Inginerii si economistii propun reexaminarea politicilor industriale din Romania in conditiile actualei crize economice

Asociatia Generala a Inginerilor din Romania (AGIR) si Asociatia Generala a Economistilor din Romania (AGER) au organizat, in cursul anilor 2011 - 2012, o suita de conferinte-dezbateri privind elaborarea unui Proiect National de Modernizare Economica si Sociala a Romaniei pana la orizontul anului 2020, tinand seama de nevoile cresterii durabile a economiei nationale si de reperele pe care le ofera Strategia UE 2020 si alte programe si planuri de masuri. Toate sunt legate de necesitatea iesirii din criza si cresterii economice sustenabile in contextul impactului crizei economice internationale.
In cursul acestor dezbateri, s-a desprins ca o prioritate pentru Romania reexaminarea locului si rolului industriei, ale politicilor industriale ca factor de prima insemnatate, in efortul indreptat spre scoaterea economiei nationale din starea de criza si inscrierea ei pe traiectoriile sustenabilitatii.
Principalele motive pentru o astfel de optiune au fost:
- lipsa unei strategii pe termen mediu si lung a industriei romanesti, ca parte componenta a strategiei economiei nationale in perioada 2014 - 2020;
- impactul nefavorabil al dezindustrializarii Romaniei, in perioada tranzitiei la economia de piata, care nu a putut fi contracarat de procesele de reconversie, restructurare si retehnologizare a intreprinderilor industriale din perioada dinaintea anului 1989, care ofereau o buna parte din productia lor, pe un nomenclator cu mult mai extins decat cel actual, la exporturile Romaniei in tarile dezvoltate cu economie de piata sau in curs de dezvoltare;
- influxul investitiilor straine directe in economia romaneasca s-a dovedit a fi un factor care nu a putut contribui la cresterea, in continuare, si la diversificarea nomenclatorului de produse industriale al Romaniei, ci mai degraba un factor care, pe langa avantaje, a provocat si o serie de dezavantaje, daca tinem seama de concurenta cu care se confrunta productia nationala, de preponderenta acesteia in sectorul servicii (nontradable) si, mai ales, in ramurile industriale cu nivel tehnologic slab si mediu si nu in cele ale tehnologiilor de varf, cu valoare adaugata ridicata si cu potential de crestere a competitivitatii;
- industria, indeosebi cea prelucratoare, alaturi de agricultura s-au dovedit - in anii 2010 si 2011 - a fi ramurile cu cel mai ridicat potential de refacere si iesire din criza, inregistrand un excedent al balantei comerciale, spre deosebire de sectorul serviciilor, indeosebi al celor cu caracter speculativ, care a contribuit cel mai mult la cresterea deficitului balantei comerciale, la presiuni asupra soldului de cont curent si balantei de plati externe a Romaniei;
- nu in ultimul rand, experienta tarilor dezvoltate, cat si a celor emergente a dovedit ca trecerea de la un stadiu de dezvoltare economico-sociala la un altul mai performant nu s-a putut realiza decat prin industrializare, proces care a stat si la baza tertializarii, fiind un suport permanent pentru generarea si difuzarea progresului stiintific si tehnologic, pentru cercetare, dezvoltare si inovare, precum si pentru inscrierea eficienta in lanturile valorice nationale si internationale, pentru crearea de clustere si parcuri tehnologice;
- procesele de sporire consistenta a productiei materiale, de crestere a rolului capitalului uman, al TIC si al activelor intangibile, ca
factori de prim rang in generarea de venituri si profituri sustenabile, nu s-au putut desfasura decat in conditiile cresterii productiei industriilor prelucratoare (mai ales a celor noi - infant industries), chiar daca dinamica valorii adaugate in sfera serviciilor a fost mai mare;
- industria, spre deosebire de politicile macroeconomice care au caracter general, presupune politici specifice fiecarei ramuri si subramuri industriale care, in mod eronat, sunt catalogate ca masuri interventioniste in contradictie cu politicile de „laissez-faire“. Aceste politici fac direct legatura cu economia reala si, totodata, cu palierele politicilor fiscale si comerciale, care, daca nu au suport in economia reala, risca sa expandeze in „bule“ ale sistemului financiar care, dupa cum se stie, a fost epicentrul actualei crize economice la nivel international;
- cea mai mare parte a economistilor, indiferent de orientarea lor doctrinara, atat din tarile dezvoltate, cat si din cele in curs de dezvoltare, se pronunta pentru reconsiderarea industriei si a politicilor industriale, promovand parteneriatul public-privat, precum si interventii ale statului in economie, indeosebi in acele domenii in care esecurile mecanismelor de piata libera concurentiala sunt evidente si demult cunoscute, atat in teoriile economice, cat si in practicile mix-ului de politici din diferite tari.
Ratiunea politicii industriale rezida in existenta multiplelor externalitati tehnologice si informationale, ca si in necesitatea coordonarii lor in conditiile economiilor de scara, domenii in care piata s-a dovedit esuanta. Actiunile guvernamentale concertate si parteneriatele public-privat, privat-privat reprezinta cele mai adecvate instante menite sa solutioneze procesele de diversificare a productiilor industriale, a structurii acestora, care nu exclud si un sistem de protectie temporara acordata noilor industrii, asa cum nu presupun nicio permanentizare a acestuia, folosind avantajele comparative si competitive ale fiecarei economii in conditii de transparenta si responsabilitate sociala.
AGIR si AGER isi propun sa organizeze si/sau sa participe, in continuare, la dezbaterea problemelor consacrate reconsiderarii importantei economice si sociale a industriei in economia Romaniei, avand in vedere faptul ca acest sector de activitate, intr-un fel, situat intr-un plan secundar al preocuparilor si prioritatilor, mai ales ca urmare a neintelegerii rolului ei, inclusiv in contextul teoriilor postindustrializarii sau ale monetarismului, pare sa se fi decuplat de economia reala.
Ne propunem sa abordam, in termeni rationali si uzuali, aspecte noi ale protectiei industriei nationale, inclusiv impotriva socurilor externe, indiferent de natura canalelor de contagiune, sa reconsideram actualitatea formulei „prin noi insine“ in conditiile globalizarii, sa repunem la locul cuvenit exporturile eficiente si substituirea importurilor concurentiale si neconcurentiale, inclusiv prin cooperari cu factorii externi ai dezvoltarii industriei, transferului tehnologic, specializarii inteligentei durabile si inclusive.
AGIR si AGER, ca entitati profesionale reprezentative, la scara nationala, ale societatii civile, au beneficiat de o buna colaborare bazata pe complementaritate profesionala si abordari multi si transdisciplinare, incercand de fiecare data sa ofere posibilitati pentru dialogul deschis al tuturor partilor implicate.
Dorim - si de aceasta data - prin initierea unor dezbateri libere, consistente, aprofundate sa oferim decidentilor repere si alte elemente de fundamentare a strategiilor si politicilor privind industria, unul dintre cele mai importante sectoare ale economiei, daca nu chiar cel mai important!
Numai prin profesionalism, implicare si eforturi sustinute si coordonate, vom reusi sa solutionam problemele prioritare si urgente cu care se confrunta, in prezent, industria, intreaga economie a Romaniei.