Declaratiile de avere

Inceputul de an a fost marcat de numeroase socuri mediatice, multe dintre ele cu un vadit caracter „diversionist“, adica – mai pe sleau spus – menite sa distraga atentia de la temele cu adevarat importante pentru marea majoritate a populatiei tarii. Daca ar fi totusi sa se selecteze din noianul de informatii puse in circulatie in aceasta perioada, ceea ce prezinta interes major, atunci incontestabil se cuvine sa ne referim la declaratiile de avere ale demnitarilor tarii.
Aproape fara exceptie, persoanele care detin functii publice, incepand cu seful statului, cu primul-ministru, s-au imbogatit semnificativ in 2005. Unele averi au sporit cu sume care ajung la un milion de euro. Presa a consemnat toate acestea cu o nota de ironie amara, mai ales ca principala explicatie a „dospirii“ averilor (mari si inainte de 2005) consta in numarul incredibil de ... mosteniri.
Nu vrem sa facem procese de intentie si sa ne lansam in tot felul de speculatii, de ipoteze. Un fapt ramane, insa, in afara oricarei discutii sau a unor duble interpretari: practicarea politicii coincide – in foarte multe cazuri – si cu acumularea de averi deloc neglijabile. De aici, cel putin doua observatii care privesc interesul public.
Prima vizeaza necesitatea declansarii unei reale reforme a clasei politice. In tarile cu democratie consolidata se face o distinctie clara intre „meseria“ de politician si aceea de om de afaceri. In perioada exercitarii mandatului public sunt interzise activitati economico-financiare generatoare de profit. Ipostaza conflictului de interese in care se afla numerosi politicieni reprezinta principala sursa de proliferare si agravare a actelor de coruptie.
A doua observatie priveste faptul ca accentuarea polarizarii sociale se explica, in mare masura, tocmai prin acumularea de catre politicieni a unor averi considerabile. S-a ajuns ca oamenii cei mai bogati sa practice politica sau sa fie strans legati de viata politica a tarii. Desigur, nu pledam pentru „egalitate in saracie“, dar nici nu putem sa fim indiferenti fata de modul in care se gestioneaza banul public.
Iata, deci, cum declaratiile de avere ale demnitarilor ne permit sa reflectam mai profund la "profilul" societatii romanesti de astazi. O reflectie utila, fie si numai datorita faptului ca primul pas catre actiunile indreptate spre ameliorarea situatiei economice si sociale a tarii este o mai buna cunoastere a starilor de fapt. Adica, sa stim si ce trebuie sa se schimbe. Incontestabil, in ierarhizarea prioritatilor, se inscrie o adevarata reformare a clasei politice actuale.