APA – ENERGIE SI VIATA
Data: 1-15 ianuarie 2008
CONSFATUIREA HIDROENERGETICIENILOR DIN ROMANIA
La data de 28 septembrie 2007 a avut loc la Timisoara Consfatuirea de lucru pe tema Imbunatatirea calitatii hidrogeneratoarelor – defectiuni si solutii. Consfatuirea a fost organizata de Academia de Stiinte Tehnice din Romania – Sectia Electrotehnica si Energetica, in colaborare cu Academia Romana – Filiala Timisoara si cu Hidroelectrica Bucuresti. Au participat delegati de la Hidroelectrica Bucuresti, de la toate cele 12 sucursale de hidrocentrale din tara, de la ICEMENERG Bucuresti si de la UCM Resita.
Toate centralele hidroelectrice aflate pe teritoriul Romaniei, tot personalul de deservire a acestor centrale, ca si toti inginerii prezenti la Consfatuire nu sunt rezultatul unei intimplari, ci sunt un „Efect“, care are o „Cauza“, aflata in secolul trecut.
Aceasta „Cauza“ a plantat o „Idee“, care este originea „Creatiei“ hidroenergeticii romanesti, si care a avut efect deoarece „Ideile“ sunt cea mai puternica arma a omenirii.
Aceasta „Idee“ se refera la valorificarea potentialului hidroenergetic economic amenajabil al Romaniei si la echiparea CHE cu hidroagregate realizate in tara, in gama de puteri 8500 kVA – CHE Roznov II, la 190 000 kVA Portile de Fier 1 si Lotru, care a totalizat pina in anul 1990 o valorificare de cca 5500 MW, cu o productie de energie electrica de cca 15 700 GWh/an.
La initierea si infaptuirea acestei „Idei“ au contribuit cei mai buni fii ai neamului romanesc, eminenti dascali, valorosi ingineri, dar mai ales mari patrioti. Ei sunt cei care au indraznit sa viseze dincolo de epoca lor. Ei sunt inginerii care prin gindul si fapta lor au schimbat fata Romaniei.
Numele lor, care nu trebuie uitate, sunt: prof. dr. ing. Dorin Pavel; prof. dr. ing. Aurel Barglazan; prof. ing. Andrei Berzanescu; prof. dr. ing. Alexandru Nicolau; prof. dr. ing. Remus Radulet.
Cei prezenti la Consfatuire au contribuit de fapt la continuarea infaptuirii „Ideii” acestor mari inaintasi.
Ca urmare, au fost prezentate 16 comunicari privind defectiunile care au avut loc la hidrogeneratoarele din Romania in perioada anilor 1963-2006, cauzele acestor defectiuni si propuneri de solutii.
De asemenea, au fost prezentate trei studii cu privire la imbunatatirea calitatii hidrogeneratoarelor.
Din comunicarile prezentate a rezultat ca defectiunile care au avut loc se pot grupa in patru categorii, si anume:
– defectiuni de principiu, determinate de lacunele existente in literatura de specialitate, privind asigurarea asamblarilor prin seraje, care nu tin seama de existenta vibratiilor si a incalzirii;
– defectiuni determinate de izolatia infasurarii statorului la hidrogeneratoarele aflate in CHE subterane, cu grad mare de umiditate;
– defectiuni cauzate de proiectare;
– defectiuni specifice de caz.
Dar, cu toate defectiunile care au avut loc, au rezultat urmatoarele constatari:
– durata de viata maxima este de 45 de ani la hidrogeneratoarele de la CHE Stejaru si de 44 de ani la hidrogeneratoarele de la CHE Roznov, unde se afla in functiune primul hidrogenerator romanesc si care nu a suferit niciuna din defectiunile mentionate;
– durata de functionare maxima este de 24,5 ani si a fost realizata tot de hidrogeneratoarele de la CHE Roznov II;
– toate hidrogeneratoarele ale caror defectiuni au fost examinate se afla in stare de functionare, datorita intretinerii corespunzatoare acordate.
Contributii la imbunatatirea calitatii hidrogeneratoarelor existente, precum si a celor noi care vor fi achizitionate, au adus lucrarile:
– Optimizarea barelor Roebel – T. Dordea, Ghe. Madescu, Ileana Torac, M. Mot, L.C. Ocolisan;
– Contributii privind determinarea influentei incalzirii si a vibratiilor, la ajustajele cu seraj aplicate la asamblarea hidrogeneratoarelor – dr. ing. M. Opaschi;
– Conditii tehnice de calitate pentru achizitionarea hidrogeneratoarelor noi, destinate CHE din Romania – dr. ing. M. Opaschi, ing. dipl. Mircea Teodor (director SH Hateg), ing. dipl. Dorin Chioreanu (director SH Cluj), ing. dipl. Eugen Paunescu (director SH Rimnicu Vilcea), ing. dipl. Virgil Serban (director adj. SH Rimnicu Vilcea), ing. dipl. Constantin Romica Grigoriu (director SH Bistrita).
