Jurnal de bord Prioritatile legislative si imperativul unei viziuni strategice

Este bine ca acum, la inceput de an, Guvernul a readus in atentia publica prioritatile legislative din 2011. In acest mod, concetatenii nostri, inclusiv prin intermediul structurilor societatii civile care ii reprezinta (in rândul carora AGIR ocupa un loc important, binecunoscut), au posibilitatea sa se pronunte, sa emita judecati de valoare, sa formuleze propuneri.
Daca vom trece in revista prioritatile potrivit criteriului cronologic, respectiv data elaborarii proiectelor in vederea aprobarii lor, atunci se impune a mentiona reglementarile referitoare la economia sociala (aprilie), la Strategia de dezvoltare teritoriala (tot aprilie), la Strategia fiscal-bugetara pentru anii 2012 – 2014 (mai), la formarea tinerei generatii (iunie), la protectia si promovarea drepturilor persoanelor vârstnice (iulie), la sponsorizarea si mecenatul in cultura (noiembrie), la o noua lege a salarizarii unitare pentru anul 2012 (decembrie).
O prima remarca vizeaza o idee subliniata in titlul insemnarilor de fata, si anume intentia de a se promova viziuni strategice in domenii a caror importanta este de domeniul evidentei. Bunaoara, dezvoltarea teritoriala, bine gândita, poate contribui esential la diminuarea gravelor disparitati intre diversele regiuni ale tarii. La fel, o programare bugetara multianuala este de natura a conferi stabilitate si predictibilitate intregului sistem fiscal al tarii. Cu „bataie lunga“ se remarca si preocuparile menite sa imbunatateasca legislatia privind tinerii si, deopotriva, vârstnicii.
S-ar cuveni si o mentiune speciala in legatura cu ceea ce s-a numit legislatia referitoare la economia sociala. Ce vrea sa spuna acest concept de „economie sociala“? Raspunsul la o asemenea intrebare capata o doza sporita de interes pe fondul controverselor actuale pe tema „statului social“ (prevedere constitutionala esentiala). Din formularea adoptata de Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, abilitat sa pregateasca proiectul respectiv, rezulta ca „economia sociala contribuie la dezvoltarea unor viziuni de ansamblu asupra interesului general si dezvoltarii durabile; promoveaza si contribuie la dezvoltarea cetateniei active, a autodeterminarii si a coeziunii sociale; contribuie la cresterea calitativa si cantitativa a ocuparii“. Chiar daca textul abunda in formulari generale si chiar ambigue, este limpede ca toate elementele mentionate prezinta un interes major pentru noi toti, intrucât vizeaza domenii de cea mai mare importanta nu numai ale traiului cotidian, ci si ale afirmarii sociale si profesionale.
Bineinteles, atunci când textele proiectelor vor fi aduse la cunostinta publica (speram sa fie puse si in dezbatere publica) vom avea mai multe de comentat, dar – si in aceasta faza – se impun câteva constatari. Toate actele normative preconizate impun o expertiza la cel mai inalt nivel. Or, cum s-a putut constata in perioadele anterioare, nu s-a recurs – in foarte multe cazuri – la o astfel de expertiza, ceea ce a daunat grav calitatii reglementarilor aferente. De pilda, este de neconceput dezvoltarea teritoriala fara expertiza inginerilor, angajati inca din secolul al XIX-lea in astfel de programe si proiecte. Apoi, neimplicarea structurilor de dialog social sau implicarea lor formala este de neacceptat tocmai din pricina faptului ca fara acordul sindicatelor si patronatelor se diminueaza, din start, sansele de aplicare a masurilor preconizate.
Semnalam posibilitatea inregistrarii unor derapaje de la mecanismele democratice de pregatire si adoptare a deciziilor, deoarece sansa adoptarii de reglementari adecvate depinde tocmai de corectitudinea modalitatilor de elaborare si adoptare. In aceasta privinta, viziunea si rigoarea inginerilor sunt de neinlocuit.