Ingineri mari personalitati Nicolae S. Petrulian

1902 - 1983
S-a nascut la 7 ianuarie 1902, în satul Româna de lânga Bals, jud. Olt. Tatal lui, Stefan Petrulian, a fost preotul si învatatorul satului, iar mama, Elena, a fost cea care a crescut si îngrijit pe cei 14 copii ai familiei, dintre care au ajuns la maturitate sase baieti si sase fete.
Numeroasa familie a preotului-învatator se întretinea din produsele rezultate din munca pamântului proprietate a bisericii si din cresterea vitelor. Intr-o camera de paianta, copiii taranilor din sat si cei ai preotului învatau carte.
Fratii Petrulian s-au ajutat între ei sa urmeze scoli superioare si au ajuns oameni respectabili - un general medic, un inginer cadastral, preoti si învatatori.
Nicolae si-a început liceul la Colegiul National din Craiova. Fratele lui mai mare care lucra la Ploiesti l-a transferat la Liceul Petru si Pavel din orasul Ploiesti si l-a întretinut pâna la bacalaureat.
In 1923 a dat examen de admitere la Scoala Politehnica din Bucuresti si a devenit student la Sectia de mine si metalurgie, înfiintata în acel an, pe care a absolvit-o în 1928 cu calificativul "cum laudae". Dupa absolvirea facultatii a fost numit ca inginer cercetator la Institutul Geologic al României.
Profesorul Ludovic Mrazec (1867 - 1944), director atunci al Institutului Geologic, în intentia de a moderniza activitatea institutului, a trimis o serie de tineri cercetatori la Universitatea Basel, (Elvetia), care au devenit ulterior savanti în domeniul geostiintelor românesti si mondiale, ca Al. Codarcea, St. Ghica Budesti, Nic. Gherasi, G. Manolescu, Paliuc, Emilia Saulea. La Universitatea din Basel era profesor Max Reinhard, un timp asistent al lui L. Mrazec la Universitatea Bucuresti, care si-a sustinut doctoratul cu un subiect din România, tratând gnaisul din Cozia.
Inginerul N. Petrulian, ca bursier al statului român, s-a specializat la Basel în studiul mineralelor si în 1932 si-a sustinut teza de doctorat "Studii calcografice la zacamântul aurifer de la Rosia Montana si în zacamântul de plumb si zinc de la Herja-Transilvania - România."
Intors în tara, s-a dedicat muncii didactice la Scoala Politehnica din Bucuresti. Activitatea miniera în acei ani se dezvolta continuu, societatile de exploatari miniere si inginerii erau mai bine salarizati decât în învatamânt. Un coleg l-a întrebat: "Ce vrei sa ajungi la scoala?", iar Petrulian i-a raspuns: "Rector". Si rector a ajuns. A devenit profesor sef al Catedrei de zacaminte si rector al Politehnicii din Bucuresti în 1942, functie pe care a detinut-o pâna în 1948. Ca profesor a modernizat laboratoarele didactice, constituind una dintre cele mai bine organizate colectii de minerale din Europa.
A dat o deosebita atentie organizarii pe baze moderne a învatamântului în cadrul Politehnicii din Bucuresti, dar si din tara.
Profesorului Petrulian i se datoreaza si organizarea învatamântului geologic din România în 1948.
In tinerete, ca elev si student, a cunoscut direct greutatile pe care le întâmpinau studentii saraci si era cunoscut printre studenti ca îi ajuta pe cei care aveau nevoie de asistenta sociala.
La examenul de admitere în facultati dupa 1948, când se punea accentul pe originea sociala, la institutul condus de rectorul Petrulian singurul criteriu de intrare în facultate era pregatirea profesionala a candidatului.
In 1948, din initiativa prof. N. Petrulian s-a înfiintat la Bucuresti Institutul de Geologie si Tehnica Miniera cu patru facultati - geologie tehnica, explorari miniere, electromecanica miniera si economie miniera - el devenind rector al institutului nou înfiintat, detinând acesta functie pâna în 1957, când institutul a fost mutat la Petrosani. Din 1957 si-a continuat activitatea ca profesor la Institutul de Petrol si Gaze din Bucuresti pâna în 1982.
Activitatea stiintifica a prof. Petrulian a fost remarcabila si s-a concretizat în studiul mineralelor metalice (Au, Ag, Pb, Zn) din tara noastra în scopul valorificarii industriale a zacamintelor. Nu s-a limitat la studii mineralogice din domeniul cercetarilor fundamentale, prin care s-a facut cunoscut ca descoperitor al unor minerale noi pe care le-a identificat si clasificat. Cercetarile lui s-au concentrat si asupra genezei, formei zacamintelor, asociatiilor de minerale din diferite zacaminte situate în subsolul tarii, parametrii necesari în proiectarea exploatarilor miniere. Astfel, a efectuat studii mineralogice complexe asupra zacamintelor de aur de la Rosia Montana, asupra zacamintelor de plumb si zinc de la Herja, a zacamintelor de cobalt si nichel din Valea lui Negut în Muntii Leaota, asupra zacamintelor aurifere de la Sasar si a celor de cupru de la Deva.
A abordat probleme de pionierat în mineralogia mondiala din sec. XX, pe care le-a rezolvat cu deosebit succes. ¥n cercetarea stiintifica pe care a întreprins-o nu s-a multumit sa observe rezultatele naturii; pentru a întelege mai bine fenomenele de geneza a mineralelor, a efectuat experiente de topire si racire a ultrabazitelor de la Herja (Maramures). Introducând mineralogia experimentala, s-a facut cunoscut între specialistii din întreaga lume.
Dintre numeroasele lucrari publicate de prof. N. Petrulian amintim: Mineralizatia aurifera de la Vf. Negru (1941), Studiul mineralogic si geochimic al cuprului de la Deva (1963), Modul de prezentare a nichelului de la Gura Vaii (1969), Zacaminte de minerale utile (1973).
A muncit neobosit în laboratorul exceptional dotat de la Catedra, unde fereastra era luminata pâna noaptea târziu, când profesorul îsi scria notitele asupra cercetarilor efectuate în timpul zilei.
S-a stins din viata la 9 noiembrie 1983 la Bucuresti.
Mineralogii din Franta l-au ales ca membru al Societatii Franceze de Mineralogie si Cristalografie.
In tara, meritele lui au fost recunoscute prin alegerea ca membru corespondent (1955) si titular (1962) al Academiei Române. I s-a conferit titlul de Laureat al Premiului de Stat (1952) si Om de stiinta emerit (1971).
Academia Româna l-a aniversat la centenar în ziua de 26 octombrie a.c., alaturi de alti doi savanti cunoscuti în domeniul geostiintelor, Sabba Stefanescu si Mircea Socolescu, ingineri si oameni de stiinta valorosi.