Interviu cu domnul George Panaitescu, veteranul energeticienilor romani

Inginerul George Panaitescu, veteranul de varsta al energeticienilor romani, s-a nascut la 21 ianuarie 1911 la Bucuresti. A urmat Liceul "Gheorghe Lazar" din Bucuresti in perioada 1921-1928 si a absolvit Institutul Electrotehnic Universitar din Bucuresti (infiintat de Dragomir Hurmuzescu) in 1934.
La 11 februarie 1935 a fost angajat la Societatea Generala de Gaz si Electricitate, colaborand apoi in calitate de sef de serviciu cu Dimitrie Leonida, director tehnic la S.G.G.E.
Intre anii 1950-1953, ca director adjunct in Ministerul Energiei si Industriei Electrotehnice, s-a ocupat de reorganizarea Muzeului Tehnic, dupa ce acesta fusese donat statului (M.E.I.E.) de catre Dimitrie Leonida.
In perioada 1951-1960 a urmarit in calitate de reprezentant al M.E.I.E. executarea primului plan de electrificare a Romaniei.
In 1973 s-a pensionat.
A colaborat cu Muzeul Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida", publicand numeroase articole despre istoricul acestei institutii.
A prezentat conferinte, comunicari stiintifice, a participat la congrese internationale, a realizat expertize tehnice pentru justitie o lunga perioada de timp (1938-1974).
A primit numeroase distinctii, ordine, diplome, inclusiv Premiul "Profesor Inginer Dimitrie Leonida", acordat de Muzeul Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida" in 2001.
N.D.: Cum va simtiti, domnule George Panaitescu, la 93 de ani?
G.P.: Mai am doua luni pana implinesc 93 de ani. In familia mea n-a atins nimeni aceasta varsta.
N.D.: Din perspectiva experientei pe care o aveti, care este cel mai important aspect al vietii omului?
G.P.: Sa produci, sa creezi nu numai pentru tine, ci si pentru colectivitatea in care traiesti si implicit pentru propria familie. Nu sunt multumit de cat am realizat. Puteam da mai mult. Regretul il am acum. Sunt doar un veteran al energiei ...
N.D.: Ce asteptati de la viitor?
G.P.: Sperantele mele se reduc la bucuria de a fi sanatos, cel putin acum, pentru a nu crea greutati familiei care m-a sustinut si ingrijit pana la aceasta varsta.
N.D.: In anul 2003 ati avut o bucurie, o implinire sufleteasca deosebita?
G.P.: Nepotul meu lucreaza in Canada, iar ginerele in Italia. De
Pasti s-a reunit in prezenta mea intreaga familie. Aceasta a fost cea mai mare bucurie pentru mine ... sa fiu impreuna cu cei dragi.
N.D.: In iunie 2003 ati fost prezent la manifestarile organizate de S.C. Electrica S.A. si Muzeul Tehnic "Prof. ing. Dimitrie Leonida" la sediul institutiei, cu prilejul implinirii a 75 de ani de la Prima Expozitie Nationala de Electricitate din Romania. Ce ne puteti spune despre manifestare?
G.P.: Expozitia din acest an o corelez cu cea din anul 2001, cand Muzeul Tehnic mi-a acordat Premiul "Dimitrie Leonida", editia a V-a (medalie, diploma si o suma de bani). {i atunci si acum, manifestarile mi-au atins o coarda sensibila, legata de retrairea activitatii mele la Societatea de Gaz si Electricitate si de amintirea colaborarii stranse cu cel ce a fost inainte de toate un Mare OM, Dimitrie Leonida.
N.D.: Cum vedeti implicarea celor de azi, a colegilor de breasla, in viata culturala, sociala si stiintifica a tarii?
G.P.: Din pacate, fiind asa de in varsta nu mai am perceptia corecta a ceea ce se intampla. Este prea mare diferenta de varsta intre mine si ceilalti ... M-am uitat pe o lista cu fostii ingineri din Societatea de Gaz si Electricitate. N-am mai gasit pe nimeni cunoscut mie. Cu cativa ani in urma, mai erau trei veterani ai energeticii romanesti, Paul Cartianu, Dumitru Ceaparu si eu.
