Arheologie industriala-Un model european de valorificare a mostenirii industriale Congresul International de Istoria Tehnicii ICOHTEC 2004

Al XXI-lea Congres International de Istoria Tehnicii al ICOHTEC (International Committee for the History of Technology) a avut loc in Germania la Bochum, in perioada 17-22 august 2004. El a fost organizat impecabil de catre Ruhr-Universität Bochum si Deutsches Bergbau-Museum, cu tema generala „Re-designing technological landscapes” („Reproiectarea peisajului tehnic”), cu alte cuvinte, restructurarea teritoriilor industriale. Aceasta intalnire intre cercetatori si specialisti ai istoriei tehnicii, ai patrimoniului si istoriei industriale a adunat circa 100 de participanti din 22 de tari, in special europeni si americani. Romania, cu 5 participanti, s-a situat pe locul al 6-lea, dupa Germania (26), SUA (19), Franta (7), Marea Britanie (6), Finlanda (6), urmata de Australia, Suedia, Japonia, Olanda, Rusia, Ucraina si celelalte.
Cele peste 70 de comunicari au fost prezentate in 11 sectiuni, ca de exemplu: crearea si conservarea peisajului modern; structurarea Europei ca peisaj tehnologic; cum tansforma tehnologia orase, societati si natiuni; explozivii in peisajul tehnic; globalizare si perspective; transformarea agrara si a peisajului postindustrial; tehnica si „sit-ul”; tehnica si mediul inconjurator; muzee virtuale si peisaje cibernetice. Din partea Romaniei au fost prezentate doua comunicari: H. Colan, Materials science and Romanian contributions in the technological landscape of Berlin (1871-1914) (Stiinta materialelor si contributii romanesti in peisajul tehnic al Berlinului ) si L. Sofonea, E. Helerea, Projects for remodelling technological landscapes in the Carpathian-Pontean area: historical, technological, methodological, museological, axiological aspects (Proiecte pentru remodelarea peisajului tehnic in spatiul Carpato-Pontic. Aspecte istorice, tehnice, metodologice, muzeologice, axiologice).
La ceremonia de deschidere au luat cuvantul: Wolfhard Weber de la Universitatea din Bochum, presedintele Congresului; Michael Farrenkopf, directorul Muzeului German al Mineritului; Ernst-Otto Stüber, primarul orasului; Gerhard Wagner, rectorul Universitatii din Bochum; Alexandru Herlea, presedintele ICOHTEC. Traditionala conferinta „Kranzberg” a fost prezentata de Claude Debru de la Ecole Normale Supérieure din Paris cu titlul „Biotehnologia: aspecte stiintifice si filosofice”, urmata de conferinta „Infrastructura tehnologica in perspectiva istorica: intentii si consecinte” a lui Dirk van Laak de la Jena.
in 20 august a avut loc Adunarea Generala a ICOHTEC. Au fost organizate excursii si vizite la cele mai importante obiective legate de arheologia industriala din Ruhr: Muzeul industrial Westfalic si al Rinului „Zollverein” din Essen, Muzeul industriei grele din Oberhausen, Hala „Centenarului” Bochum; Mina „Nachtigall” Witten; Complexul metalurgic „Henrichshütte” Hattingen. Optionale: Muzeul in aer liber Hagen; Villa „Hügel”; Muzeul „Folkwang Essen”; Expozitia de protectia muncii si sanatate DASA din Dortmund. Chiar si traditionala intalnire de ramas bun, cu concertul de jazz avand ca protagonisti persoane importante din conducerea ICOHTEC (Hans Joachim Braun, James Williams) a avut loc intr-un edificiu istoric, „Bahnhof Langendreer”, o veche gara dezafectata si amenajata ca centru cultural, pe linia ferata Bochum-Dortmund.
Din numeroasele comunicari, schimburi de idei, vizite in Ruhr, regiune miniera si metalurgica in plina transformare in ultimele trei decenii, rezulta importanta economica si sociala a restructurarilor care au urmarit crearea de noi activitati prin implantarea de tehnologie inalta si imbunatatirea mediului natural si cultural.
S-a considerat pe de alta parte ca martorii trecutului industrial (cladiri, uzine, instalatii) sunt parte integranta a identitatii unei regiuni, punandu-se probleme de selectie, protejare, conservare, utilizare, demers care cere timp pentru a intra in constiinta locuitorilor.
Regiunea Ruhr
Un sit (franc. site, ital. sito, din lat. situs) poate avea mai multe acceptiuni:
- peisaj considerat din punct de vedere al armoniei sau pitorescului, panorama;
- loc geografic considerat din punct de vedere al unei activitati sau a mai multora, sit industrial;
- configuratie proprie a locului ocupat de un asezamant uman, institutie, unitate industriala si care ii furnizeaza elementele locale de viata materiala (apa, natura solului, materiale de constructie, zacaminte etc.).
