Investitii Securitate

Munca este o activitate cu caracter esential economic. Firmele ofera pietei produse si servicii, incercand sa realizeze acest lucru intr-un mod cat mai eficient si, in acelasi timp, cu imbunatatirea continua a performantelor. In acest sens, in ultimii ani conceptul de performanta a afacerii a fost considerabil largit, prin includerea unui nou element. Ne referim la considerarea securitatii si sanatatii in munca drept o importanta componenta a afacerii, ce sustine firma in obtinerea de performante sporite.
Abordarea unilaterala, dintr-o perspectiva strict economica, a securitatii si sanatatii in munca a lucratorilor este o eroare, intrucat nu trebuie ignorat factorul uman si nici minimizata necesitatea realizarii protectiei lui la locul de munca. Politica unei firme nu mai poate fi bazata doar pe parametri economici, neglijand sistematic manifestarea factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala in sistemul de munca. Securitatea si sanatatea in munca trebuie sa devina parte integranta a rolului social si etic al firmei. In prezent, aceasta a devenit una din preocuparile majore ale managerilor de top, fiind integrata, alaturi de managementul calitatii si cel al mediului, in managementul general al tuturor firmelor de succes.
Odata cu elaborarea si promovarea pe plan european a noii Strategii Comunitare in domeniul securitatii si sanatatii in munca 2002–2006, Comisia Europeana a adoptat o „abordare globala a starii de bine la locul de munca“, bazata pe “consolidarea unei culturi de prevenire a riscului“, realizand astfel un cadru general de actiune in domeniu, in care prevenirea riscurilor de accidentare si de imbolnavire profesionala este recunoscuta drept preocupare prioritara a Uniunii Europene. Implementarea acestei strategii la nivel national permite evaluarea sociala a eforturilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca depuse de managerii vizionari care au inteles importantul rol economic al masurilor de prevenire. Se recunoaste astfel, faptul ca o politica sociala ambitioasa reprezinta un factor esential in ecuatia competitivitatii, iar lipsa actiunii in acest sens determina costuri importante ce afecteaza economia si societatea.
De altfel, numarul accidentelor de munca si al imbolnavirilor profesionale in Romania reprezinta tot atatea motive pentru a investi in securitatea si sanatatea muncii.
In anul 2004, din totalul de 5543 de accidentati in munca, 384 de persoane au fost accidentate mortal si 5159 s-au aflat in incapacitate temporara de munca. Numarul de zile de munca pierdute, in medie, din cauza accidentarii unui lucrator este de 66 la nivelul anului 2004, iar indicele de gravitate ce caracterizeaza numarul total de zile de incapacitate de munca raportat la 1000 de salariati este de 53,1‰. De asemenea, in anul 2004 s-au inregistrat 770 de cazuri noi de imbolnavire profesionala (comparativ cu 1.376 de cazuri noi in 2003).
Este dificil, aproape imposibil, de evaluat in termeni monetari costurile legate de suferinta, cele de degradare a calitatii vietii, cu problemele familiare si alte aspecte de acest gen determinate de accidentele de munca si de imbolnavirile profesionale.
Astfel, in conceperea si implementarea unui sistem de management al sanatatii si securitatii in munca, integrat sistemului general de management al firmei, este necesara o evaluare atenta a raportului dintre costurile si beneficiile investitiilor in masurile de prevenire.
Justificarea investitiei, in aceste cazuri, este acceptata ca o analiza ce abordeaza, in sens strict, rentabilitatea.
Modelele de analiza a investitiei au drept scop evaluarea randamentului acesteia, determinat in termeni care tin cont de „castigul“ ori „beneficiul“ pe care il produce.
Pentru aceasta este necesar sa se cunoasca:
(A) Valoarea investitiei;
(B) Beneficiile diferentiale ce rezulta din aplicarea sau neaplicarea investitiei.

In general, in realizarea evaluarilor se pot aplica diferite elemente care insumate caracterizeaza randamentul investitiei. Dintre acestea mentionam:
a) Utilizarea unor calcule estimative, tinand cont de pericolele potentiale care apar in sistemul de munca. In acest sens, pe baza pierderilor potentiale estimate se va determina pierderea maxima probabila (PML), element cunoscut de catre evaluatorii de riscuri si de societatile de asigurari. Este vorba despre „a masura“ reducerea riscului produsa de realizarea investitiei, in termeni de Cash-Flow sau determinarea celei mai mici pierderi totale pe care o va avea firma.
Valoarea fiecarui tip de risc precum si nivelul sau potential, care se manifesta cu sau fara realizare de investitie, vor reprezenta pierderea totala asteptata – EL (Expected Loss).
Expresia matematica a EL se obtine insumand produsele dintre dauna materiala posibila (in unitati monetare) si probabilitatea sa de aparitie, asociate diferitelor nivele de daune, atunci cand acestea se pot determina.
unde:
i = nivelul daunelor produse de accident
Spre exemplu, se pot defini urmatoarele nivele ale daunelor:
i = 0?fara accident
i = 1?accident minor
i = 2?accident mediu
i = 3?accident major
Pi – probabilitatile asociate unei daune posibile Di
Di – dauna posibila
Aceasta caracterizeaza cazul clasic de investitii cu risc in care se cunosc numai valorile marimilor lor in termeni probabilistici.
Cele doua variante rezultate dupa calcularea pierderii totale asteptate vor fi:
? EL: fara investitie
? E’L: cu investitie
Aceste doua valori ale pierderilor totale se vor obtine in baza informatiilor statistice de la nivelul compartimentelor de securitate sau de la furnizorii de echipamente de protectie.
“Beneficiul” rezultat din investitie este dat de diferenta:
EL – E’L = Qa
unde: Qa - beneficiu diferential determinat de economisirea posibilelor pierderi ce au fost eliminate prin realizarea investitiei, exprimat in unitati economice.

b) Un alt element de beneficiu posibil atunci cand se realizeaza o investitie in securitate se obtine din economia realizata de companiile de asigurari prin aplicarea unor prime periodice – Qb – pentru acoperirea riscurilor care fac obiectul investitiei ce imbunatateste nivelul de protectie.
c) Celor prezentate anterior li se adauga economii sau costuri interne mai mari ale firmei, care se obtin in urma investitiei – Qc. Spre exemplu: costuri mai mari de intretinere si/sau consum de energie etc.
d) Se pot include indemnizatiile sau amenzile aplicate, conform prevederilor legale – Qd.

Astfel, beneficiul diferential va fi:
Q = Qa + Qb ± Qc ± Qd
si trebuie evaluat in fiecare an al vietii utile a investitiei.
Acest beneficiu diferential notat cu Q se refera la fluxul de casa total, pe care il economiseste investitia, indiferent care este destinatia acestei sume, amortizarea de echipamente sau beneficiu net.
O alta componenta importanta a investitiei este numarul de ani de viata utila a echipamentelor folosite in investitie – n.
De asemenea, trebuie sa tinem cont de valoarea banilor – k – pe piata, ca expresie a utilizarii alternative ce s-ar putea da acestora, exprimata in procente.
In final se reprezinta grafic modelul investitiei formate dintr-o cheltuiala initiala determinata de investitie (A – unitati monetare) si Qi - beneficii diferentiale succesive (Cash-Flow-ul generat).
- A Q1 Q2 Q3 Qn

anul 0 1 2 3 … … n
k1 k2 k3 kn

unde Qi reprezinta beneficiile diferentiale calculate pentru fiecare an, care se determina la incheierea anului respectiv, iar marimile ki reprezinta ratele de interes (costul banilor) pentru fiecare an.