Prof. D. Zugravescu

Profesorul Dorel Zugravescu a implinit astazi frumoasa varsta de 75 de ani. Incredibil! Si totusi adevarat. Nascut pe plaiuri oltenesti, in orasul Ramnicu-Valcea de pe malul Oltului, si-a facut studiile primare, gimnaziale si liceale in orasul natal, absolvind cursurile Liceului Alexandru Lahovary ca sef de promotie, in anul 1948, si studiile universitare cu diploma de merit, in anul 1954, la Sectia de Geofizica a Institutului de Mine din Bucuresti. Si-a sustinut teza de doctorat in anul 1985, conducatorul sau stiintific fiind profesorul Liviu Constantinescu.
Din 1951 a lucrat la Sectia de Geofizica a Institutului de Fizica din Bucuresti in calitate de cercetator stagiar, pentru ca in 1955, dupa terminarea studiilor universitare, sa devina, prin concurs, cercetator stiintific, iar in 1965 cercetator stiintific principal la Centrul de Cercetari Geofizice al Academiei Romane. Din 1977 este profesor asociat la Catedra de geofizica a Universitatii din Bucuresti, iar din 1990 conducator de doctoranzi in ramura fizica, specialitatea „fizica globului“. Pentru merite deosebite, in anul 1990 a fost ales membru corespondent al Academiei Romane.
In prezent este directorul Institutului de Geodinamica Sabba S. Stefanescu al Academiei Romane si redactor-sef al revistelor Revue Roumaine de Geophysique si Studii si cercetari de geofizica.
Domeniile principale ale cercetarii sale stiintifice sunt: geodinamica, privita ca o stiinta ce studiaza miscarea particulelor si a sistemelor de particule din Univers, cu referire speciala la planeta Pamant, geodinamica instrumentala, prin realizarea de poligoane si de observatoare de geodinamica echipate cu aparatura realizata pentru prima oara in Romania, la Institutul de Geodinamica, si folosita apoi si in strainatate, geomagnetismul, electrometria, electromagnetismul terestru, accidentele tectonice, stabilirea limitelor intre blocurile tectonice etc.
Domnul Dorel Zugavescu a elaborat peste 200 de lucrari si studii stiintifice.
Ma voi limita sa arat ca sarbatoritul nostru este membru fondator al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania si presedintele Sectiei de Ingineria Petrolului, a Minelor si a Geonomiei a acestei Academii, presedintele Comitetului National Roman de Geodezie si Geofizica, presedintele Comisiei de Teledetectie, vicepresedinte al Academiei de Stiinte si Arte din Chisinau, membru titular al Academiei Nationale de Stiinte Ecologice din Republica Moldova, vicepresedinte al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania, membru al Societatii Romane de Geofizica, presedintele Sectiei de Fizica Globului din cadrul Societatii de Fizica etc.
A fost distins cu Premiul Gheorghe Munteanu Murgoci al Academiei Romane in 1968, cu Ordinul National Pentru Merit in gradul de ofiter in anul 2000 si de Doctor Honoris Causa al Institutului de Mine, precum si cu numeroase diplome de excelenta.
Pe Dorel l-am cunoscut in perioada 1967-1974, cand am fost secretarul general al Academiei Romane. M-a impresionat de la inceput firea lui deschisa, comunicativa, vesela. Ne-a legat o trainica prietenie, pe care n-a reusit s-o stearga sau macar sa o diminueze evenimentele, unele relativ dificile prin care am trecut si nici oamenii pe care i-am intalnit, fiecare cu micimile lui sufletesti. Ma gandesc la acei fosti prieteni de interes, din aceeasi perioada, care, ulterior, cand n-am mai indeplinit functii de conducere nici la Academie, nici la Politehnica, m-au parasit. Au fost insa, din fericire, si prieteni adevarati si in fruntea acestora as aseza, fara nici o ezitare, pe Dorel Zugravescu.
Inzestrat cu o rara sensibilitate si o grija fata de om, cum rar am intalnit, isi neglija adesea propriile interese pentru a ajuta pe cineva. Imi amintesc ca nu-si sustinea teza de doctorat, desi o avea gata scrisa, trebuia doar s-o finiseze. Am apelat atunci la conducatorul sau stiintific, profesorul Liviu Constantinescu, rugandu-l sa-l zoreasca. Raspunsul profesorului a fost: "Are pe unul dintre mesterii lui bolnav in spital. Zilnic se duce la el sa vada cum evolueaza boala, intervine pe langa medici si este necajit ca nu gaseste in piata portocale sa le duca bolnavului".
Dorel Zugravescu a fost si continua sa fie un luptator pentru unitatea de cercetare pe care o conducea. Imi amintesc ca incepand cu anul 1969 unitatile de cercetare ale Academiei Romane trebuiau sa plece de la Academie la ministere economice sau, in cel mai bun caz, la Ministerul Invatamantului. Au ramas la Academie doar 7 institute, printre care si Observatorul Astronomic. Unitatea de cercetare condusa de Dorel Zugravescu trebuia sa plece la Institutul de Geologie. Dorel, care reusise cu greu sa obtina o viza de plecare in strainatate si se afla deja in strainatate, s-a intors si s-a luptat, cum putini stiau sa se lupte, reusind sa incadreze unitatea sa de cercetare la Observatorul Astronomic, ramanand astfel in cadrul Academiei Romane. A mai functionat astfel pana in 1975, cand ultimele unitati de cercetare ale Academiei Romane au fost nevoite sa o paraseasca. Mutata la platforma Magurele, unitatea de cercetare de geodinamica a avut multe de suferit, fiind privita ca ceva strain in mijlocul unui univers nuclear.