Toate aceste caracteristici sunt prezente in regiunea Ruhr, un exemplu pentru evolutia industriala zbuciumata a unei zone din Europa, dar si un model pentru valorificarea traditiilor industriale si pentru rezolvarea problemelor economice si sociale.
Teritoriul Ruhr (4500 km2, 5.400.000 locuitori, parte a Landului Nordrhein-Westfalen) se intinde pe 116 km de la est la vest si 67 km de la nord la sud si cuprinde trei vai: Ruhr la sud, de la care si-a luat numele, Emscher in centru si Lippe in nord, toate trei raurile fiind afluenti ai Rinului. Industria miniera a carbunelui si cea metalurgica a fontei si otelului au fost la baza unei dezvoltari intense (400.000 locuitori in 1850 si 3.800.000 in 1920).
Regiunea cuprinde urmatoarele mari orase, centre industriale (date din 2001): Essen (622 mii de locuitori), Dortmund (602), Duisburg (537), Bochum (401), Gelsenkirchen (295), Oberhausen (226), Hagen (215), Hamm (182), Herne (180), Mülheim an der Ruhr (177) etc.
incepand din 1958 are loc declinul industriei miniere, urmat de cel al productiei de otel. Asociatia autoritatilor locale a regiunii (KVR), organism public, efectueaza inventare, studii de perspectiva pentru amenajari. Mai multe fundatii finantate de landuri si \ntreprinderi au fost create, intre care „Societatea germana pentru cultura industriala” (1987), ca si „Drumul culturii industriale”. Fundatia pentru conservarea patrimoniului industrial si al culturii istorice (1995) a fost finantata cu banii care ar fi trebuit sa fie utilizati pentru distrugerea uzinelor.
Universitatile si scolile politehnice au aparut relativ tarziu: Universitatea din Bochum (1961), urmata in 1962 de Universitatea din Dortmund si de Politehnicile din Duisburg si Essen (1972). De asemenea, mai multe Colegii in Bochum si Dortmund, Institutii de cercetare Fraunhofer, Max Planck etc. (in Gelsenkirchen, Recklinghausen, Hagen).
Mostenirea industriala e prezenta in 6 muzee de importanta nationala: Muzeul german al mineritului (Bochum); Expozitia germana pentru securitatea si protectia muncii din Dortmund (DASA – Deutsche Arbeitsschutzausstellung); Muzeul Westfalic in aer liber din Hagen; Muzeul cailor ferate (Bochum), Muzeul Ruhr-ului (Essen) si Muzeul german al navigatiei interioare (fluviale) din Duisburg. Trebuie remarcate si cele realizate pentru recreere, peisaje naturale, vederi panoramice, parcuri, lacuri. De exemplu, Parcul Emscher, de la est la vestul regiunii (320 km2) sau cele peste 4000 de parcuri publice.
Se cade sa inseram si cateva cuvinte referitoare la primitoarele gazde ale Congresului.Ruhr-Universität Bochum este una dintre cele mai mari 10 universitati germane (peste 35.000 de studenti, intre care 4.500 straini din 140 de tari), orientata spre viitor, cu specializari moderne (neurostiinte, tehnologie medicala, securitate IT). Are 20 de facultati: 11 umanistice; 3 de stiinte tehnice (constructii, mecanica, electronica si tehnologia informatiei); 5 de stiinte (matematica, fizica si astronomie, geonomie, chimie, biologie); una de medicina.
Deutsches Bergbau-Museum Bochum, locul de desfasurare a tuturor sectiunilor Congresului este si sediul a doua institute de cercetari: Forschunginstitut für Montangeschichte (Institutul de cercetari pentru istoria mineritului) si Forschungsinstitut der Wissenschaftsgemeinschaft Gottfried Wilhelm Leibniz. Intemeiat in 1930, are 12.000 m2 si 2,5 km retea de galerii de mina, circa 400.000 de vizitatori pe an, fiind cel mai mare si mai important muzeu de istoria mineritului din lume. Poseda bogate colectii de minerale, carbune, masini si scule, procedee, opere de arta in legatura cu evolutia mineritului. O sala prezinta „flori de mina” splendide din Romania.
