Un secol de electronica in Romania

CUVANT-INAINTE

Volumul Un secol de electronica in Romania este un rezumat al seriei intitulate Electronica romaneasca, o istorie traita alcatuita din cinci volume:
1. vol. I - Electronica de larg consum - aparut in 2010;
2. vol. II - Electronica profesionala - aparut in 2014;
3. vol. III - Tehnica de calcul - aparut in 2014;
4. vol. IV - Telecomunicatii. Electronica aplicata - aparut in 2017, care a obtinut Premiul Academiei Romane Petre Sergescu in 2019;
5. vol. V - Componente, domenii conexe - sub tipar

Ideea scrierii acestei serii apartine prof. Mihai Draganescu, fost Presedinte al Academiei Romane.

Putina (pre)istorie
Bazele teoretice ale electrotehnicii si electronicii sunt comune, de fapt primele transmisiuni de informatii prin telegraf si telefon - sec. XIX - au apartinut electrotehnicii. Separarea clara a electronicii de electrotehnica s-a produs in momentul in care prima transmisie de semnale s-a facut pe baza undelor electromagnetice emise in spatiu si apoi receptionate; experimentul apartine lui Marconi, care in 1899 a realizat transmisia de semnale Morse peste Canalul Manecii, iar in 12 dec. 1901 a transmis semnale Morse peste Atlantic, deschizand era Radio. Este prima aplicatie la nivel mondial a electronicii.

Avand baze teoretice comune, marile organisme internationale trateaza electronica ca subramura a electrotehnicii - a se vedea IEEE - Institute of Electrical and Electronics Engineers, fondat in 1965 [1]. IEEE are la baza American Institute of Electrical Engineers (AIEE), fondat in 1884, care a absorbit in 1965, Institute of Radio Engineers (IRE), acestea devenind sectii ale institutului mare. IEEE are in prezent un numar de 39 de sectii, intre care exista sectia de Electronica industriala (4.29), sectia de IT (4.31) si sectia de Nanotehnologii (4.36)

Trebuie inteles ca oricat de importanta si performanta este in prezent Informatica, oricat se asteapta de la viitorul Micro si Nanoelectronicii si al Inteligentei artificiale, nici cel mai perfectionat robot nu se va putea reproduce fizic pe o foaie de hartie, ci va avea nevoie de o unitate de productie.

Electronica deriva - atat teoretic cat si sub aspect industrial - din electrotehnica, au fost studiate initial in cadrul aceleasi facultati si au facut parte impreuna din acelasi minister, initial - Ministerul Industriei Constructiilor de Masini - ulterior dintr-un minister specializat - Ministerul Industriei Electrotehnice si Electronice. Ca atare, domeniul Industria Electronica trebuie abordat alaturi de industria electrotehnica, domeniile Informatica, Electronica functionala, Micro si Nanotehnologii, putand fi incluse in sectii separate de aceste industrii. Exista si un argument de ordin administrativ. Conform codului CAEN - European (de clasificare a activitatilor operatorilor economici in scopul inregistrarii lor la Registrul comertului), domeniile Tehnologia informatiei (IT) si Produse-program (software), fac parte din categoria Servicii - cod 582, 621/31, 951, nicidecum din categoria Productie electronica - cod 26.

Despre istoria electronicii s-a scris destul de putin. Remarcam lucrarile:
- Teodor Popescu, Posta si Telecomunicatiile in Romania, Bucuresti, 1906;
- Gh. Enciu, Posta si Telecomunicatiile in Romania, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984;
- Mihai Draganescu (coord), Telecomunicatiile in Romania - pagini de istorie - Editura Academiei Romane, 2003;
- Ceracean I., Transmisiunile Armatei Romane (1873-2012), Editura Militara, 2012.
In schimb, s-au scris zeci de carti despre personalitatile care au marcat domeniul, Dragomir Hurmuzescu, Augustin Maior, Sergiu Condrea, Tudor Tanasescu, Emil Giurgea, Gh. Cartianu, Emil Petrascu s.a.
Despre istoria industriei electronice, ca atare, prima lucrare este formata din seria de cinci volume mentionate la inceput, aparuta in intervalul 2010-2020.

Mai departe...
Cartile noastre se adreseaza urmasilor, in special generatiei nascute dupa 1989 si pentru care este mai vie in cartile de istorie, geografie si economie perioada marilor voievozi decat secolul XX, macinat de doua razboaie mondiale, plus razboiul fara arme al Cortinei de fier - instalata, odata cu extinderea comunismului, in estul Europei. Informatia despre comunism este redusa la minim. In manualul de istorie al clasei a 12-a sunt cateva cuvinte despre greva regala si abdicare, un paragraf despre inchisorile comuniste si cateva cuvinte cu tenta negativa despre Gheorghiu-Dej si Ceausescu.

Aceasta lipsa de informatie a fost remarcata si de prof. Valeriu Jinescu, care justifica initierea seriei de volume Pagini din istoria dezvoltarii industriei Romaniei [2] astfel: „In urma cu cativa ani am intrebat studentii din anul IV carora le predam disciplina «Echipamente pentru procese industrial», daca stiu ca in Romania a existat pana nu demult o industrie constructoare de masini, echipamente si instalatii industriale. Au fost surprinsi sa afle ca o asemenea industrie a existat[...] I-am rugat sa-si intrebe parintii (in 1989 aveau varsta lor). Acelasi raspuns, nu stiau! [...] Generatiile de azi si de peste timp trebuie sa afle marele efort intelectual si material, implicarea totala a inginerilor si universitarilor - ingineri in propasirea industriala a tarii, in aducerea ei la nivelul din 1989...”.