Din fericire, laboratorul de geodinamica de la manastirea Caldarusani a ramas Institutului de Geodinamica, ca urmare a unui contract incheiat de academicianul Ilie Murgulescu, pe atunci presedintele Academiei Romane, cu patriarhul bisericii ortodoxe romane, Justinian. Eu devenisem rectorul Politehnicii din Bucuresti, calitate in care am incheiat un Partnerschaft cu Technische Hochschule din Darmstadt. Presedintele acestei scoli superioare tehnice, Helmuth Böhme, venea adesea in vizita in Romania. Avea o parere foarte buna despre tara si poporul nostru. L-am plimbat prin locurile cele frumoase din tara si, de comun acord cu Dorel, l-am dus si la Manastirea Caldarusani.
Staretul de atunci, Veniamin, l-a primit cu bratele deschise si l-a ospatat cu cele mai alese bucate. Din cand in cand striga la maicuta care servea: "Margareta! Scoate aerul din pahare!" Si la sfarsitul mesei cei doi, staretul si presedintele Böhme, amandoi barbosi, s-au prins fiecare de barba celuilalt si staretul a zis: "Ce comunism? Ce capitalism? Noi suntem fii lui Dumnezeu".
Dar daca nu te multumesti cu splendidul spectacol al naturii de la Caldarusani si patrunzi in camerele cu aparatele ce inregistreaza miscarile scoartei Pamantului, nu se poate sa nu cazi in admiratia realizatorului acestor aparate, caci, asa cum spunea Henri Coanda, "nu aparatele trebuie admirate, ci creierul care le-a conceput" si, as adauga eu, si mana care le-a faurit. Dorel a avut si are mesteri cu mainile de aur, pentru care, zic eu, merita sa alergi iarna sa le aduci portocale la patul de suferinta din spital.
O asemenea aparatura exista si la subsolul cladirii Institutului de Geodinamica de pe strada Louis Calderon. Inainte de 1977, pe aceasta strada circulau doua troleibuze, 88 si 90. M-a impresionat sensibilitatea aparaturii care inregistra cu o amplitudine relativ mare trecerea troleibuzelor pe strada si nu m-am putut stapani sa fac o gluma: "Ati putea construi un aparat, am intrebat eu, care sa inregistreze nu numai trecerea unui troleibuz, dar si ce fel de troleibuz este, 88 sau 90?"
Lasand gluma la o parte, as remarca aici ingeniozitatea profesorului Dorel Zugravescu, capacitatea sa iesita din comun de a imagina si realiza aparate de mare performanta, simtul experimental, calitati cu totul remarcabile. De altfel, asa cum am spus si la inceput, asemenea aparate performante, realizate la Institutul de Geodinamica "Sabba Stefanescu", sunt folosite curent in strainatate.
Se cuvine o mentiune speciala si pentru activitatea de colaborare cu unitati de cercetare similare din strainatate. Este meritul sarbatoritului nostru de astazi de a fi stabilit asemenea legaturi cu cei mai de seama specialisti din domeniul geodinamicii, chiar in perioadele mai putin favorabile pentru asemenea colaborari. Imi amintesc de multe asemenea personalitati pe care am avut placerea sa le cunosc prin Dorel si nu pot sa uit pe profesorul Bonatz din Germania, care ne-a vizitat de mai multe ori tara. Nu pot sa-l uit pentru ca, odata, trebuind sa plec in Germania, Dorel mi-a dat un pachet pe care m-a rugat sa i-l dau lui Bonatz la Bonn. Si i l-am dat. In pachet erau jucarii pentru copii. Se apropiau sarbatorile Sfantului Nicolae si Craciunului. Aceste mici atentii delicate insemnau foarte mult intr-o colaborare stiintifica sincera, ideala.
Aceasta activitate a culminat in anul 2000 prin ceea ce s-a numit Misiunea Europeana de Geodinamica, o actiune implicata intr-un program sustinut de Comunitatea Europeana, care a permis unui grup de cercetatori din Institutul de Geodinamica Sabba S. Stefanescu, contactul cu coordonatorul programului european, profesorul Bernard Ducarme si cu specialisti din Germania, Belgia, Marele Ducat de Luxemburg, Franta, Italia si Austria. Au fost prezentate comunicari, au fost vizitate statii de inregistrare seismica, zone active din punct de vedere geodinamic etc. S-au montat doua placi comemorative dedicate marelui savant geofizician Sabba S. Stefanescu, una la izvoarele Dunarii in Muntii Padurea Neagra din Germania si a doua la unul din bratele Dunarii, in delta, la varsarea in Marea Neagra (bratul Sfantului Gheorghe).
In incheiere, permiteti-mi sa va relatez ce mi-a spus Dorel in 1972, cand am fost ales (sau numit, cum vreti sa spuneti) rector al Politehnicii din Bucuresti: "Nu va bucurati prea mult de noua functie. Scaunul de rector coboara si urca in fiecare zi, cu aproximativ 30 de centimetri, din cauza mareelor terestre". Ca sa va spun sincer, cat am fost rector n-am simtit acest efect. In schimb am simtit altul, acela al mareelor sociale, pe care le simtim de altfel cu totii, fara sa avem nevoie pentru aceasta de vreo aparatura speciala.
Sa uram din toata inima sarbatoritului nostru sanatate deplina, putere de munca si noi succese in intreaga sa activitate, atat in domeniul mareelor terestre si al cutremurelor, cat si in acela al mareelor... sociale!
La multi ani!

25 noiembrie 2005