Semne distinctive ale noului an
Data: 1 - 15 ianuarie 2014
Din multe unghiuri de vedere, 2014 ne apare, de pe acum, inca din prima luna, drept un an generator, deopotriva, de sperante si de ingrijorari. De unde speranta si pe ce temei apar si se accentueaza ingrijorarile? Raspunsurile pot avea consistenta necesara daca vom face apel, exclusiv, la fapte, la date perfect verificabile.
Ne aflam dupa sase ani de cand criza globala continua sa-si produca efectele, chiar daca ele s-au diminuat considerabil, si dupa patru ani de cand economia romaneasca a iesit din recesiune. Ambele elemente ne indreptatesc, deci, sa vorbim despre o tendinta pozitiva cu un evident caracter major intrucat s-au creat si unele premise favorabile pentru continuarea cresterii nu numai sub aspect cantitativ, ci si din punct de vedere calitativ.
Avem in vedere, in special, reluarea procesului investitional, cu accent pe sectoarele producatoare de valoare adaugata reala, inclusiv prin utilizarea fondurilor europene. A fost posibil in 2013 sa se ajunga la un grad de absorbtie de 26,5%, respectiv 5 miliarde de euro, in conditiile in care in cinci ani anteriori nu se depasise nivelul de sapte procente. Cu toate ca restul de aproape trei patrimi nu va putea - in niciun caz - sa fie absorbit in prelungirea care ni s-a acordat pana in 2015, este clar ca, printr-o politica ofensiva in domeniu, va fi posibil sa dispunem in 2014 de cel putin inca 4-5 miliarde de euro fonduri nerambursabile de la UE.
In acelasi timp, contractele incheiate si memorandumurile semnate in 2013 anticipeaza un reviriment in materie de investitii straine directe indeosebi in materie de infrastructura. Investitiile specifice vor include nu mai putin de 400 km de autostrada, cu sansa de a fi finalizati minimum 60 km. Mai sunt de retinut investitiile din energetica (s-au acordat, la finalul lui 2013, nu mai putin de 110 licente pentru energia verde, ceea ce - cu siguranta - va stimula procesul investitional si in alte domenii). In plus, se profileaza un sistem mai coerent de sprijinire a capitalului autohton prin aprobarea unor noi scheme de ajutor de stat si prin alocarea de catre banci a unor credite mai mari, ca urmare a recentelor masuri ale BNR.
Accentul pe care il punem pe factorii care incurajeaza viziunile optimiste nu trebuie insa considerat ca un mijloc terapeutic, ci doar ca o expresie a necesitatii de a se transfigura posibilul in ceea ce este de dorit, adica in fapte.
Daca in procesul respectiv mai este loc (si este!) pentru conceperea si aplicarea unor politici publice eficiente, respectiv prin implicarea statului, atunci ingrijorarile la care ne-am referit isi au originea intr-o alta caracteristica esentiala a lui 2014, an electoral care se anunta de pe acum deosebit de tensionat. Or, avem cu totii experienta precedentilor ani electorali postdecembristi care au stimulat politicile publice populiste, extrem de daunatoare pentru o economie nationala fragila precum cea a Romaniei. Totodata, incertitudinile pe care le provoaca orice consultare electorala in ceea ce priveste posibilitatea unor schimbari daunatoare economiei determina - asa cum se intampla, din pacate, si in prezent - un grad periculos de instabilitate legislativa, de deficit de predictibilitate tocmai in domeniul politicilor publice.
Sperantele majoritatii populatiei se indreapta, firesc, spre ceea ce ne poate aduce bun noul an si, din acest motiv, mesajul popular pe care politicienii sunt obligati sa-l recepteze si sa-l ia in considerare in cel mai inalt grad este acela de a pune mai presus de toate interesul public, interesul national. Macar instinctul lor de conservare s-ar cuveni sa se manifeste: este si in interesul lor propriu ca treburile tarii, in special ale economiei, sa se rezolve mai bine ca pana acum. In caz contrar, voturile pe care spera sa le obtina vor fi doar pure iluzii, expresie directa a unor calcule profund eronate.