Din pacate astazi, cand afla si ceva pozitiv din istoria romaneasca a anilor comunismului, tinerii considera autorii nostalgici comunisti. Insa, cand se analizeaza o epoca istorica, aceasta trebuie privita sub toate aspectele ei, sociale, economice, stiintifice s.a. Judecarea celor peste 40 de ani de comunism dupa ororile comise asupra unei parti a societatii - revine istoricilor, juristilor si sociologilor. Judecarea acelorasi ani, sub aspect tehnico-economic, ne revine noua, inginerilor si economistilor. Urmasii trebuie sa stie ca politica de industrializare decisa de comunisti in anii 60 a fost mult accelerata din motive de politica externa - aparitia in anul 1962 a planului Valev aprobat la CAER de toate statele, cu exceptia Romaniei - fiindca acel plan prevedea sa ramanem o tara agrara, in timp ce restul tarilor din CAER se dezvoltau pe linie industriala. Tarile vecine si prietene din CAER doreau ca Romania sa ramana in continuare o piata de desfacere a produselor lor, depinzand astfel de politicile economice si comerciale ale acestora.

Rezultatul politicii de industrializare accelerata/fortata, din anii comu-nismului, a fost acela ca „In anii 1985 Romania a ocupat locul 10 in Europa sub aspect economic - traversand intr-o perioada scurta de timp etapele de la tara eminamente agrara - cum era clasificata in anul 1938 - la tara industrializata” [3]. Conform unor studii publicate de OECD: „In 1989 nivelul tehnologic al produselor industriei prelucratoare romanesti era deasupra nivelului mediu mondial, era mai scazut, dar foarte apropiat de cel realizat in Japonia, SUA, Regatul Unit, era egal cu cel realizat in Austria si Olanda si superior celui realizat in tari precum Norvegia sau Danemarca”[4]. Profesorul Bogdan Murgescu, un critic sever al economiei romanesti, afirma [5, p. 348]: „In mod clar, dupa patru decenii de regim comunist, Romania devenise o tara preponderent industriala. Forta de munca din industrie depasise pe cea din agricultura, industria dadea cea mai mare parte a produsului intern brut si asigura majoritatea exporturilor [...]. Concret, in anul 1989 contributia ramurilor la formarea PIB-ului era urmatoarea: industria 58,1%, agricultura 15,2%, constructiile 7,2%, transporturi si telecomunicatii 7,5%, servicii 12%.”

Industria electronica a participat permanent la aceasta crestere economica a tarii, si a evoluat conform unor Studii de dezvoltare a ramurii - reactualizate permanent - si a planului de Dotare a economiei nationale cu mijloace de tehnica de calcul, care conturau o ramura de varf. Desi inceputul a fost modest - industria electronica a trecut in 4 decenii de la productia de Bunuri de larg consum electronice, realizate initial cu seturi din import, (evolutie descrisa in cap. 3 al prezentului volum) la productia de Electronica profesionala (cap. 4), la industria de Telecomunicatii civile si militare (cap. 5 si 6), la productia de echipamente de Automatizare si Calculatoare (cap. 7) si la cea de Componente necesare celor mai diverse aplicatii - inclusiv programul nuclear (cap. 8).

Domeniul Componente electronice (cap. 8) include si alte unitati:
ICCE - Institutul de Cercetari Componente Electronice, autor Marius Bazu, IMT - Institutul de Microtehnologii, autori Raluca Muller, Dan Dascalu - Intreprinderea Microelectronica, autori Ion Miu, Cornel Cobianu s.a. Acestea au fost abordate si descrise pe larg - cca 300 pag. - in Electronica romaneasca, o istorie traita, vol. V, Editura AGIR si au fost preluate cu aceiasi autori (intr-o forma adaugita) in volumul Scoala romaneasca de micro si nanoelectronica din seria Civilizatia romaneasca aparuta sub egida Academiei Romane si, ulterior, in vol. 12 din aceeasi serie. Intrucat volumul Un secol de electronica in Romania ar trebui sa le includa, dar sub forma unui rezumat extrem de redus ca numar de pagini, am considerat normal sa nu le mai cuprindem si sa facem trimiterile cuvenite.

Cateva cuvinte despre personalitati
Regimul comunist a creat si un sistem de invatamant de toate gradele corespunzator ramurilor industriale pe care le-a dezvoltat (cap. 10 din prezentul volum). Adiacent acestui capitol, ar fi trebuit sa existe si un capitol despre personalitatile care au ridicat industria electronica. Lipsa unui spatiu generos ne obliga sa mentionam ca acestui subiect ii va fi dedicat un volum separat. De fapt personalitatile pe care le avem in vedere au creat SCOLI romanesti. Astfel, au fost create: scoala romaneasca de Electronica - prof. Tudor Tanasescu, m.c. al Academiei Romane, scoala de Telefonie - prof. Augustin Maior, membru post-mortem al Academiei Romane, prof. Ion (Iancu) Constantinescu si prof. Sergiu Condrea, scoala de Modulatie in frecventa - prof. Gheorghe Cartianu, m.c. al Academiei Romane, scoala de Televiziune - prof. Alexandru Spataru, scoala de Propagarea undelor - acad. Remus Radulet si prof. Edmond Nicolau, scoala de Radiolocatie - prof. George Rulea si prof. Stefan Demeter - general de brigada, scoala de Acustica si Sonorizari - conf. Anton Necsulea, scoala de Calitate-Fiabilitate - prof. Vasile Catuneanu si, mai recent, scoala de Micro si Nanoelectronica - acad. Mihai Draganescu si acad. Dan Dascalu s.a. Memoria acestor personalitati si a scolilor create de ele trebuie conservata cum se cuvine.