Caruciorul (vagonetul) de mina din Muntii Apuseni ai Romaniei prezentat in Cartea muzeului (p. 78-79) „Wooden Tub with Tread Wheels Rails, used until 1930 in a Gold Mine in Siebenburgen (Transylvania), apare si pe coperta ca unul dintre cele mai valoroase si reprezentative exponate, ca simbol al Muzeului. Dupa coborarea in mina (15-20 m), urcarea pe platforma turnului de exploatare (belvedere) la 60 m inaltime ofera o minunata perspectiva asupra orasului.
Mina Zollverein din Essen („Turnul Eiffel al Ruhr-ului”) e un complex urias construit intre 1928 si 1930 cuprinz@nd exploatarea carbunelui, transport, preparare, cocsificare. Producea in 1932, 12.000 t de carbuni pe zi. Se intinde pe 160.000 m2. Mina, deschisa in 1847, a fost inchisa in 1986. Un centru de proiectari instalat intr-una din cladiri si activitati auxiliare au realizat actualul ansamblu gigantic, grandios, inscris in lista monumentelor UNESCO in 2001.
Rheinisches Industriemuseum Oberhausen este un muzeu al industriei grele si al metalurgiei, situat in vechea fabrica de zinc Altenberg, una dintre cele mai complet pastrate din perioada de inceput industrial al Ruhr-ului. Dupa inchiderea ei in 1981, la 130 de ani de activitate, din 1984 a fost destinata unui muzeu industrial al }arii Rinului (Rheinland). El a fost deschis in 1997. Pe 3500 m2 este prezentata istoria industriei metalurgice (fonta si otel) prin piese uriase, cochilii, valturi, un ciocan cu aburi inalt de 10 m si de 53 tone (berbec 6 t), o locomotiva cu aburi, documente, metalografie si incercari fizice si mecanice (Martens), aspecte umane, sociale, culturale, politice.
Rezervele muzeului, care are si alte 6 sit-uri in Ruhr in domeniile mecanica, electricitate, textile, sunt depozitate in fostul sediu al grupului „Gutehoffnungshütte”.
In apropiere se afla vestitul gazometru, un cilindru de 117 m inaltime si 67 m diametru, construit in 1927 pentru stocarea gazelor de furnale. La incetarea activitatii (1988) era sa fie demolat (cost 1 milion de euro). A fost salvat si din 1994 adaposteste expozitii, spectacole. E cea mai inalta sala din lume!
Mina Nachtigal Witten, la sud de Bochum, in valea Mutten, si-a inceput activitatea in 1714 prin extragerea carbunilor la suprafata, apoi subteran in mina „Privighetoarea”. in 1892 activitatea inceteaza, cladirile sunt distruse sau reutilizate pentru o caramidarie, inchisa si ea in 1963. Acum dupa un drum prin vale cu trenulet, se face vizita in mina, cladirea noua pentru expozitie este primitoare, iar fabrica de caramizi e si ea transformata intr-un muzeu. Totul s-a deschis in 2003. Hala centenarului (Jahrhunterthalle) din Bochum e considerata o „Catedrala industriala a culturii”. A fost construita ca hala de expozitie a „Bochumer Verein” pentru Expozitia Mondiala din 1902 de la Dusseldorf si apoi folosita ca statie centrala de energie, apoi, pana in 1968, ca centrala de aer comprimat pentru furnalele din Bochum. E un exemplu de arhitectura inginereasca functionala. Din 1993, hala, cu suprafata de 8900 m2, refacuta pentru vechea sa destinatie (expozitii, cultura, sport) este centrul noului Westpark. Renovata complet in 2003, este utilizata in special pentru festivale de muzica (concerte) si teatru (de exemplu, „Ruhr Triennale”). Uzinele metalurgice Henrichshütte din Hattingen au fost puse in functiune in 1854; furnalul cel mai vechi a fost stins in 1987. Complexul industrial producea cocs, fonta bruta, otel (Bessemer),otel laminat, otel forjat. Transferat Muzeului industrial al Westfaliei, in prezent este un muzeu metalurgic complet, deschis publicului in anul 1998. Dintre celelalte obiective ale circuitului „Drumul culturii industriale” cuprinzand sit-uri reconvertite cu mari centre de primire a vizitatorilor, muzee de ordin national, constructii inalte cu vedere panoramica, centre muncitoresti importante (in numar total de 45) mai sunt de remarcat:
- Muzeul in aer liber al Westfaliei (Westfälisches Freilichtmuseum ) de la Hagen, infiintat in 1963 si deschis in 1973 (42 ha). in el au fost adunate peste 60 de case, ateliere, pravalii din perioada 1780-1900 privind mestesugurile traditionale (Landesmuseum für Handwerk und Technik);
- Muzeul tarii Ruhr-ului (Ruhrland Museum) din Essen;
- Mina Zollern (Zeche Zollern) din Dortmund, in cadrul Westfaliches Industrie Museum;
- Muzeul cailor ferate (Eisenbahnmuseum) Bochum-Dahlhausen;
- Vila Hügel din Essen, fosta resedinta a familiei Krupp.
