Alarma în cercetarea stiiniifica româneasca
Data: 1-16 ianuarie 2003
In "Univers ingineresc" nr. 23/2002, pag. 3, am publicat o relatare privind desfasurarea Simpozionului cu tema "Cresterea economica prin cercetare", organizat la 19 noiembrie 2002 cu ocazia Zilei Cercetatorului si Proiectantului din România.
Asa cum semnalam atunci, în cadrul simpozionului s-au ridicat numeroase probleme referitoare la situatia grea din cercetare, culminând cu anuntarea - de catre liderul federa¡iei sindicale si presedintele patronatului de ramura - a constituirii unui Comitet de criza în cercetare.
Este, credem, un semnal suficient de serios si chiar alarmant pentru a justifica realizarea grupajului alaturat, unde am consemnat opiniile câtorva dintre participantii care au luat cuvântul la amintitul Simpozion. Bineînteles, ne vom face datoria de onoare ca, în legatura cu afirma¡iile respective, într-un numar viitor sa consemnam si punctul de vedere al Departamentului Cercetare din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii.
Dl Ion Stanciulescu, doctor în telecomunicatii, este presedintele Patronatului Român din Cercetare si Proiectare si director general al Institutului Naitonal de Cercetari pentru Comunicatii. In alocutiunea sustinuta la simpozion, D-sa a afirmat ca "cercetarea româneasca se afla într-o perioada de criza" si a anuntat "constituirea unei celule de criza".
L-am rugat, în cadrul unui scurt interviu, sa faca precizari.
Intrebare: Cum ati ajuns la concluzia crizei în cercetare si a formarii unei celule de criza?
Raspuns: Criza a fost sesizata de Federatia Sindicatelor din Cercetare si Proiectare; ideea a fost analizata si noi, Patronatul, am acceptat-o. Patronatul, recunoscând starea de criza, a fost de acord cu propunerea partenerului social de a constitui un comitet de criza.
Intrebare: Care este scopul acestui comitet de criza?
Raspuns: Comitetul de criza are ca scop coordonarea partenerilor sociali pentru rezolvarea unor probleme urgente de fond si de perspectiva în domeniul nostru de activitate.
Intrebare: Care sunt argumentele Dvs. ca va aflati într-un moment de criza?
Raspuns: Patronatul, de acord cu Sindicatele, considera ca cercetarea-proiectarea, în aceasta conjunctura, trebuie sa se implice în dezvoltarea si modernizarea economiei românesti, acest fapt constituie fondul problemei. Noi, de mai multi ani, am constatat si am declarat public ca implicarea este problema principala a cercetarii, nu finantarea. Daca aceasta competenta româneasca pe care o reprezinta cercetarea va fi implicata în procesul de dezvoltare, finantarea va veni ca o consecinia si nu ca un scop în sine.
In aceasta relaiie de implicare, noi, Patronatul si sindicatele, consideram ca nu exista o adaptare/corelare între oferta cercetarii si cerintele societatii în economia de piata. Aceasta lipsa de adaptare/corelare conduce la situatia în care societatea civila, agentii economici si guvernul, cei care au calitatea de a solicita implicarea cercetarii în procesul de dezvoltare, sunt de acord cu importanta cercetarii în acest proces, dar numai teoretic. Reprezentantii cercetarii afirma ca au competente si pot oferi solutii. Dar, afirmatiile partilor nu se concretizeaza în contracte, finantari si aplicatii.
Dovada concreta a celor afirmate de mine se poate constata în faptul ca, desi guvernul recunoaste importanta cercetarii, nevoia de a fi stimulata s.a., fondurile alocate de la buget pentru domeniul cercetarii scad de la an la an. In fapt, aici se concentreaza momentul de criza.
Intrebare: Ce solutii aveii?
Raspuns: Solutia noastra este aceea de a avea un dialog sincer si deschis cu factorii de decizie interesati, în cadrul caruia sa reînnoim legatura directa, pentru a stabili gradul de implicare a cercetarii în prezent, în scopul rezolvarii cerintelor reale pentru dezvoltarea economiei nationale.