Revenind la industrie...
Diversificarea productiei de electronica a fost sustinua de investitii corespunzatoare in industrie. Pentru unele produse s-a apelat la licente de la firme de prestigiu din vest si, unde a fost posibil, plata s-a facut in sistem barter. Licentele au fost achizitionate in primul rand fiindca ne lipseau utilajele tehnologice intr-un domeniu absolut nou, dar lipsea si forta de munca calificata, care a fost pregatita atat in tara, cat si la firmele licentiatoare.

Cu acest suport material si uman, in 1989, in industria electronica existau 32 de intreprinderi mari cu cca 100.000 salariati. Prezenta electronicii s-a resimtit in intreaga economie prin ridicarea nivelului calitativ al unor produse si tehnologii, prin asigurarea unei calitati cat mai constante a produselor fabricate pe liniile special dotate, prin cresterea productivitatii muncii si prin ridicarea nivelului tehnic al muncitorilor din sectoarele in care se implementa. Totodata industria electronica a produs o dezvoltare tehnologica generala a industriei, o crestere a complexitatii tehnicitatii si competitivitatii produselor romanesti, de ex. dupa adaugarea echipamentelor de comanda prin calculator la masinile unelte acestea au ajuns pe locul 2-3 in lume ca numar de echipamente exportate.

Prin intreaga sa activitate, industria electronica a contribuit la faptul ca din 1980 Romania isi putea asigura majoritatea necesitatilor interne si conta ca producator pe plan mondial. Aceasta industrie electronica, prezentata sumar in prezentul volum, este cea pe care am ridicat-o noi, inginerii anilor 1950-1989, gandind ca urmasii o vor continua si perfectiona si despre care prof. Bodea, de la UPB, a afirmat public ca: „Electronica romaneasca a fost un miracol, a fost unica in Europa, daca nu chiar in lume, fiindca in 40 de ani (1950-1990) pornind practic de la zero si-a creat proprii specialisti, propria baza materiala si a realizat cu multa conceptie proprie produse care au stat cu succes pe piata libera, alaturi de produse ale unor firme consacrate”. Ori, se pare ca urmasii habar nu au ca Romania a avut o industrie electronica recunoscuta pe piata libera. In opinia multora din generatia celor care am ridicat economia Romaniei in perioada comunista, in urmatoarea suta de ani nu se va mai realiza nici macar intr-un singur domeniu de varf productia acelor ani, privita sub aspectul complexitatii, gamei de produse si al volumului productiei.

Industria electronica a dat in ultimul deceniu al comunismului, 1980-1990, examenul ei de maturitate, exportand direct calculatoare, aparate de masura, echipamente de radiocomunicatii civile si militare si sustinand exportul multor produse care aveau inglobate in ele electronica. Acest lucru este evident si prin aceea ca, desi inceputa cu peste un secol dupa debutul productiei de electrotehnica, a ajuns ca pondere la acelasi ordin de marime in cadrul ministerului tutelar. Astfel, in 1986 MIMUEE (Ministerul Industriei Electrotehnice, de Masini Unelte si Electronice) denumirea de atunci a MIEt, raporta urmatoarea situatie confirmata de anuarele statistice ale deceniului noua:

Structura productiei ministerului in 1985 - ultimul cincinal incheiat - era: Electrotehnica - 35,0%, Electronica si tehnica de calcul - 20,5%, Masini unelte - 11,0%, Mecanica fina 8,4%, alte produse - 25,1% (militare. nn).

In cadrul acestei structuri Electronica se prezenta astfel: Mijloace de auto- matizare - 24,52%, Bunuri de larg consum electronice - 15,30%, Mijloace ale tehnicii de calcul - 14,8%, Electronica industriala 14,50%, Componente elec- tronice - 13,85%, alte produse - 13,46% (militare. nn), Centrale telefonice - 2,57%, Roboti - 1% (detalii cap. 2.2).

A fost in acel deceniu un efort uman inimaginabil pentru tinerii de astazi, in parte impus, dar asumat de multi intelectuali, ca rezultat al unor sentimente patriotice mult mai profunde decat cele de partid si a sperantei intr-o normalizare a situatiei. Se lucra nu zi lumina, ci la foc continuu, pentru a scoate tara din impas. Cei care consultau anuarele statistice nationale si internationale cunosteau progresele facute de economia Romaniei, dar populatia nu era informata si, mai exact, nu aprecia acest lucru, cata vreme nu simtea cresterea in propriul buzunar; eram ceea ce se poate numi o tara bogata cu oameni saraci.