Drumul european al mostenirii industriale
(European Route of Industrial Heritage – ERIH)
Tema ”Europa - o mostenire comuna” a fost lansata in 1999/2000, legata fiind de a 50-a aniversare a Consiliului Europei si de a 25-a aniversare a „Anului european de protectie a cladirilor istorice”.
Guvernul landului Nordrhein Westfalen a preluat initiativa, regiunea fiind inima istoriei industriale in Europa. Aceasta istorie care si trebuie sa joace un rol in identitatea si economia viitorului Europei, fiind leaganul industrializarii Germaniei.
Dupa o lunga faza de declin al industriei, reutilizarea cladirilor si peisajelor industriale este azi o datorie importanta a planificarii urbane. Salvarea, pastrarea mostenirii industriale este mai mult decat a intelege istoria. Trecutul poate sa devina in acelasi timp o marturie a istoriei si un element cheie al viitorului. Proiectul ERIH vrea sa incurajeze o noua perceptie a acestor vestigii industriale permitand oamenilor sa invete din trecut si sa dezvolte un viitor stabil prin utilizarea turismului industrial. Sit-urile industriale pot fi focare de regenerare a terenurilor distruse ale fostelor regiuni industriale, legand noul cu vechiul si initiind o viata economica si sociala noua pentru aceste locuri. Indispensabile pentru reusita unui astfel de proiect sunt investitiile din partea sectorului public ti privat. Studiul intreprins de ERIH se ocupa de istoria si arheologia industriala a Europei, de domeniile de resurse, de aprecierea si intelegerea mostenirii industriale comune, de utilizarile noi pentru monumentele industriale, de turismul industrial existent sau care se poate dezvolta inclusiv in alte centre industriale din Europa.
De importanta este stabilirea unor „Puncte de ancora” pe drumul principal, care sunt suporturile si coloana vertebrala a sistemului. Ele sunt sit-uri reprezentative pentru diferitele aspecte ale istoriei industriale, intelegand si prelucrarea si manufactura, dezvoltarea transportului, experienta producerii si utilizarii energiei. Anglia a fost in primul plan al Revolutiei Industriale, pionier al sistemelor de transport, energie, manufactura si tehnica noua si astfel dezvoltand prima societate industriala. Pe plan european, acest drum, mai mult virtual decat real, ar putea reprezenta evolutia de la Ironbridge in Telford (Marea Britanie), simbolul inceputului Revolutiei Industriale pana la Mina Zollverein XII de la Essen in Germania, simbol al unei faze dezvoltate in istoria industriei, trecand prin Franta, Belgia si Olanda. in afara de o serie de drumuri tematice, transnationale (exploatarea miniera, fier si otel, textile, manufactura, aplicarea energiei, transport si comunicare, apa-aurul albastru etc.), drumuri regionale se vor referi la regiuni si peisaje industriale care sa fie incorporate in reteaua ERIH.
Referinte si fotografii
Deutsche Bergbau-Museum Bochum. Westermann, Braunschweig 1997, 111 p.
The Ruhrgebiet. Facts and figures. Kommunalverband Ruhrgebiet, 82 p.
Aufbruch statt Abbruch. Industriedenkmalpflege in Nordrhein – Westfalen 2003, 104 p.
Roz Kift, Tour the Ruhr. Guide. Ruhrgebiet Tourismus, Dortmund 2003, 215 p.
Westfälisches Freilichtmuseum Hagen. Guide. Hagen, 1990, 146 p.
Route-Industriekultur. Entdeckerpass 2004. K.V. Ruhrgebiet, 84 p.
European Route of Industrial Heritage. ERIH, Deutsche Gesellschaft für Industriekultur, Duisburg, 52 p.
M. Chapelle, ICOHTEC 2004: Route de la culture industrielle, Fondation Berliet. Lyon, No 111 sept. 2004, p. 1-5
Nota redactiei
Ideea de conservare si valorificare a mostenirii industriale, precum si rezultatele obtinute deja in acest sens in unele tari dezvoltate, cu vechi traditii industriale, ni se par exceptionale. Desigur, faptul ca Muzeul German al Mineritului - Bochum expune pe coperta catalogului sau vagonetul de mina din Muntii Apuseni (Romania) ne umple inima de bucurie, dar ne lasa totodata si un gust amar in gura, care ne face sa ne intrebam: De ce nu si la noi ?