Intrebare: In conditiile reducerii numarului de ministere, pentru alinierea la cerintele U.E., unde considerati ca este locul cercetarii?
Raspuns: Nu noi hotarâm structura guvernului. Din experienta altor tari europene, alcatuirea guvernului se face pentru a raspunde prioritatilor economice si sociale. Daca guvernul român considera ca în acest moment conceptiile tehnice si tehnologice românesti sunt importante, va pastra si dezvolta un organism institutionalizat, care sa se ocupe de cercetarea în sfera tehnicii si tehnologiei. Considerând ca cercetarea este interdisciplinara, în aceasta situatie, pentru o buna corelare a programelor institutelor de cercetare aplicata si a celor de cercetare academica este necesara constituirea unui organism guvernamental care sa fie dependent direct de Guvernul României.
Intrebare: Aveti semnale pozitive din partea guvernului în ultimul timp?
Raspuns: In ciuda faptului ca am declarat public ca cercetarea este în criza, trebuie sa remarcam si unele fapte pozitive. Dupa multi ani de asteptare a fost adoptata sub forma de Ordonanta Guvernamentala, în perioada de vacanta a Parlamentului, o Lege privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica si o Lege privind statutul personalului din cercetare-dezvoltare. Acestea, desi nu contin chiar toate doleantele Patronatului si Sindicatelor, reglementeaza corect domeniul de activitate, creând cadrul legal institutional corespunzator.
Aceste acte normative nu suplinesc lipsa de implicare, de finantare si scaderea constanta a potentialului în domeniu. Dar pentru prima data dupa 12 ani de economie de piata exista legi care reglementeaza unele aspecte ale cercetarii. Aceste documente sunt acum în discutii avansate în Parlament.
Dna Margareta Nicolau, doctor în stiinte chimice, este director general al Institutului National de Cercetare-Dezvoltare pentru Ecologie Industriala - ECOIND. A avut amabilitatea sa ne raspunda la câteva întrebari.
Intrebare: Care este parerea Dvs. despre situatia actuala în cercetare?
Raspuns: Actualul moment al cercetarii nu se deosebeste prea mult de situatia care era în urma cu un an sau doi si consider ca lucrurile nu se vor schimba prea repede. Nu as preciza în cât timp. Desi în prezent exista un cadru legal stabil pentru cercetare, înca ne cautam drumul la nivel organizatoric general si al institutelor de cercetari, dar cu precadere la nivelul cercetatorului care este implicat direct în procesul de creatie.
Intrebare: Ati constatat o îmbunatatire a activitatii în ultimii doi, trei ani?
Raspuns: Prin Planul National de Cercetare-Dezvoltare si programele pe care le cuprinde - RELANSIN, INFATRANS, CALIST, VISAN, INVENT si altele - este creat cadrul de valorificare a rezultatelor obtinute de cercetatori si se asigura finantarea. Pentru abordarea unor cercetari din aceste programe, în mod obligatoriu trebuie sa ai un partener care va aplica rezultatele si care este cofinantator cu pâna la 50% din suma investita. Nu putem ascunde ca ne-am confruntat cu unele situatii neprevazute. Astfel, la unele proiecte la care s-a lucrat începând din anul 2000, la care s-a ajuns la faza de aplicare, s-au realizat prototipuri, tehnologii si instalatii, beneficiarul nu a fost solvabil. Acest fapt s-a produs datorita situatiei economice generale instabile, în care beneficiarul si-a restrâns activitatea schimbându-si profilul, investitia înregistrându-se la capitolul pierderi.
Intrebare: Care ar fi solutia pentru o mai buna corelare a activitatii de cercetare?