In primavara lui 1989, datoria externa a Romaniei a fost achitata integral si in tara nu existau someri. Eram singura tara din CAER care asigura integral hrana populatiei, dar efectul privatiunilor si nemultumirilor acumulate s-a concretizat prin evenimentele din decembrie 1989.

Cateva concluzii
Evenimentele din decembrie 1989, au pus capat oficial regimului comunist, inlocuindu-l cu o democratie originala, al carui rezultat a fost acela ca in 30 de ani toata industria a fost distrusa, chipurile fiind necompetitiva, dar si pentru a se privatiza pe baza de .....cupoane. Am devenit tara cu cea mai mare migratie de populatie activa din Europa, deoarece in prezent jumatate din forta de munca a noastra lucreaza in strainatate. Se pare ca politicienii administratiei post-decembriste au adoptat una din maximele lui Arghezi: „Romania nu este o tara, ci o afacere.”

Academicianul Dinu Giurascu preciza ca: „Tot efortul de industrializare al Romaniei din secolul XX a fost in cea mai mare parte anulat. O atare distrugere a industriei proprii este, dupa toate probabilitatile, unica in Europa daca nu si in lume”[6].

Profesorul dr. ing. Florin Tanasescu - presedintele Comitetului Electrotehnic Roman afirma [7, p. 98]: „O politica inteligenta dusa de cei care au condus destinele electrotehnicii romanesti, cunoasterea a ceea ce era valoros in lume si trebuia preluat, a facut ca politica de achizitii licente sa nu sugrume cercetarea, ci sa implice institutele de cercetare in aceasta actiune pentru integrarea si dezvoltarea lor prin solutii proprii domeniului care a facut obiectul licentelor[...] Industria electrotehnica romaneasca s-a regasit in toate obiectivele complexe pe care tara le-a dezvoltat [...] Nu poti sa nu remarci ca industria electrotehnica romaneasca s-a dezvoltat in mod armonios, de fiecare data aparitia unui nou domeniu fiind ceruta de viata - cazul electronicii, automaticii si tehnicii de calcul, a componentelor - ajungand ca la final Romania sa-si poata asigura in majoritatea cazurilor necesitatile si sa devina de la an la an un tot mai puternic exportator”; [7, p. 132] „Dupa anul 1990, privatizarea s-a facut fara a dispune de o strategie vizand pastrarea domeniilor cu sanse de a fi mentinute si dezvoltate, o strategie a noii industrii romanesti, reducerea dimensiunilor unor unitati, definirea prioritatilor[...] Tragedia cea mai mare in industria constructiilor de masini a fost ca a lasat sa se distruga uzinele Resita, 23 August, IMGB, care furnizau echipamente pentru toate sectoarele industriale, iar din industria electrotehnica uzinele Electroputere, IMEB, Electrotehnica si toate fabricile de electronica din Platforma Pipera si Baneasa, Romania ajungand sa importe astazi ceea ce stia sa faca mai bine si ce vindea in trecut nu doar pe piata CAER ci si pe piata libera”.

In urma acestui proces de distrugere programat si deliberat, nici una dintre intreprinderile electronice din MIEt, MEE, MTTc, IFA, nu mai exista in prezent, unele au disparut chiar fizic. Toate fostele intreprinderi ale industriei electronice romanesti au fost privatizate si apoi distruse, vandalizate, desfiintate, demolate, etc. terenurile intravilane ocupate de ele au fost considerate mult mai importante si valoroase (la pretul pietei) decat produsele, experienta si soarta angajatilor lor.

Daca in 1989 existau in industria electronica romaneasca 32 unitati de productie cu cca 100.000 salariati, in 2018 existau peste 2400 unitati de productie, cu 33.000, de angajati, toate fiind cu capital privat, dar care realizau mai degraba o productie de tip lohn (detalii in cap. 10). In sectorul electronicii, singurul domeniu care a supravietuit si se dezvolta este IT - care insa, conform normelor CAEN, face parte din categoria servicii, nu productie.

Comparand prezentul romanesc in industria electronica cu ceea ce se intampla in tarile vecine estice, unde firme ca Orion, Tesla s.a. functioneaza si in prezent, cred ca la noi s-a procedat complet gresit. Consider ca industria nu are culoare politica si numai tarile care au o industrie nationala puternica si dezvoltata - in care electronica are un rol principal - au personalitate si asigura progresul si bunastarea natiunii si poporului sau. Sa nu se uite, repet, ca electronica are un rol esential si in domeniul securitatii statului. De aceea, cred ca este foarte necesar un proiect de reindustrializare a tarii, dar gandit de specialisti, adoptat la cel mai inalt nivel si respectat de politicieni.

Pentru a-si acoperi neputinta sau tradarea, guvernantii au dat si continua sa dea vina pe greaua mostenire. O alta cale de a sterge urmele industriei existente la finele anului 1989 a fost si distrugerea arhivelor unitatilor productive, acestea pastrand doar arhivele de personal; de asemenea s-a blocat accesul la documentele de la Arhivele nationale. In acest sens este elocventa corespondenta redata mai jos.

Cautand un studiu, am aflat ca el exista la Arhivele nationale, care detin arhiva MICM. Am solicitat, in prima instanta, acces, nu la toata arhiva, ci doar la Studiul de dezvoltare a ramurii electro, aprobat in 1965, la elaborarea caruia participasem, precum si la programul Electronica si domenii conexe, elaborat in 1972, la care am fost responsabil pe toata durata existentei lui. Stiam ca ambele erau secret de serviciu. Nu am primit aprobare sa le consult, caci arhiva MICM este secretizata.

