-1960-92-0
Anul aparitiei: 2012
DESPRE CARTE
„Pentru un ideal comun” este bibliografia momentului de rascruce in care se afla Romania : starea de fapt, programe, strategii, contexte vechi si noi.
In toamna lui 2010, romanii lucizi pricepusera deja ca tara lor s-a dus de rapa si perspectivele s-au inchis pentru multa vreme. Multe soiuri de crize se impletisera pe un corp oricum foarte subred, care nu mai producea decat masuri politienesti sau de jupuire si propaganda mincinoasa in megafoane, iar «solutia» guvernarii programa saracie, indatorare, demolarea statului. Sfidand Europa si democratia, indemnand populatia sa plece in lume la munca unde-o vedea cu ochii, taind voios toate sursele de venit cu o mana, in timp ce ocrotea cu cealalta un imens evantai de fraude si evaziuni, abuzuri si retele de crima organizata, «clasa conducatoare» arata implicit ca romanii ar face bine sa-si ia gandul de la ceea ce fusese candva «mosia» lor. Rezolvase ea si «raul», si «ramul», vandute confidential. «Neamul» nu mai avea cautare, adica redevenise «tolerat», in curs de a se transforma in «sclav» de la bunic la stranepot. Pe un asemenea fundal depresiv, nu e de mirare ca am tresarit cind, la Biblioteca Academiei, o voce surprinzator de sportiva a spus : «Dar Romania nu este aceasta!» Vorbea despre romani care stiu si pot sa faca altceva decat ceea ce vedeam cu totii, dar si despre un alt «management» al resurselor. Ba chiar evoca un «ideal comun»! Vorbe mari, din care nu mai auzisem de mult, dar care - lucru ciudat - se inserau intr-o serie de reflectii rationale, pe temeiuri facute plauzibile de experienta noastra directa de-a lungul deceniilor.
Acum, in 2012, transcriptul acelei luari de cuvant e la fel de socant : «Cea mai mare dauna adusa societatii romanesti actuale, acum cand politicul a ajuns la un rang total nemeritat, este deprofesionalizarea ei. Consider ferm ca o societate se imbogateste prin profesionalism, si nu prin incompetenta. Rolul civilizatiei este sa formeze profesionisti si, atata timp cat societatea nu beneficiaza de ei sau ii are, dar nu le da mijloace de manifestare, lucrurile desigur ca nu iau directia pe care ne-am dori-o cu totii. De aceea cred ca mesajul pe care l-am lansat de cel putin doi ani de zile - reprofesionalizarea Romaniei - este, probabil, cheia de succes a unei tari in deriva, care se afla in faliment si traieste pe datorie, asa cum este Romania ultimilor douazeci de ani.
Dar Romania nu este aceasta. Pentru ca a dovedit cu prisosinta ca a avut oameni remarcabili, care au dat civilizatiei realizari importante. Romania are si acum oameni foarte bine pregatiti si bine intentionati, dar care nu sunt lasati sa se manifeste, sa dea rezultate pe piata muncii. [...] Sa nu-i uitam nici pe oamenii care dinamizeaza economia din tarile unde se afla, in loc sa o faca in Romania. Trebuie doar sa le oferim mijlocul de manifestare. Sa luam doar un exemplu : la NASA, a doua limba este romana si, din 3 500 de angajati, 300 sunt romani [...], pe langa cei 10 000 de profesori universitari romani care sunt in intreaga lume, in marile centre universitare. Consider ca Romania este a celor care traiesc constant viitorul ei si care, cu putina sansa si cu o coagulare pentru un ideal comun, pot genera ceea ce am visat cu totii de o viata. [...] Planul Marshall, intrat in vestul Europei in 1945, a creat industria pe care o cunoastem si la care chiar tanjim, insa a avut si un impact negativ asupra viitorului Europei : faptul ca sistemele economice, la ora actuala, nu se mai pot baza decat exclusiv pe capitalul natural pe care il are o tara. Cheia jocului consta in prezent, in economia lumii, in a consuma cat mai putine resurse pentru a obtine produse cu valoare adaugata mare [...]. Cine are acest lucru va avea viitorul, dincolo de pace. Din punctul meu de vedere, cel mai important proiect pe care Romania ar putea sa-l aiba priveste cei 25 cm de sol fertil de deasupra pamantului. Proiect racordat la investitia complet neglijata in ultimii douazeci de ani : investitia in om.»