Propuneri importante privind imbunatatirea calitatii si a conditiilor de functionare ale hidrogeneratoarelor au facut: SH Rimnicu Vilcea; ICEMENERG; SH Cluj; SH Buzau; SH Sebes; SH Curtea de Arges; SH Caransebes.
Prezenta unui numar atit de mare de participanti de la Hidroelectrica, de la toate sucursalele de hidrocentrale din tara, de la ICEMENERG si de la UCM Resita dovedeste existenta dorintelor inginerilor de a gindi, de a analiza, de a comunica si de a colabora intr-un spatiu multidisciplinar – de fapt o apropiere de stiinta – care este un fapt laudabil, pe care aceasta consfatuire l-a prilejuit sa se manifeste.
Consfatuirea a fost onorata de prezenta urmatoarelor personalitati:
– m.c.A.R. Zeno Simon, presedintele Filialei din Timisoara a Academiei Romane;
– acad. Toma Dordea, presedintele Sectiei de electrotehnica si energetica a ASTR;
– ing. dipl. Mihail Teodor Ionescu, director adj. Hidroelectrica Bucuresti;
– prof. dr. ing. Dumitru Toader, decanul Facultatii de Electrotehnica a Universitatii Politehnica din Timisoara;
– prof. dr. ing. Constantin Bala, Universitatea Politehnica din Bucuresti;
– prof. dr. ing. Dan Zlatanovici, ICEMENERG Bucuresti.
Se considera potrivit a se mentiona ca cei doi factori esentiali ai hidroenergeticii din Romania sunt:
1. Potentialul hidroenergetic economic amenajabil al Romaniei, bogatie nationala, gratuita, care a fost valorificat pina in anul 1990 in proportie de cca 50% , iar restul nevalorificat se pierde in mod irecuperabil, reprezentind anual 14 700 000 MWh, apreciat la o valoare de cca 700 000 000 EURO, la care se adauga pagubele determinate de viituri, seceta, turism, piscicultura si locuri de munca. Cine raspunde pentru aceste daune? Trebuie sa se inteleaga ca este cea mai urgenta si cea mai utila investitie care trebuie realizata in Romania.
2. Potentialul uman – inginerii – creatori de bunuri materiale si spirituale, trebuie stimulati sa gindeasca si sa produca, despre care un mare om politic, Herbert Hoover, presedintele SUA 1929 – 1933, a facut urmatoarea caracterizare, care merita o reflectie corespunzatoare: „Este o mare profesiune. Este fascinatia de a vedea cum o plasmuire a imaginatiei se transforma cu ajutorul stiintei intr-un plan pe hirtie. Ca apoi sa se materializeze in piatra, metal sau energie. Ca apoi sa se creeze locuri de munca si locuinte pentru oameni. Ca apoi sa duca la cresterea standardului de viata si la sporirea confortului. Acesta este inaltul privilegiu al inginerului.
Marea responsabilitate a inginerului in comparatie cu cei de alta profesie este ca operele lui se afla sub vazul tuturor. Actiunile sale se concretizeaza, pas cu pas, in material palpabil. El nu-si poate ingropa greselile ca medicul. El nu le poate face nevazute si nu poate da vina pe judecator ca avocatul. El nu-si poate ascunde erorile cu pomi si iedera ca arhitectul. El nu poate, ca politicianul, sa-si ascunda lipsurile dind vina pe opozitie, sperind ca oamenii vor uita. Inginerul, pur si simplu, nu poate nega ca el a facut-o. Daca lucrarea nu e buna, e condamnat...
Pe de alta parte, spre deosebire de medic, viata sa nu se scurge intre oameni bolnavi. Spre deosebire de militari, nu distrugerea este scopul vietii lui. Spre deosebire de avocat, nu-si cistiga piinea din conflicte. Inginerului ii revine menirea sa imbrace scheletul stiintei cu viata, confort si sperante. Desigur, pe masura ce anii trec, oamenii uita care inginer este autorul lucrarii, chiar daca au stiut odata. Sau un politician oarecare isi pune numele pe ea. Sau oamenii o atribuie unui promotor, care s-a folosit, de fapt, de banii altora... Pe cind singur inginerul priveste inapoi spre binele nesfirsit care se desprinde din succesul sau cu o satisfactie pe care o cunosc putine profesii. Iar verdictul colegilor sai este singura recunoastere pe care si-o doreste.“
In acest context, inginerii prezenti la Consfatuirea din 28 septembrie 2007 de la Timisoara si-au adus contributia la promovarea hidroenergeticii din Romania.