M-am adresat atunci dlui prof. dr. ing. Florin Tanasescu - presedintele CER - si conducerii unor institute din cadrul Academiei Romane, spre a face un demers comun la conducerea Arhivelor nationale, pentru desecretizarea acesteia.

Raspunsul dnei Alina Pavelescu, director al Arhivelor nationale, este clar, fara echivoc, motiv pentru care il publicam mai jos:

De la: Alina Pavelescu
Catre: Nona Millea
Trimis: Luni, 14 martie 2016, ora 14:36
Subiect: Re: intrebare

Buna ziua!

Am incercat si noi, inaintea domniilor lor, dar nu este posibil.
Legea prevede ca doar emitentul sau continuatorul legal pot decide desecretizarea. Aici ne-am blocat la Ministerul Economiei, care nu se considera continuator legal.
Din pacate, in acest punct ne aflam si acum.

Adica se dau zeci de legi cu cele mai diverse destinatii, dar o lege care sa permita accesul la documentatii tehnico-economice din anii 1965-1990 nu se poate da ? Cunoscand aceste aspecte, am adunat cam tot ce am gasit ca document original si am scanat - pe CD-urile atasate vol. IV si V din seria Electronica romaneasca, o istorie traita - cca 30.000 pagini de prospecte, cataloage, inscrisuri, fotografii mai noi sau mai vechi - dand acestei serii, de cca 3500 pp, care sta la baza prezentului volum - caracterul de lucrare-document. Cei 150 de autori care au scris cele 5 volume ale seriei - alesi dintre inginerii care au lucrat nemijlocit in unitatile pe care le descriu - au completat cu marturii din propriile trairi datele prezentate. Facem acesta precizare pentru a semnala ca simpla documentare pe internet este necesara, dar nu si suficienta, in cazul scrierii unei istorii a tehnicii si in mod special a industriei.
*
Aruncand o privire spre viitorul electronicii, acesta apare destul de nebulos. Pe de o parte, programe ambitioase in domeniul inteligentei artificiale si al robotilor - cu finantare din UE - pe de alta parte previziunile sumbre ale unor personalitati care afirma [8]: „Oamenii au doar doua abilitati de baza: fizice si cognitive. Atunci cand masinile ne-au suplimentat si apoi inlocuit capacitatile fizice, omenirea a migrat spre domenii care solicita capacitatile cognitive. Daca Inteligenta Artificiala va depasi omenirea in capacitati cognitive, vom ramane fara un domeniu de rezerva[...] In secolul 19, revolutia industriala a creat clasa muncitoare urbana. Acum, in secolul 21, ne apropiem de un alt fel de revolutie industriala care va duce la aparitia unei clase ... nemuncitoare, oameni a caror experienta va fi complet irelevanta in lumea noua. Aceasta va duce probabil la cea mai importanta intrebare a secolului 21: ce vom face cu miliardele de oameni care devin inutili?” se intreaba prof. dr. Harari, autorul cartii Istoria omenirii pe scurt. Dand frau liber imaginatiei, acesta considera ca un scenariu posibil ar fi ca roboti superinteligenti si autoreproducatori sa duca la sfarsitul erei lui Homo sapiens - si la inceputul a ceva complet nou. Si Einstein spunea: „Mi-e teama de ziua in care tehnologia va fi mai importanta decat relatiile interumane, in lume va exista o generatie de idioti.”

Experientele care se fac in prezent in SUA, unde firma Neurodisk (controlata de E. Musk) vrea sa faca implanturi in creierul uman, pe care sa le imbine cu Inteligenta Artificiala sunt pur si simplu infioratoare.

Din pacate, si electronica este una care a generat aceasta situatie. Ca antidote, academicianul Draganescu spunea ca dupa societatea Cunoasterii trebuie sa urmeze societatea Constiintei. Consider ca pentru asta e nevoie si de implicarea maxima a umanistilor din toate domeniile - sociologie, filosofie, cultura - care sa inoculeze ideea ca nu contul in banca este important, cata vreme contul moral este gol.
*
In final, multumiri, consideratie si pretuire pentru domnul acad. Bogdan Simionescu si domnul acad. Victor Spinei, care au sustinut aparitia acestui volum, pastrand pentru urmasi imaginea unei industrii electronice moderne,
- ma plec cu respect in fata marilor profesori care au tinut Romania aproape de electronica de la aparitia ei si pe tot parcursul secolului trecut, prin scolile create si specialistii formati si, nu in ultimul rand,
- aduc un omagiu miilor de electronisti anonimi - ingineri, tehnicieni si muncitori - care, in conditii sociale dificile, au contribuit la construirea celei mai de varf ramuri a secolului XX, electronica.