Raspuns: Eu am fost întotdeauna de parere ca trebuie sa existe un Minister al Cercetarii. Obiectivul strategic guvernamental fiind dezvoltarea economiei nationale, numai în cadrul unui minister specializat se pot strânge si rezolva toate aspectele cercetarii. Reprezentantul cercetarii trebuie sa faca parte din guvern, sa transmita problemele care se ivesc membrilor guvernului si sa receptioneze nevoile de cercetare de la toate ministerele. Actuala organizare în cadrul MEC corespunde relatiei cercetare academica si universitara, dar mai putin cercetarii aplicate, a carei reprezentanta sunt. Profesorii universitari sunt modele pentru noi si în multe cazuri solicitam parteneriatul cu ei, dar si profesorii ni se adreseaza solicitându-ne ca parteneri. Sunt adepta a parteneriatului, dar în cadrul unui minister sau poate al unui alt organism guvernamental care sa supervizeze cercetarea. In ce priveste finantarea, învatamântul a avut parte de conditii mai bune decât cercetarea.
Intrebare: Ce masuri urgente considerati ca sunt necesare?
Raspuns: Ne gasim într-o perioada care din pacate se prelungeste, în care resursele umane se restrâng, iar domeniul cercetarii nu este atragator pentru tinerii absolventi ai învatamântului superior. Criza de tineri care vor sa se dedice cercetarii devine acuta si poate conduce în viitorul apropiat la o situatie dificila. Generatia care astazi formeaza grupul de cercetatori experimentati, din motive conjuncturale, a avut rabdarea sa îsi creeze în timp confortul familial. Trebuie sa avem în vedere mentalitatea tinerilor de astazi, care doresc sa profite de conditii materiale si confort în timp scurt si daca nu le gasesc aici, pleaca în alte parti. Se impune sa gasim solutii ca tinerii pregatiti de universitatile noastre din fondurile alocate de stat sa aiba conditii atractive de munca în patria lor. Sa nu uitam ca un cercetator tânar absolvent, pentru a se forma mai are nevoie de ucenicie înca cinci-sase ani, pâna sa abordeze o tema ca cercetator independent.
Dl Vladimir Cârdei, inginer, este cercetator stiintific gradul 1, consilier stiintific la Institutul de Cercetari pentru Inginerie Mecanica. Detine 18 brevete de inventie în robotica, mecanizare, sisteme de masura. I s-au decernat doua medalii de argint (1996 si 1999) la Geneva si recent o medalie de aur la Bruxelles (2002).
Domnia sa ne-a relatat ideile care îl framânta privind situatia cercetarii si cercetatorilor sub o forma mai originala: "Gândind la cercetarea româneasca, dupa ce am participat la numeroase întruniri pe aceasta tema, mi-am formulat niste idei privind situatia actuala în cercetarea româneasca, care se confirma.
Am constatat ca fondurile alocate pentru cercetare se reduc în fiecare an si starea cercetarii devine din ce în ce mai precara. Am încercat sa reprezint grafic situatia, punând pe ordonata fondurile alocate si starea cercetarii si pe abscisa anii, si am constatat o panta descendenta. Oricine priveste graficul va observa ca mergem spre zero.
Am batut în lemn si m-am gândit "fereasca Dumnezeu, peste un timp sa nu asistam la parastasul cercetarii".
