Romania pitoreasca, 1933. Munti, ape, drumetii.

PREFATA

Am in fata un facsimil. El reproduce prima pagina a celui dintai Buletin Informativ editat de Asociatia de turism care s-a bucurat de un renume aparte in perioada interbelica. In ultimul alineat se scrie: „Romania pitoreasca a luat fiinta in ziua de 21 mai 1930, din initiativa unui manunchi de turisti entuziasti, putini la numar, dar hotarati la lucru. In primul ei an de activitate, asociatia - sub conducerea D-lui Av. Paul Arian - a organizat cateva excursii pentru membrii sai si a facut sa vada lumina tiparului o calauza turistica intitulata: Valea Teleajenului, Valenii de Munte si Masivul Ciucasului, scrisa de D.I. Cranguri. Succesul desavarsit al calauzei a fost neasteptat.”

Acest Buletin Informativ al Asociatiei de turism si sport Romania pitoreasca aparea in ianuarie 1935, iar textul, incoronat cu titlul Cinci ani de activitate (1930-1934), reprezenta un scurt bilant al celor „5 ani de activitate staruitoare si rodnica”.Ramane o enigma faptul ca dintre realizarile Asociatiei de turism si sport lipseste tocmai revista cu acelasi nume, care nici macar nu este pomenita, fie si in treacat...

Asadar, pe la jumatatea acelui lustru de la infiintare, Asociatia bucuresteana, cu sediul in str. Salvator nr. 30, incepea, „fara trambitari si laude desarte”, sa editeze „ROMANIA PITOREASCA, Revista de Turism si Sport”. Primul numar vedea lumina tiparului in iunie 1933, administratori avandu-i pe Dumitru Ionescu-Cranguri si I. Salter, ambii de profesie avocati, ca si Paul Arian, cel dintai presedinte al Asociatiei. Apropo. Coperta revistei este realizata de Paul Arian si are urmatoarea explicatie:”Fotografia de pe coperta reprezinta monumentul ridicat in memoria si pentru cinstirea Eroilor Neamului din 1916-1918. Are peste 40 m. inaltime si este asezat pe Seaua Caraimanului la o altitudine de 2.288m., de unde domina Valea Prahovei. Are si un motor propriu cu ajutorul caruia aceasta cruce se lumineaza o data pe an, in noaptea zilei de 14 Septembrie (Inaltarea Sfintei Cruci). Atunci privelistea este cu adevarat feerica.”

Dar sa spicuim si cateva dintre titlurile pe care le contine „scara” celui dintai numar al revistei Romania pitoreasca: „Cum ar trebui inteles turismul” - Prof. Nic. Ioan, „Turismul in legatura cu statiunile balneare” - Dr. G-ral N. Vicol, „Drumurile mai insemnate din Bucegi” - D.I. Cranguri, „Casele de adapost din Bucegi”- I. Salter, „Calendarul pescarului” - M. Paunescu. Prospetimea articolelor - desigur, prin mesaj - este de-a dreptul captivanta. Un singur exemplu: „Sunt unii pentru care natura e o chestiune de distanta si de timp. Sufletul e inlocuit de picioare si de plamani. Farmecul naturii, frumusetile ei odihnitoare de ganduri, armoniile ei dumnezeiesti nu mai exista: totul se reduce la o chestiune de record. Tinta adevarata e uitata si inlocuita prin alta, falsificata. Nu mai e turism, ci cronometrie si mecanizare...” („Cum ar trebui inteles turismul” - Prof. Nic. Ioan).

Ce se vor aceste cateva randuri despre „Romania pitoreasca” de odinioara? O buna vestire a faptului ca cea mai longeviva publicatie de turism din peisajul romanesc al mass-media isi va regasi numerele primului an de aparitie cuprinse intre copertile Colectiei verzi. Si asta chiar in prima luna a anului 2014 - practic la 8 decenii de cand si-a facut debutul, intr-o prima serie, publicatia ce poarta numele unei carti semnate, in 1901, de Al. Vlahuta. Cu titlul „Romania pitoreasca, 1933. Munti, ape, drumetii”, noua aparitie editoriala se va alatura celorlalte surate scoase pana acum, carti de capatai pentru literatura de turism de la noi: „Alpinism. Inaltimi, riscuri, bucurii” (Walter Kargel), „Jurnalul unui alpinist si aviator” (Niculae Baticu), „Vulcani, fluvii sacre si zei de piatra” (Nicolae C. Dimache), „Am indragit muntii” (Ionel Coman), „Vraja Bucegilor” de Nestor Urechia.

Nu incheiem aceste randuri fara a mai copia cateva cuvinte din cartea ce va sa se iveasca repede de tot: „Cel mai frumos si mai util cadou pentru prietenii Dv. este: Colectia revistei „Romania Pitoreasca” pe anul 1933. Un volum elegant legat...”

Si tot ca inaintasii nostri, mai adaugam: La multi ani cu sanatate! pentru toti stiutii si nestiutii cititori, prezenti si viitori, ai Colectiei verzi si ai revistei „Romania pitoreasca”.

Mihai OGRINJI