30 august 2020
Nona Millea

BIBLIOGRAFIE
1. IEEE Technical Activities Board Operations Manual, 11 aug. 2020.
2. Jinescu Valeriu, Avram Ioan, Necula Stelian, Pagini din istoria dezvoltarii industriei Romaniei, vol. IV, Editura AGIR, 2018.
3. Ciutacu Constantin, Clasa politica este terminatorul Romaniei moderne,Revista Stiinta si Inginerie, 2015, vol. 27.
4. Capitalismul post-comunist in varianta romaneasca, Ziarul Bursa, 1 august 2005,
5. Murgescu Bogdan, Romania si Europa, Acumularea decalajelor economice, Editura Polirom, 2010.
6. Giurascu Dinu, Industria bucuresteana. Ce a fost, ce a mai ramas. In Istoria Bucurestiului, Constantin Giurascu, Editura Vremea, Bucuresti 2009.
7. Tanasescu Florin, Stanciu Valerius, Momente din istoria electrotehnicii romanesti in anii Centenarului Marii Uniri 1918-2018, Editura AGIR, 2018.
8. Harari Yuval Noah, Scurta istorie a omenirii, Editura Polirom Iasi, 2017.

CUPRINS

Lista de autori XI

Cuvant inainte (Nona Millea) XIII

CAPITOLUL 1
Electronica in Romania in prima jumatate a sec. XX (Aurel Millea) 1
1.1. Dragomir Hurmuzescu - parintele radiodifuziunii romane 1
1.1.1. Scoala profesorului Dragomir Hurmuzescu 3
1.2. Nicolae Vasilescu Karpen - parintele Scolii politehnice din Bucuresti 6
1.2.1. Scoala profesorului Nicolae Vasilescu-Karpen 8
1.3. Augustin Maior - parintele telefoniei multiple 9
1.4. Radioamatorii 11
1.4.1. Situatia la nivel mondial 11
1.4.2. Radioamatorismul in Romania 12
Bibliografie (1) 16

CAPITOLUL 2
Industria electronica romaneasca (Nona Millea) 17
2.1. Contextul politic al dezvoltarii electronicii in Romania 17
2.2. Industria electronica in Romania 26
2.2.1. Pe scurt despre industria electronica romaneasca 27
2.2.2. Principalele realizari ale industriei electronice pe subramuri 33
Bibliografie (2) 36

CAPITOLUL 3
Bunurile de larg consum electronice (Nona Millea) 37
3.1. Inceputuri 37
3.2. Fabrica Radio Popular 39
3.2.1. Dotari 39
3.2.2. Productia de radioreceptoare 41
3.3. Uzinele Electronica, pionier al industriei electronice romanesti 47
3.3.1. Dotari 48
3.3.2. Productia de radioreceptoare marca Electronica 50
3.3.3. Aspecte tehnologice 57
3.3.4. Productia de televizoare marca Electronica 58
3.3.5. Aspecte tehnologice la Electronica - Pipera, devenita in 1981 IIS Electronica 75
3.3.6. Productia de componente, subansamble/ansamble conexe radioreceptoa¬relor si televizoarelor 79
3.3.7. Uzinele Electronica - „matca” industriei electronice din Romania 86
3.3.8. Electronica si oamenii sai 88
3.4. Fabrica de Ferite - Urziceni cu tehnologii bazate majoritar pe brevete de inventie romanesti 96
3.4.1. Dotari 96
3.4.2. Productia de ferite 97
3.4.3. Fabrica de Ferite Urziceni devine S.C. ROFEP S.A. 100
3.4.4. Principalele brevete de inventii 101
3.5. Intreprinderea de Cinescoape - Bucuresti 102
3.5.1. Dotari 103
3.5.2. Productia si exportul de cinescoape 104
3.5.3. Intreprinderea de Cinescoape devine ROCIN S.A. 104
3.6. Intreprinderea TEHNOTON - Iasi 106
3.6.1. Evolutia TEHNOTON Iasi 106
3.6.2. Radioreceptoare reprezentative pentru TEHNOTON 108
3.7. Intreprinderea ELECTROMURES - Tg. Mures 109
Bibliografie (3) 110

CAPITOLUL 4
Electronica profesionala si electronica aplicata (Ion Constantinescu) 112
Partea I. Electronica profesionala
4.1. Institutul de Cercetari si Proiectari Electronice - ICE 114
4.1.1. Scurt istoric (1966-1989) 115
4.1.2. Laboratoarele de aparatura electronica pentru masurarea marimilor
electrice, marimilor neelectrice, aplicatii industriale, medicina si
biologie 118
4.1.3. Productia prototipurilor la fabrici specializate si in microproductia ICE 133
4.1.4. Momente memorabile din existenta ICE/ICSITE 140
4.1.5. Activitate postdecembrista 147
4.2. Fabrica/Intreprinderea de Aparate Electronice de Masura si Industriale - FEMI/IEMI 151
4.2.1. Scurt istoric 1968-1989 151
4.2.2. Productia aparaturii electronice de masurare 153
4.2.3. Activitatea postdecembrista 157
Partea a II-a. Electronica aplicata
4.3. Institutul de Fizica Atomica - IFA Magurele 160
4.3.1. Scurt istoric (1970-1990) si putin dupa 160
4.3.2. Electronica nucleara la IFA 163
4.3.3. Din electronica nucleara dupa 1990 167
4.3.4. Magnetometria la IFA 170
4.4. Fabrica de Aparatura Nucleara - FAN, Magurele 173
4.4.1. Scurt istoric 173
4.4.2. Productia aparaturii de electronica nucleara realizata la FAN 175
4.5. Centrul de Fizica Tehnica - CFT, Iasi 180
4.5.1. Scurt istoric 180
4.5.2. Magnetometria, cercetare-productie, specialitatea centrului 181
4.5.3. Aplicatii ale magnetometriei 184
4.6. Electronica in Energetica: ICEMENERG - Institutul de cercetari si modernizari energetice 186
4.6.1. Scurt istoric 186
4.6.2. Cercetare-productie de aparatura specifica Energeticii 186
4.7. Aparatura electronica elaborata in Geologie si Geofizica 189
4.7.1. La Institutul de Geofizica Aplicata - IGA 190
4.7.2. La Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Geologie si Geoecologie marina - GEOECOMAR 191
4.8. O incheiere 191
Bibliografie (4) 193