A doua observatie care m-a socat a fost faptul ca, analizând fenomenul evolutiei cercetarii românesti, în contextul social-economic-politic mondial, am observat ca nivelul calitativ scade. In concluzie, daca nivelul calitativ scade, daca nivelul de finantare se reduce, înseamna ca fenomenul nu este supus unei proceduri corecte (în cazul în care vointa politica declarata, de dezvoltare a cercetarii, este reala). In acest caz exista doua cai, una de schimbare a procedurii în cercetare, a doua de schimbare a oamenilor care conduc cercetarea cu altii care au alte solutii. Dar totul este legat de starea economica generala a iarii. Pentru a fi înteleasa situatia de catre factorii de decizie, am elaborat niste legi care oglindesc starea cercetarii. Prima este Legea ibricului, conform careia arzând sub un ibric cu apa o padure întreaga transformata în chibrituri, pe care le arzi pe rând, câte unul, apa nu va ajunge la punctul de fierbere niciodata. Tradus: daca nu se atribuie fonduri serioase pentru cercetare, peste un nivel critic, aceasta nu va funciiona. In sprijinul primei legi vine cea de a doua, Legea pendulului, care arata ca daca ai oprit un pendul, pentru a porni din nou trebuie sa înclini pendulul sub un unghi minim admisibil - "unghiul critic". Cei care aloca fondurile trebuie sa înteleaga ca daca nu se dau fonduri peste o anumita limita admisa, cu ceea ce se da nu se va realiza nimic, vor fi fonduri irosite de pomana. A treia lege, foarte importanta, este Legea masei critice, care se ocupa de soarta persoanelor care lucreaza în cercetare. Dupa cum au sesizat numeroase persoane din domeniul cercetarii, vârsta medie a cercetatorilor este în crestere, iar împrospatarea cu cadre tinere este foarte redusa, pentru ca salariile sunt foarte mici. Cei foarte buni îsi gasesc plasamentul la firme care îi salarizeaza corespunzator si spre cercetare îsi îndreapta pasii cei mai putin pregatiti. Cei foarte bine calificati vin la institutele de cercetare pentru a adauga un punct la CV si continua sa îsi caute pe Internet locuri de munca atragatoare în tara sau în strainatate, dupa care se transfera.
In concluzie, pentru a realiza o cercetare eficienta si corecta este necesar un personal calificat pe diverse niveluri, care sa realizeze toate fazele prin care trece o lucrare de cercetare stiiniifica. Se mai adauga si problema reducerii birocratiei care sufoca cercetatorul, nevoit ca la fiecare competitie sa întocmeasca vrafuri de hârtii, în detrimentul timpului afectat cercetarii.
Citind ziarele, gasim pe foi întregi relatari despre coruptie, violente, hotii. Despre faptul ca în aceasta toamna la Bruxelles cele 81 de inventii românesti prezentate au fost toate medaliate, apare ca o stire banala, într-o pagina interioara. Nu înteleg de ce ne bucuram de apreciere mondiala, iar în tara suntem anonimi. "Ziua Cercetatorului" a ramas într-un con de umbra, iar realizarile nu au fost consemnate nicaieri. Cercetatorii premiati nu au fost rasplatiti nici cu banale felicitari, care nu costa nimic.
Dezvoltarea durabila a tarii, pe care au promis-o guvernele care s-au succedat dupa revolutie, nu se poate realiza decât cu o activitate de cercetare stiintifica de nivel superior. tara are nevoie în aceeasi masura, cu semn de egal, atât de guvernare, cât si de cercetare.
Sper ca prin acest mod de prezentare amuzant, factorii de decizie sa înteleaga mai bine mesajul unui cercetator - care si-a dedicat viata creatiei stiintifice - privitor la situatia actuala a cercetarii românesti."
A consemnat Mihai Olteneanu
*
* *
Domnul prof.dr.ing. Doru Dumitru Palade, deputat, membru al Comisiei de industrie si servicii a Camerei Deputatilor si al Comisiei mixte (Senat-Camera Deputatilor) de integrare europeana, fost ministru al cercetarii si tehnologiei, a atras atentia în alocutiunea domniei sale asupra obligatiei pe care ne-am asumat-o, la negocierea cu UE a Dosarului cercetarii, de a mari treptat ponderea fondurilor alocate sectorului cercetare, astfel ca în anul 2004 sa se ajunga la nivelul mediu al tarilor din UE.
L-am rugat pe domnul deputat sa dezvolte aceasta idee.