APA SI VIATA
A. Introducere
Cel de al IV-lea Forum Mondial al Apei, desfasurat in martie 2007 in capitala Mexicului, a pus in evidenta faptul ca lipsa apei potabile ucide de zece ori mai multi oameni decit conflictele regionale.
Astfel, in timp ce locuitorii tarilor dezvoltate dispun de 400 – 600 l de apa pe zi pentru un om, in „triunghiurile setei“ din Orientul Mijlociu sau Africa subsahariana cu greu se ajunge la consumul de 30-40 l. Statistic vorbind, cca opt milioane de oameni mor in fiecare an din cauza lipsei de apa potabila, desi resursele medii nu justifica nici pe departe un asemenea dezastru.
Efectiv, cca 40.000 km cubi de apa dulce curg in fiecare an la suprafata Terrei, asigurind celor 6 miliarde de locuitori un consum mediu total de 30.000 km cubi, ceea ce revine la 5.000 mc apa potabila pentru o singura persoana in timpul unui an.
Din pacate, in cursul secolului trecut consumul mediu de apa potabila a crescut de sase ori, iar populatia globului s-a triplat. Mai mult, din cauza proastei gestionari a resurselor si a distributiei de apa dulce, aproape un locuitor din cinci ramine fara acces la apa de baut.
Deviza conferintei din Ciudad de Mexico a fost simpla: „Apa reprezinta o responsabilitate unanim acceptata si aplicabila tehnic.“ Este un apel clar la solidaritate internationala si la masuri concrete de redistribuire echitabila a apei potabile, ca si de protejare a ei impotriva poluarii.
Mai mult de 70% din planeta Pamint este o... mare. Influenta oceanica asupra climatului a facut cruciala colectarea de date stiintifice precise.
B. Notiuni privind apa ca
materie prima pentru viata
Din insumarea cercetarilor efectuate pina in prezent rezulta ca apa a aparut pe Terra cu cca 3,50 miliarde de ani in urma. Mai mult, „planeta albastra“ este, in cadrul sistemului solar, singura pe care apa se gaseste in stare lichida.
La suprafata Pamintului, cantitatea totala de apa insumeaza 1,4 miliarde de kilometri cubi, adica aproximativ de 400 de ori volumul Marii Mediterane. Din suprafata totala a globului, apa ocupa cca trei sferturi.
In toata aceasta cantitate uriasa de apa, cea dulce nu reprezinta decit 2,5%, din care o buna parte (peste 2%) este blocata in gheturile polare si pinzele freatice.
La nivel mondial, activitatea umana care consuma cea mai multa apa este agricultura (aproximativ 70%), urmata de industrie (20%) si activitatile domestice (10 %).
O tara dezvoltata din vestul Europei foloseste 100 litri de apa pentru a fabrica un litru de alcool, 1500 litri pentru a se obtine un kilogram de griu si 2500 litri pentru un kilogram de orez, 7000 litri pentru fabricarea unui tricou de bumbac si 15.000 litri pentru obtinerea unui kilogram de carne de vita in stare finita.
Raportat la corpul uman, pentru un adult apa reprezinta cca 60% din greutatea sa, cu o variatie de la 75% la noii nascuti, pina la 55% la persoanele in virsta. Printre organele corpului omenesc, cel mai mare continut de apa il au rinichii si creierul. Prin urina si transpiratie omul elimina zilnic cca 2,5 litri de apa, de unde rezulta ca pierderile hidrice trebuie strict compensate. Alimentele curente (lapte, fructe, legume, carne, peste s.a.) pot aduce pina la un litru din apa necesara, restul de 1,5 litri urmind a fi completati zilnic prin baut. In lipsa de apa, corpul nostru prezinta senzatia de sete, care apare cind organismul a pierdut mai mult de 1% din continutul sau in apa. Acest semnal de alarma nu trebuie asteptat ca o obisnuinta, consumul de apa necesar trebuie sa fie firesc, fara a se ajunge (mai ales in zilele calduroase) la deshidratare.
De regula, omul poate rezista peste 4 saptamini fara a minca, dar fara apa este aproape imposibil (si periculos medical) mai mult de 48 de ore.
Plantele, la rindul lor, au si ele multa apa in constitutie. Se apreciaza proportia de apa a acestora intre 80 si 95%.
Ca o consecinta, toate alimentele noastre, atit cele vegetale cit si cele animale, contin, in proportii diferite, apa atit de necesara vietii.
Este de la sine inteles ca utilizarea apei potabile in gospodarie trebuie facuta cit mai economic si rational. Astfel, pentru a se spala pe corp, un om utilizeaza 5 – 8 litri cind foloseste o chiuveta si o manusa de baie, 30 – 80 litri pentru un dus de maximum 5 minute si 150 – 200 litri pentru o baie completa.