CAPITOLUL 5
Telecomunicatiile civile in Romania (Nona Millea) 195
5.1. Primul semicentenar al telecomunicatiilor romane 195
5.2. Intreprinderea Electromagnetica - pionier al telecomunicatiilor in Romania 203
5.2.1. Perioada 1930 - 1948 204
5.2.2. Perioada 1948 - 1990 206
5.2.3. Electromagnetica si oamenii sai 216
5.2.4. Electromagnetica post privatizare 217
5.3. Institutul de Cercetari si Proiectari Tehnologice Telecomunicatii (ICPTTc) 219
5.3.1. Realizari ICPTTc in domeniul telefoniei, telegrafiei, postei 220
5.4. Productia de echipamente electronice in MTTc (Ioan Motoc) 225
5.4.1. ICRET - Intreprinderea de Constructii si Reparatii Echipamente de Telecomunicatii - scurt istoric 225
5.4.2. Radiocomunicatiile - trecutul si viitorul ICRET 227
5.4.3. Echipamente de microunde fabricate in ICRET 228
5.4.4. Contributia ICRET la introducerea microprocesoarelor in telecomunicatiile din Romania 229
5.4.5. Instalatii pentru siguranta circulatiei feroviare fabricate la ICRET 230
5.4.6. Realizarea emitatoarelor radio si CIF-urilor in ICRET 231
5.5. Electronica la Radiodifuziunea romana, departamentul tehnic si baza de autoutilare 239
5.5.1. Directia tehnica a radiodifuziunii (1928-1956) si unitatile din subordinea acesteia 239
5.5.2. Comitetul de stat pentru radio si televiziune (1956-1973) si unitatle din subordinea acestuia 240
Anexa 5.1 256
Bibliografie (5) 257

CAPITOLUL 6
Telecomunicatiile militare (Anton Muraru, Gheorghe Marai) 259
6.1. Cercetare-dezvoltare, inginerie tehnologica si productie de tehnica de transmisiuni militare 259
6.1.1. Cercetarea stiintifica si tehnologica 261
6.1.2. Crearea capacitatilor de productie 262
6.1.3. ICSITA (Institutul de Cercetare Stiintifica si Inginerie Tehnologica al Armatei Bucuresti) 264
6.1.4. CCEB - Centrul de Cercetari Electronice Bucuresti din cadrul ICE (Institutul de Cercetari Electronice) 272
6.1.5. CTT (Comandamentul Trupelor de Transmisiuni) Bucuresti 279
6.1.6. FPS (Fabrica de productie speciala) din Electromangnetica Bucuresti 281
6.1.7. IEMI (Intreprinderea de Aparate Electronice de Masura si Industriale) Bucuresti - sectiile de productie de tehnica de transmisiuni 286
6.1.8. IEI (Intreprinderea de Electronica Industriala) Bucuresti 288
6.1.9. Capacitati de productie din subordinea comandamentului trupelor de transmisiuni - CTT 290
6.2. Cercetare-dezvoltare, inginerie tehnologica si productie pentru tehnica de radiolocatie 291
6.2.1. Inceputurile cercetarii stiintifice si tehnologice in domeniul radar 294
6.2.2. Entitati de invatamant, cercetare si productie in domeniul radiolocatiei 297
6.2.3. ACTTM (Agentia de Cercetare pentru Tehnica si Tehnologii Militare) Bucuresti 300
6.2.4. ATM (Academia Tehnica Militara) „FERDINAND I” - Bucuresti 308
6.2.5. Baza Radar Pipera 311
6.2.6. IEI (Intreprinderea de Electronica Industriala) Bucuresti 319
6.2.7. AEROSTAR (SC AEROSTAR SA Bacau) 323
6.2.8. DE (SC Defence Engineering SA) Bucuresti 327
Bibliografie (6) 330