"Exista o întreaga istorie postdecembrista a luptei care se duce pentru cercetarea stiintifica româneasca. As începe aici din anul 2000, când, la Snagov, din initiativa Guvernului Isarescu, s-a format un colectiv pentru elaborarea unei Strategii de aderare a României la UE. Eu faceam parte din delegaiia PRM, din partea PSD erau dl Georgescu, dna Puwak si dl Cazan, din partea UDMR domnul Lanyi Szabolcs, presedintele ANSTI. Prin aceste forte am reusit atunci sa introducem în Declaratia de la Snagov un capitol special privind cercetarea stiintifica si dezvoltarea tehnologica. Aceasta Strategie, semnata de toate partidele importante din România, a fost prezentata de domnul Isarescu la Bruxelles. In vara anului 2000, Guvernul Isarescu a venit cu un plan detaliat de aplicare a Strategiei, în care practic nu mai aparea capitolul de cercetare stiintifica, pe care Comunitatea Europeana îl privise cu mult interes si încurajare. De fapt, înca din 1994 UE sustinea ca toate tarile candidate la aderare trebuie sa-si întareasca potentialul tehnico-stiintific, deoarece ele nu au forta economica sa-si realizeze integral dezvoltarea prin import de utilaje si licente.
In guvernarea 1997-2000, aceste semnale ale UE s-au pierdut în neant. Finantarea cercetarii s-a prabusit atunci de la 0,5-0,55% din PIB la 0,11%. A fost realmente o tragedie, mai ales ca prin caderea simultana a economiei se diminuase drastic si finantarea din partea firmelor.
In Declaratia de la Snagov se spunea ca în domeniul cercetarii vom mari treptat sumele alocate de la bugetul de stat, astfel ca în 2004 sa ajungem la nivelul mediu al tarilor UE, adica undeva spre 1% din PIB.
Tin sa va precizez ca toate celelalte tari candidate la aderare care au închis dosarul cercetarii au respectat efectiv recomandarile UE si anul acesta ele si-au dublat practic fondurile alocate cercetarii. Am si spus asta când s-a discutat bugetul, dar nu m-a ascultat nimeni.
Ulterior, cresterea finantarii pentru C-D a fost amânata pentru un nou termen, la un moment dat presedintele ANSTI a semnat pentru 2007, în loc de 2004.
Guvernarea care a început în anul 2000 a promis ca se va ocupa de reabilitarea domeniului cercetarii, de repararea pierderilor suferite în perioada 1997-2000. S-a facut aceasta reorganizare, cu Ministerul Educaiiei si Cercetarii, o greseala mare de a pune cercetarea stiintifica tehnologica la "remorca" învatamântului superior. (...) Este adevarat, exista si un ministru delegat pentru cercetare, deci cercetarea stiintifica este reprezentata în guvern. Dar, din pacate, finantarile au mers tot prost. Dupa o oarecare crestere în 2001, în 2002 si 2003 finantarea se prabuseste. Deci, practic, noi nu respectam ceea ce am semnat în documentul de închidere provizorie a Dosarului nr. 17 privind aderarea la UE. Pentru 2003, cu o finantare de 0,118% din PIB se acopera circa jumatate din inflatie (în valori reale), deci cercetarea pierde fata de 2002. Prin aceasta, guvernul nu respecta nici pactul social încheiat cu sindicatele, nu respecta nici chiar Ordonania nr. 57/2002, prin care se angaja sa asigure an de an o crestere a finantarii, fara a se preciza cu cât.
In astfel de conditii, este firesc sa te întrebi ce are de gând guvernul cu acest sector al cercetarii stiintifice. Chiar în perspectiva eventualei reorganizari a guvernului, la ceva bun nu ma astept. Nu sper sa se tina, în sfârsit, de promisiunea din 2000 de a constitui un Minister al Cercetarii. Cine stie unde va fi "aruncat" acest departament - sa-i spunem - cu un secretar de stat la nu stiu ce minister, unde se va târî în continuare. Asa cum nici în Legea bugetului pe 2003, cercetarea nu era deloc mentionata. Doar printr-un amendament facut în Camera Deputaiilor de dl Stanciu si de mine am reusit sa introducem specificarea ca pentru cercetare se aloca atât si atât. Se presupune ca cercetarea fusese inclusa la capitolul "alte actiuni"."