Impreuna cu cei doi, cu dumneavoastra, domnule Nicolae Diaconescu, si cu domnul Mircea Tarta Arsene, vicepresedintele RENEL pe vremea aceea, am organizat in decembrie 1993 centenarul nasterii inginerului Nicolae G. Caranfil. Mi-aduc foarte bine aminte de expozitia organizata de Muzeul Tehnic la sediul AGIR din Piata Romana, expozitie consacrata acestui inginer. Intre timp Paul Cartianu ne-a parasit ... apoi si inginerul Dumitru Ceaparu in primavara acestui an (2003).
Multumesc cerului pentru timpul trecut si zilele pe care mi le mai acorda.
Domnule Diaconescu, eu v-am cautat si imi pare bine ca ati venit ca si alta data la mine acasa, pentru a va semnala un fapt important. Mai intai, in ce an v-ati nascut?
N.D.: In anul 1947.
G.P.: Asadar in anul 1937 erati la minus 10, in perspectiva de a aparea in aceasta lume!
Eu in acel an am mers la Paris la Expozitia Internationala, unde in Pavilionul Romanesc, la sectiunea economica a Pavilionului era expusa harta economica a Romaniei Mari, la scara 1/100.000. Cu acest prilej au fost prezentate si momente semnificative din istoria stiintei si tehnicii romanesti.
Eu am doua propuneri: prima - as dori ca Premiile Dimitrie Leonida pe care le veti acorda de aici inainte sa aiba pe diploma, pe fond sau in miniatura, sau pe spate, cum hotaraste artistul care face diploma, harta Romaniei Mari, asa cum a fost ea expusa de Dimitrie Leonida la Paris; a doua propunere se refera la demersurile oficiale pe care trebuie sa le faceti la guvern, la presedintie, ca la manifestarile economice ale Romaniei in lume sa fie acordat un spatiu, un stand, pentru a ilustra istoria stiintei si tehnicii romanesti. Avem prea multe realizari putin cunoscute in tara si altele deloc in lume!
Pentru documentare, va pun la dispozitie sub forma de imprumut doua reviste pentru a va face o imagine despre cum se prezenta Pavilionul Romaniei, in ansamblu, in anul 1937 la Paris.
N.D.: Mi-ati atras atentia mai devreme ca mai aveti o problema foarte importanta sa-mi comunicati. Despre ce este vorba?
G.P.: Peste trei ani vor fi doua evenimente importante in tara noastra. La data aceea nu garantez pentru viata mea, s-ar putea ca atunci sa nu mai fiu si pentru a nu se pierde materialele documentare pe care le am, si pe care le-am strans de-a lungul vietii, propun sa le inventariem impreuna si sa le punem intr-o cutie pentru a servi ca informatii la "manifestarile din anul 2006", pe langa materialele (reviste si carti) donate anterior Muzeului Tehnic si I.R.E. Atunci se implinesc 100 de ani de infiintarea Societatii de Gaz si Electricitate, 100 de ani de la amenajarea Parcului Carol I si a primei expozitii industriale sub conducerea, in calitate de Comisar General al Expozitiei, a profesorului savant dr. Constantin Istrate.
Propun ca manifestarile sa aiba o amploare internationala, cum de altfel au fost si in 1906, la inaugurarea Parcului. Eu nu am fost atunci, m-am nascut in 1911, dar cunosc acestea din documentatia vremii.
Pentru asta v-am chemat, mi-am descarcat sufletul, considerandu-va un foarte bun prieten. Ne cunoastem de peste 25 de ani, de cand ati venit ca director al Muzeului Tehnic. Ne-am confesat de multe ori, am vorbit despre evenimente cu caracter profesional, dar am depanat si amintiri personale.
Va incredintez aceste dorinte ale mele, in speranta ca ele se vor realiza intocmai. As vrea ca la manifestarile din 2006 sa fie antrenati pentru colaborare atat S.C. Electrica S.A., I.R.E. (Institutul Roman de Energie Electrica, al carui presedinte activ este in prezent dr. ing. Eugeniu Pavel), precum si AGIR. Dupa ce consultati materialele pe care doresc sa vi le pun la dispozitie (dupa ce le sistematizez), as vrea sa ne reintalnim si sa schitam un proiect al manifestarii la care daca nu voi fi prezent, o visez de pe acum.
N.D.: Va multumesc, domnule ing. G. Panaitescu. Va promit ca propunerile dumneavoastra vor fi facute publice.