CAPITOLUL 7
Tehnica de calcul si automatizari (Ion Miu) 332
7.1. Institutul de Cercetari si Proiectari pentru Automatizari - IPA 332
7.2. Fabrica de Elemente pentru Automatizare - FEA 336
7.3. Automatica 340
7.4. Institutul de Tehnica de Calcul - ITC 343
7.4.1. Cercetari finalizate pana in 1989 346
7.4.2. Filiale ITC 349
7.4.3. ITC azi 350
7.5. Centrul de Cercetari pentru Automatica Bucuresti - CCAB 351
7.6. Fabrica de Calculatoare Electronice - FCE 352
7.6.1. Consideratii generale 352
7.6.2. Istoric legislativ 353
7.6.3. Istoric produse 354
7.6.4. Dotari si tehnologii 356
7.6.5. Cifre generale 357
7.6.6. Oameni importanti care au avut un aport considerabil la dezvoltarea FCE 357
7.7. Fabrica de Echipamente Periferice - FEPER 358
7.7.1. Spatii de productie 358
7.7.2. Baza materiala 359
7.7.3. Perioada 1975-1989 361
7.7.4. Perioada 1990-1995 363
7.7.5. Perioada iulie 1995-2020 363
7.8. Rom Control Data - RCD 365
7.8.1. Infiintare 365
7.8.2. Actionariat/organigrama 366
7.8.3. Produse 367
7.8.4. RCD dupa 1989 368
7.8.5. Persoane care au marcat activitatea RCD 368
7.9. Fabrica de Memorii Electronice si Componente pentru Tehnica de Calcul - FMECTC 368
7.9.1. Productia de memorii pe ferite 369
7.9.2. Perioada de dupa 1990 371
7.10. Intreprinderea pentru Intretinerea si Repararea Utilajelor de Calcul - IIRUC 372
7.10.1. Inceputul activitatii IIRUC 373
7.10.2. Parcul de echipamente 374
7.10.3. Conceptul organizatoric 375
7.10.4. Pregatirea personalului, scolarizare, aspecte sociale 377
7.10.5. Baza materiala 379
7.10.6. Service extern 380
7.10.7. Informatica in IIRUC 381
7.10.8. Date economice 1989 382
7.10.9. IIRUC dupa 1989 383
7.11. Institutul Central de Informatica - ICI 389
7.11.1. Perioada 1970-1973 390
7.11.2. Perioada 1973-1985 393
7.11.3. Perioada 1990-2010 394
Bibliografie (7) 395

CAPITOLUL 8
Domeniul componentelor electronice (Doina Didiv, Nona Millea) 397
8.1. Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductoare - IPRS 397
8.1.1. Prezentare generala 397
8.1.2. Productia la IPRS Baneasa 405
8.1.3. Sectia de asigurarea calitatii produselor IPRS Baneasa 424
8.1.4. Principalii indicatori tehnico-economici ai IPRS 426
8.1.5. IPRS si oamenii sai 428
8.2. IPEE ELECTROARGES - Intreprinderea de Piese Electronice si Electrotehnice (denumirea initiala): IPEE ATI SA - Intreprinderea de Piese Electrice si Electrotehnice (denumirea actuala) 431
8.2.1. Scurt istoric 431
8.2.2. Productia 432
8.2.3. IPEE post privatizare 433
8.3. Intreprinderea CONECT (Nona Millea) 433
Anexele 8.1.1, 8.1.2, 8.1.3 437
Bibliografie (8) 453

CAPITOLUL 9
Invatamantul in domeniul electronic (Nicolae Dragulanescu) 455
9.1. Pregatirea cadrelor cu calificare medie 455
9.1.1. Aspecte generale 455
9.1.2. Grupuri scolare cu traditie 458
9.1.3. Scoli pentru pregatirea muncitorilor infiintate dupa 1948 458
9.2. Pregatirea cadrelor cu calificare superioara 462
9.2.1. Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din U.P.B. 462
9.3. Facultatea de Electronica si Telecomunicatii din Timisoara 475
9.3.1. Istoric si traditie 475
9.4. Invatamantul tehnic superior de profil electronic in Iasi 480
9.4.1. Radacini 480
9.4.2. Inceputuri 482
9.4.3. Dezvoltarea 484
9.4.4. Perioada actuala 485
9.5. Invatamantul tehnic superior din Cluj-Napoca 488
9.5.1. Scurt istoric al invatamantului tehnic superior 488
9.5.2. Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din Cluj-Napoca 490
9.6. Invatamantul superior de Radiolocatie 491
9.6.1. Invatamantul superior de Radiolocatie din cadrul Academiei Tehnice Militare „Ferdinand I” din Bucuresti 491
9.6.2. Invatamant superior si cercetari stiintifice de Radiolocatie prin colaborarea universitatilor militare cu cele civile 492
Anexa 9.1 493
Bibliografie (9) 495

CAPITOLUL 10
Industria electronica din Romania in perioada postdecembrista (Nona Millea) 496
Bibliografie 501

Indice de nume 503

LISTA DE AUTORI

CONSTANTINESCU Ion (dr. ing.) cercetator principal II la fostul Institut de Cercetari si Proiectari Electronice (ICE)

DIDIV Doina (fizician) director tehnic (1980-1988), director general (1989-1992) la IPRS, pana la pensionare

DRAGULANESCU Nicolae (prof. dr. ing.) Facultatea de Electronica, Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei din U.P.B.

MARAI Gheorghe (dr. ing.) cercetator principal I la Agentia de Cercetare pentru Tehnica si Tehnologie Militara (ACTTM)

MILLEA Aurel (dr. ing.) cercetator principal I, fost director la Institutul National de Metrologie Bucuresti - INMB

MILLEA Nona (dr. ing.) expert in electronica (atestat), vice-presedinte interimar (26 dec 1989 - 26 iunie 1990) la fostul Consiliu National pentru Stiinta si Tehnologie (CNST)

MIU Ion (ing.) director tehnic la fosta Centrala Industriala pentru Electronica si Tehnica de Calcul (CIETC)

MURARU Anton (col(r), dr. ing.) cercetator principal I, fost director al Centrului de Cercetare Stiintifica pentru Electronica, Informatica si Comunicatii (CCSEIC) din ACTTM