Un debut exceptional de stagiune al Orchestrei Inginerilor Petru Ghenghea
Data: 1-15 ianuarie 2009
Am asistat la un inceput grandios de noua stagiune muzicala, 2008 – 2009, al Orchestrei Inginerilor Petru Ghenghea: doua concerte memorabile care au avut loc la un interval de numai o luna si jumatate intre ele. Cele doua spectacole, pregatite si dirijate de Andrei Iliescu, au intru totul atributele de a fi memorabile, daca ne gindim atit la faptul ca s-au desfasurat pe cele mai importante scene muzicale ale tarii, primul, in studioul Mihail Jora al Societatii de Romane Radiodifuziune, iar cel de-al doilea, la Ateneul Roman, cu sali arhipline, in ambele ocazii. Pe de alta parte, aceste spectacole s-au impus prin tinuta artistica, prin amploarea si executia programelor muzicale prezentate. Mai mult, concertul sustinut la Studioul Mihail Jora a avut un plus de stralucire, fiind un concert organizat de AGIR in onoarea participantilor la Adunarea Generala a Federatiilor Ingineresti Europene – FEANI care a reunit peste 200 de invitati din toata Europa.
Programul spectacolului din 5 octombrie a avut doua repere fundamentale, Beethoven si Enescu; a fost o fericita alegere care, dublata de prestatia artistica a orchestrei si solistilor ei, a dovedit invitatilor din strainatate ca impartasim aceleasi valori cu care se identifica intreaga Europa civilizata.
Piesa de deschidere, uvertura Înfap-tuirile lui Prometeu, este o lucrare care, prin reprezentatiile deosebite ale Orchestrei Inginerilor, a devenit un imn al breslei tehnice si stiintifice romanesti si care cu fiecare ocazie este primita cu mare satisfactie de marele public, asa cum s-a intimplat si de aceasta data. Cea de-a doua lucrare beethoveniana a fost Triplul concert pentru pian, vioara si violoncel, in do major, care a avut ca solisti pe pianista dr. fiz. Maria Haiduc, violonista ing. dipl. Ileana Ionesti si violoncelistul ing. dipl. Teodor Chircu. Aceasta lucrare a fost introdusa in repertoriul orchestrei in urma cu trei decenii, de catre neuitatul fondator al orchestrei si dirijor prof. Petru Ghenghea. Performanta realizata de trio-ul de solisti a fost una de exceptie, prin coeziune, prin sustinerea partiturilor solistice la o inalta cota tehnica si forta de expresie pe care au degajat-o. Maria Haiduc, o solista cu mare experienta concertistica, a convins prin echilibrul muzical pe care l-a mentinut intre efuziunea viorii solistice si lirismul cello-ului. Ileana Ionesti a adus mai mult temperament partiturii solistice care a schimbat, in bine, nota de melancolie pe care o are concertul, in ansamblu. Teodor Chircu a avut o interpretare apreciata pentru sustinerea unei partituri extrem de dificile din punct de vedere tehnic si pentru expresivitatea pusa in evidenta printr-un sunet de aleasa calitate.
Partea a doua a cuprins cele doua Rapsodii romane enesciene, nr. 1, in la major si nr. 2, in re major. Interpretarea realizata de Orchestra Inginerilor Petru Ghenghea a entuziasmat prin stralucire, dinamica si culoare – care au fost remarcate in prima Rapsodie, si printr-un dramatism si profunzime, foarte bine potentate, in cea de doua.
Concertul s-a incheiat, spre deliciul publicului, cu biss-ul Valurile Dunarii de Iosif Ivanovici. Mare a fost satisfactia in rindurile invitatilor straini si manifestata in mod evident, la aflarea stirii ca nemuritorul vals a fost compus aici, in tara; o lume intreaga l-a considerat, aproape un secol, ca fiind de sorginte vieneza sau chiar americana, pentru ca imediat dupa prezentarea sa la Paris, la Expozitia Mondiala din 1899, a fost preluat de high life-urile marilor tari ale Europei si, mai tirziu, dupa Al Doilea Razboi Mondial, si de revistele americane de pe Broadway, pierzindu-si, astfel, treptat paternitatea.
Dupa cum spuneam, la numai o luna si jumatate, orchestra a sustinut obisnuitul sau concert de toamna la Ateneul Roman. Remarcam aceasta proba de forta pe care au dat-o, in a pregati intr-un timp atit de scurt, un nou program muzical si, ce program! El a cuprins trei capodopere: Vals trist, de Jean Sibelius, Concertul nr. 4 pentru pian si orchestra, in sol major, de Beethoven si Simfonia intii, in do minor, de Brahms. Admiratia pe care o trezeste sustinerea unui spectacol cu un asemenea program a fost subliniata si de muzicologul Petre Codreanu, in cuvintul prezentat in deschiderea programului.
Valsul trist a fost o lucrare inspirat aleasa pentru crearea unei atmosfere romantice, cu valuri de tulburari si efuziuni, care aveau sa caracterizeze intreaga atomsfera a spectacolului. Interpretarea a fost reusita, cu o redare inspirata a caracterului lucrarii, de resemnare si revolta fata de destin.
Concertul nr. 4 pentru pian si orchestra de Beethoven a avut ca solist pe unul dintre cei mai importanti muziceni romani contemporani, pianistul Viniciu Moroianu. Este un pianist cu un repertoriu impresionant, pe care il etaleaza cu generozitate pe toate scenele muzicale ale tarii si pe multe din strainatate. Dupa marturisirea sa, concertul nr. 4 este unul dintre cele mai subtile concerte, poate cel mai reusit dintre concertele beethoveniene. Într-adevar, interpretarea lui Viniciu Moroianu a fost una de exceptie: dramatism, lirism bine controlat, vivacitate; o constructie a frazelor impecabila si o velocitate a sunetelor remarcabila. În partea a doua a concertului, Andante con moto, solistul a lasat audienta fara rasuflare, prin subtilitatea cu care a redat echilibrul si tulburarea launtrica a eroului romantic. Orchestra a fost un partener de dialog de calitate care se integra sau se distanta din discursul muzical solistic, dupa situatie, cu o buna dozare a proportiilor.
Partea a doua a spectacolului a fost dedicata Simfoniei I de Brahms, una dintre cele mai complexe lucrari romantice executate de Orchestra Inginerilor. Interpretarea a fost una care a entuziasmat publicul spectator, prin stralucirea si consistenta sonora a frazelor muzicale, dar si prin sensibilitatea expresiei, evidentiata din plin, in partea a doua a simfoniei, Andante sostenuto. Celebrul solo de vioara din aceasta parte a fost sustinut, in mod firesc, dupa regulile concertistice, de concert-maestrul orchestrei, prof. univ. dr. ing. Mircea Cazacu; ceea ce trebuie subliniat este expresivitatea si delicatetea sunetului pe care le-a etalat violonistul, neschimbate, nici acum, la o virsta de aleasa senectute, opt decenii de viata, implinite in zilele din preajma concertului.
Au fost doua spectacole exemplare, rod al unei munci depuse cu mare daruire si un deosebit efort, de catre acesti minunati muzicieni ai Orchestrei Inginerilor Petru Ghenghea. Desigur, o apreciere speciala trebuie acordata dirijorului Andrei Iliescu pentru temeritatea cu care isi asuma responsabilitati artistice dintre cele mai inalte si, in mod special, pentru reusitele artistice, cu adevarat remarcabile.