Dintre echipamentele menajere, vasul de W.C. consuma cam 10 litri la fiecare utilizare, masina de spalat rufe, aproximativ 100 litri, iar masina de spalat vesela, cca 50 litri. Cind este vorba insa de umplerea unei piscine proprii locuintei, volumul de apa creste vertiginos, de la 50 000 la 80 000 litri.
Raportat la igiena corporala si la intretinerea locuintei, apa necesara pentru alimentatie (bauturi preparate in bucatarie) nu reprezinta mai mult de 7% in medie fata de totalul consumului casnic. Se mentioneaza de asemenea ca apa de la robinet se poate pastra in frigider cel putin 48 de ore, fara a-si pierde din calitatile potabile.
C. Apa in contextul strategic international
Cercetari minutioase efectuate de multe tari cu o capacitate stiintifica superioara si aparatura foarte moderna au aratat ca, in ultimii 10 ani (1995 – 2005), deficitul de gheata al calotelor polare a crescut la mai mult de dublu, adica de la 90 kilometri cubi la inceputul masuratorilor pina la 220 kilometri cubi in 2005. Diferenta de 130 kilometri cubi reprezinta aproximativ consumul mediu anual a cca doua orase de marimea metropolei Los Angeles.
Un alt aspect negativ il constituie cresterea vertiginoasa a comertului international efectuat pe calea apei. Mii si mii de vapoare care transporta marfuri sau turisti in excursii confortabile navigheaza necontenit pe marile si oceanele globului. Dupa unele statistici, transporturile maritime au crescut spectaculos, in perioada 1970 – 2005, dupa cum urmeaza:
1970..........................2,956 miliarde tone transportate
1980..........................3,704 miliarde tone transportate
1990..........................4,008 miliarde tone transportate
2000..........................5,983 miliarde tone transportate
2005.......................... 6,758 miliarde tone transportate
In acelasi timp cu aceste cresteri de trafic marin a crescut insa si poluarea apelor strabatute, in detrimentul a numeroase specii de vietuitoare subacvatice.
Zonele clasice de pescuit sunt din ce in ce mai sarace, fapt care afecteaza direct numeroase populatii de oameni care isi asigura hrana si veniturile familiare din pescuitul traditional.
Asa cum pe uscat omul „are grija“ sa dispara cca 16 milioane hectare de paduri naturale anual (cam cit suprafata Greciei), tot asa, din calcule realiste si din simulari pe calculator, se apreciaza ca pina in 2050, cca 80% din pestii si crustaceele apelor oceanice vor disparea.
Ne aflam deci in fata unor situatii pe cit de paradoxale, pe atit de periculoase, in care omul, prin activitatile sale in continua crestere, risca sa isi compromita existenta, atentind inconstient la o materie prima atit de pretioasa cum este apa.
Cu tehnologiile de astazi, planeta Terra va putea hrani pe viitor pina la 12 miliarde de oameni. Dar, din cauza marilor discrepante de interese si avans tehnologic, un taran din Mali consuma de cinci ori mai putina apa decit unul din UE. Peste 50% din populatia Africii subsahariene este privata de apa potabila. In Argentina, Brazilia sau India acest procentaj variaza intre 20% si 30%, iar in China intre 35 – 40%.
Pe intreg globul, cca 1,4 miliarde de oameni sunt privati total sau in mare masura de accesul la apa potabila.
Aceasta constatare este in totala contradictie cu faptul ca 10 state importante (industrial si politic) detin controlul a peste 62% din resursele de apa dulce ale globului. De aici rezulta urmatoarele situatii:
– posibilitatea unor incrucisari de politici agresive atit din partea statelor detinatoare de resurse mari de apa potabila, cit si a celor cu deficite importante in acest domeniu;
– cresterea economica globala ca si cresterea numarului de locuitori ai planetei noastre sunt amenintate de repartitia actuala inegala a apei potabile;
– necesitatea protejarii resurselor de apa potabila este o realitate aspra, cu nimic mai prejos de pericolul pe care il prezinta in prezent si fenomenul degradarii climatice (efectul de sera).
Aceste urgente se inscriu in politicile globale duplex, adica acele actiuni care urmaresc atit asigurarea de resurse energetice, cit si de apa potabila.
Pentru acest context, apelul conferintei mondiale din capitala Mexicului este mai grav si mai urgent ca oricind. Apa potabila este un drept al tuturor locuitorilor planetei. Repartizarea ei judicioasa, atit cantitativ, cit si ca responsabilitate pentru consumuri si poluari minime, reprezinta singurele premise pentru o dezvoltare echilibrata in viitor a tuturor zonelor geografice.