Desigur, am profitat de amabilitatea domnului deputat Doru Dumitru Palade si l-am rugat sa ne împartaseasca opiniile d-sale în legatura cu numeroase alte aspecte referitoare la cercetarea stiintifica româneasca. Intre altele, i-am adresat si o întrebare provocatoare: daca mâine ar fi desemnat (din nou) ca ministru al cercetarii, ce ar face în primul rând? In esenia, domnia sa ne-a precizat urmatoarele:
"Intâi de toate va trebui sa clarificam felul cum este privita cercetarea stiintifica româneasca, ce se doreste efectiv de la ea, ca sa stim precis pe ce ne bazam, sa nu ne mai mintim unii pe aliii de la o zi la alta. Si, sigur, n-as porni la drum fara sa mi se asigure un grafic de crestere a finantarii C-D, care sa fie si respectat. Sa nu credeti ca-mi fac iluzii cum ca de mâine as obiine 0,5%, ca pe vremea Guvernului Vacaroiu, în 1996. Un lucru este însa cert, contrar unor pareri care se mai fac auzite: nu FMI este acela care nu ne lasa sa marim finaniarea C-D.
In al doilea rând va fi necesara cunoasterea aprofundata a politicii celorlalte domenii, la nevoie chiar sa-i convingem noi de importanta cercetarii, pentru ca nu se poate asigura dezvoltarea tarii numai prin importuri. Deci, subliniez înca o data, ca ministru as clarifica pozitia cercetarii faia de celelalte ministere economice. Din pacate, pentru bugetul pe anul 2003, ministerele nu s-au prea "batut" sa obtina fonduri pentru programe proprii, sectoriale de cercetare.
O alta problema importanta va fi aceea de a atrage spre cercetare o parte din absolventii învatamântului superior, pentru a ameliora media de vârsta a personalului din cercetare. Noi am avut o experienta pozitiva în acest sens, reusind sa atragem numerosi studenti din anii IV si V, ca si cadre didactice universitare, acordându-le de la MCT fonduri pe proiecte de cercetare."
A consemnat Alexandru Marculescu
*
* *
O viziune din interior a cercetarii românesti
Afara-i vopsit gardul, înauntru-i ... vai si amar
Interviu cu liderul de sindicat Radu Minea, presedintele FSLCPR
Rep.: V-as ruga, în debutul dialogului nostru, sa definiti conditia actuala a cercetatorului român.
R.M.: Vorbind în numele celor pe care îi reprezint, afirm cu toata raspunderea ca, în prezent, conditia cercetatorului român s-a deteriorat în comparatie cu anii precedenii. Nu s-au remediat deloc multele nereguli pe care le-am semnalat de-a lungul anilor. Dimpotriva, multe s-au amplificat. Ma refer, în special, la cele financiare. Dupa cum se stie, finantarea este vitala în finalizarea temelor de cercetare. Atât alegerea aleatorie a acestora cât si deblocarea preferentiala a fondurilor n-au facut decât sa creeze si sa mentina o stare de haos perpetuu. Ce sa spun despre conditia materiala a cercetatorului? Pentru ca sa fie finalizate temele de cercetare se ia masiv din fondul de salarii. De multe ori si putinul care ramâne este atribuit cu mare întârziere. Situatia este la fel de proasta si din punctul de vedere al participarii la programele europene. Cercetarea româneasca a participat mult sub potentialul ei la Programul Cadru 5. Din nefericire nu suntem optimisti nici în privinia participarii la Programul Cadru 6, care va demara în curând. Informatia nu ajunge la cei interesati din cauza ca este cenzurata de cei aflati în sistem. Acestia prefera sa o furnizeze clientelei create si astfel ajunge la tot felul de O.N.G.-uri si nu la cercetatorii atestati si pregatiti sa faca fata exigentelor. Printr-un asemenea sistem se eludeaza controlul financiar si, în cele din urma, nu se stie unde se duc banii. Ma refer la programe cu finaniari de zeci de milioane de euro. L-am ascultat cutremurat pe directorul unui institut de cercetare care se lauda ca a finalizat un program european cu costuri la o zecime din cele estimate. Asta înseamna ca cercetatorul român a prestat o munca de nivel european fiind platit ca un muncitor agricol sezonier de pe nu stiu ce plantatie, de prin Africa poate.