Calin Georgescu le raspundea atunci unor curiosi educati la finele prezentarii unei carti despre un alt mod de a vedea si a trai pe o planeta in suferinta, uzata si abuzata de lacomii iresponsabile, nu fara ecou in context romanesc. Ne-a interesat pe loc «reprofesionalizarea », pe care spunea ca o slujea de doi ani, si am aflat apoi mai multe despre indelungul efort paralel, la care contribuisera o multime de specialisti din diverse domenii, de a construi structuri, strategii, programe, de a asocia bunavointe si schite de proiecte, toate concepute ca alternativa la dezastrul programat in care ne aflam.
Desi nimeni nu se grabea sa-i faca vad «alternativei», Calin Georgescu a continuat s-o explice si s-o promoveze in texte proprii si in interviuri (volumul de fata cuprinde numeroase citate, inserate in text cu o tipografie aparte), in studii ample sau in analize de moment. Energia, competenta si credinta investite intr-un asemenea demers merita sa fie onorate si, in orice caz, macar cunoscute si intelese. De cine ? ar intreba un curios educat dintre cei care puneau intrebari la Biblioteca Academiei in urma cu doi ani. Exista, am zice, cel putin trei categorii de cititori interesati de astfel de pagini : cei care, refuzand sa admita fiasco-ul tarii, se informeaza despre starea ei dintre 2008 si 2012, si se inspira din temele unei alternative posibile, viabile, dar niciodata infaptuite ; cei care studiaza fosta Romanie ca pe o Atlantida si se intreaba cum de nu s-au gasit minti si forte care sa o salveze de la scufundare atunci cand actiunea ar mai fi fost inca utila, bucurosi totusi sa descopere ca s-au inselat; cei care habar n-au avut ca, dincolo de demagogia si manipularile mediatice menite sa-i convinga ca fac parte dintr-o natiune de clovni, prosti si neputinciosi, multi conationali de-ai lor aveau mintea clara si isi purtau inca tara in inima, lucrand pentru ea pana acolo unde li s-a ingaduit.
Astfel, vor putea gasi cu totii in acest volum :
- o radiografie a evolutiilor din Romania anilor 2007-2011 (« Pe unde ne mai aflam acum», pp. 15-46)
- marturii despre solutiile propuse de profesionisti pentru o mai buna guvernare si despre disponibilitatea lor de a contribui la punerea in aplicare a masurilor in cadrul unei guvernari competente (« Au existat solutii : o cale de urmat, un guvernul tehnocrat, o alianta a profesionistilor», pp. 47-59)
- cele doua teme majore care stau deopotriva in fata oricarei viitoare conduceri a tarii si in cuprinsul oricarei cercetari istoriografice : educatia si mediul («Oamenii si mediul - cele doua artere ale tarii», pp. 61-110)
- puncte de vedere despre statul responsabil, economia civica si distributismul aplicat la contextul romanesc («Ganduri pentru reeducarea statului», pp. 111-123)
- o cercetare asupra tinerilor tarii si a perspectivelor lor («Raport despre si pentru tineri», pp. 125-174)
- povestea construirii unei strategii nationale de dezvoltare durabila, pe care toate forurile au aprobat-o si pe care nimeni n-a implementat-o (« A fost odata Strategia Nationala pentru Dezvoltare Durabila (SNDD)», pp. 175-200)
- in sfarsit, reluata aici, «O alta istorie a tarii - vedere economica si profesionala», pentru a nu pierde din vedere trecutul pe care s-a cladit actualitatea (de la inceputuri pana in 2006) (pp. 201-289)
La ce foloseste cartea de fata? Poate fi o agenda, un memento, o arhiva. Seamana si cu un documentar, si cu un reportaj dintr-un teritoriu nou, desi nu tocmai necunoscut. Aduce, fireste, si cu dosarul care pregateste un rechizitoriu. Dar nu acel succint act produs pentru un tribunal ce se exercita azi, ci documentatia serioasa pe care o va consulta Istoria atunci cand va incepe sa cerceteze «cazul romanesc». Caci e imposibil ca Ea sa nu se intrebe in veci de veci cum de s-a ajuns ca o «gura de rai» sa-si risipeasca fiii si puterile, bunurile si angajamentele, prezentul si viitorul, dupa ce reusise cu atata chin sa-si treaca ADN-ul prin seculi. Si-apoi unde au fost in acel timp de cumpana faimoasele «elite» ale tarii?
Si, in concluzie: cine le-a pus piedica? Daca noi nu stim sa raspundem la asemenea intrebari raspicate, e sigur ca Istoria, dupa o matura chibzuinta, va gasi ceva de spus. Va afla si vinovati, va redacta si sentinte.
Deocamdata, bun venit in fosta Romanie posibila!
Editorii