Nicolae Vasilescu - Karpen 1870 - 1964

S-a nascut la Craiova in ziua de 28 noiembrie 1870. A fost absolvent al Scolii Nationale de Poduri si Sosele, de la care a obtinut diploma de inginer in anul 1881. Dupa terminarea studiilor superioare a fost angajat la Ministerul Lucrarilor Publice, in anul 1891, unde a lucrat pana in 1894, realizand importante lucrari ingineresti rutiere si feroviare.
In scopul perfectionarii studiilor a plecat la Paris in anul 1899, unde a urmat cursurile Scolii superioare de Electricitate, obtinand titlul de inginer electrician si in acelasi timp cursurile Facultatii de Stiinte, sectia de Fizica, la Universitatea sorbona, obtinand licenta si patru certificate cu nota maxima, in anul 1902. Si-a continuat studiile si cercetarile pentru doctorat cu profesorii Gabriel Lippmann, Henri Poincaré si Henri Moissan, obtinand titlul de doctor in 1904, la aceeasi universitate, cu teza "Cercetari asupra efectului magnetic al corpurilor electrice in miscare". Teza, devenita clasica, l-a facut cunoscut pe inginerul fizician in comunitatea stiintifica mondiala. Universitatea din Lille i-a incredintat Catedra de electrotehnica, la care a predat numai un trimestru. Animat de un inalt patriotism s-a intors in tara, unde a fost numit in 1905 primul profesor la Catedra de electrotehnica, atunci infiintata, la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, unde a predat un curs in care fenomenele electromagnetice erau prezentate in lumina celor mai noi cuceriri ale stiintei. A fost numit director al Scolii de Poduri si Sosele (1918). In aceasta calitate a dezvoltat invatamantul politehnic superior, transformand institutia in Scoala Politehnica din Bucuresti in 1920, al carei rector a fost pana in 1940.
Dintre lucrarile sale ingineresti se remarca constructia tunelului Beresti pe linia Barlad-Galati, proiectarea de centrale electrice si electrificarea oraselor Campina si Constanta, statia de telegrafie fara fir (TFF) de la Baneasa. In 1915, in timpul primului razboi mondial, a construit din insarcinarea Ministerului de Razboi statia de TFF cu raza mare de actiune (aproximativ 2000 km), cu materiale exclusiv din tara, care functiona cu o regularitate exceptionala, unica in Europa.
Nicolae Vasilescu-Karpen si-a consacrat cu pasiune mare parte din viata cercetarilor stiintifice, cu rezultate deosebite, care l-au consacrat ca om de stiinta de valoare mondiala. Preocuparile sale s-au indreptat in domenii ca: electricitate si electrotehnica, pile electrice, electrostatica, electromagnetismul, electrochimia, folosirea electricitatii pentru telefonia prin cablu, magnetismul terestru, biologia si atomismul.
In aerodinamica este primul cercetator care a demonstrat zborul pasarilor pe timp cu vant variabil, modul de captare a energiei vantului cu viteza orizontala variabila, in acelasi plan sau in plane orizontale suprapuse. A explicat pentru prima data mecanismul presiunii osmotice, combinand unele pareri a lui Van't Hoff si W. Ramsey. A fost primul care a propus utilizarea curentilor purtatori de inalta frecventa pentru telefonia prin cablu la mare distanta. In fizico-chimie, V. Karpen si-a adus contributia prin introducerea unei noi ipoteze a existentei electronilor liberi in lichide. Prin aceasta a elaborat teoria electronica a lichidelor, prin care se explica numeroase fenomene necunoscute sau gresit interpretate. In momentul elaborarii acestei teorii, singura teorie cinetica a fenomenelor electrochimice era cea a lui Nernst din 1888, cand electronul nu era inca cunoscut. Aceasta explica diferenta de potential intre metal si electrolit, dand expresia verificata de experiente a acestei diferente - efectul Volta, atacarea metalelor de catre acizi si altele.
El a inventat "Pilele Karpen", care folosesc temperatura din mediu, pila electrica care foloseste energia oxidanta din alcool (1934), pila electrica cu clorura de argint (1953) si pila electrica cu concentratie de oxigen si termodinamica (1953).
Prof. univ. Matei Mateescu l-a caracterizat astfel: "Inginerul, profesorul, savantul Vasilescu-Karpen a fost omul de omenie, de o rara modestie si sensibilitate sufleteasca, receptiv la greutatile altora, care a incurajat si ajutat personal tineretul studios si talentat."
Apreciat ca specialist, a fost chemat ca ministru al industriei si comertului in 1931. Pentru meritele sale a fost ales membru al societatii Franceze a Electricienilor, alaturi de Niels Bohr, Lord Rutherford, Nicolae Tesla, doctor honoris causa al Institutului Politehnic din Bucuresti si membru al Academiei Romane, membru corespondent (5 iunie 1919), membru titular (6 iunie 1923), vicepresedinte (1930-1932 si 1942-1944), presedinte al sectiunii stiintifice (1945-1948).
A incetat din viata la 2 martie 1964, la varsta de 94 de ani, in Bucuresti.