Rep.: Confruntându-va cu o astfel de situatie, putin spus dificila, ce ati gasit de cuviinta sa întreprindeii?
R.M.: In parteneriat cu patronatul din domeniu am constituit un Comitet de criza care si-a propus, ca principal obiectiv, salvarea cercetarii românesti. Am spus salvare pentru ca acesta este într-adevar scopul nostru. De la 179 de mii de salariati care lucrau în domeniu în 1990, s-a ajuns în prezent la sub 18 mii de angajati. Vârsta medie a acestora bate spre 50 de ani. Laboratoare întregi functioneaza cu unul sau doi angajati, dar si din acestia unii nu sunt atestati ca si cercetatori. In aceste conditii am elaborat si supus spre aprobare Executivului si Parlamentului o Lege a cercetarii precum si un Statut al cercetatorului. Legea convenita initial a fost aprobata de Camera Deputatilor. Pe urma, sub pretextul urgentarii aplicarii unui astfel de act normativ vital pentru destinul cercetarii românesti, executivul a emis o Ordonania guvernamentala. Prin acest act normativ, Legea cercetarii cu care noi fusesem initial de acord si asa cum v-am mai spus a si fost votata de Camera Deputatilor, a suferit modificari absolut inacceptabile. Vom apela la Contencios Administrativ pentru ca alta solutie nu avem.
Rep.: Privatizarea nu ar oferi o perspectiva viabila cercetarii?
R.M.: In anumite conditii da, ca pretutindeni în lume. Ceea ce va pot spune eu însa e exact contrariul. Toate privatizarile facute în cercetare la noi au fost un esec, indiferent de metoda aplicata. Au fost pur si simplu vânate imobilele, terenurile si chiar arhivele instituitilor de cercetare. Cei care le-au achizitionat la preturi derizorii n-au urmarit decât propriul interes material. Or, cine are un dram de constiinta îsi da seama ca cercetarea serveste în primul rând interesul naiional, si nu pe cel al unor grupuri si grupulete de indivizi dornici sa se îmbogateasca peste noapte. Ani de zile am încercat sa impunem guvernantilor un control al importurilor astfel încât în economia româneasca sa nu fie aduse nici tehnologie poluanta si nici tehnica depasita moral. N-am reusit pentru ca nu s-a dorit o colaborare benefica a specialistilor din cercetare.
Rep.: In concluzie, care sunt din punctul dumneavoastra de vedere prioritatile momentului?
R.M.: In primul rând sa nu se mai dezinformeze. Este jenant faptul ca în situatiile prezentate la Bruxelles, în privinia cercetarii se afirma ca totul e O.K. Or, noi traim în realitate drama dezintegrarii cercetarii românesti.
Nici o economie nu se poate dezvolta fara un sistem de cercetare bine articulat. Sunt atâtea domenii în conditiile României în care nimeni nu ne poate ajuta. In agricultura, în silvicultura, zootehnie, viticultura, pomicultura, spre exemplu, nu ne poate oferi nimeni solutii din exterior, ignorând conditiile pedoclimatice specifice fiecarei zone a tarii. Apoi se uita deliberat ca noi am avut realizari de vârf în fizica, petrochimie, constructii, iar mai nou în informatica - si exemplele ar putea continua. Cercetarea româneasca are nevoie de o puternica infuzie de forie tinere, de tineri care sa ramâna si sa lucreze în domeniu, în care sa se investeasca fara teama ca vor fi tentati de cine stie ce oferte din exterior. Dar acest lucru este posibil numai daca se doreste, într-adevar, ca România sa aiba aceasta avangarda a oricarei societati prospere, numai daca cercetarea româneasca este pusa în drepturile ei firesti.