Proiectul Strategiei Romaniei pentru Resurse Minerale Neenergetice - orizont 2035 (II)
Data: 1-15 ianuarie 2023
Continuăm, în numărul de față, prezentarea unor fragmente din proiectul Strategiei României pentru Resurse Minerale Neenergetice - orizont 2035, document elaborat de Ministerul Economiei. Reamintim că fundamentarea proiectului a pornit de la lucrarea de excelență elaborată de Academia Română - Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, integrată în Proiectul sectorial Resursele naturale - Rezerve strategice, ce folosim și ce lăsăm generațiilor viitoare. În numărul precedent am enunțat principalele direcții și obiective generale stabilite pentru dezvoltarea pe termen mediu și lung a domeniului resurselor minerale neenergetice, prioritățile și rezultatele așteptate, și am început prezentarea contextului și definirea problemelor relevate de elaborarea Strategiei, inclusiv câteva analize SWOT (puncte tari, puncte slabe, oportunități și riscuri) ale resurselor minerale incluse în document. Sunt aspecte pe care le consemnăm, în continuare, în aceste pagini, în contextul în care, potrivit inițiatorilor documentului, prin Strategie se propune următoarea viziune: „România 2035 - țară cu industrie minieră responsabilă și transparentă, pol de dezvoltare durabilă în economia europeană pentru bunăstarea cetățenilor".
♦ Analize SWOT privind resursele metalifere
● Resursele polimetalice (Cu+Pb+Zn)
Puncte tari: ▪ bază de materii prime cu termene de epuizare relativ îndelungate, constând în resurse relativ importante cantitativ și calitativ, cu compoziție chimică diversă; ▪ există resurse apreciabile de minereu și mine ale căror metode de deschidere și pregătire se pot adapta pentru introducerea tehnologiilor moderne de exploatare; ▪ existența unor acumulări minerale cu conținuturi ridicate ce pot fi exploatate rentabil; ▪ existența unor zone miniere renumite în exploatarea istorică a zăcămintelor de minereuri polimetalice, critice în contextul cererii de metale pentru proiectele de energie regenerabilă și industria de automotive; ▪ există posibilitatea amplasării unor linii moderne de prelucrare pe vechile situri ecologizate; ▪ asocierea în general a mineralelor polimetalice cu alte elemente secundare, auro-argentifere, minerale critice etc., iar prin procesarea metalurgică a concentratelor polimetalice se pot obține unele metale critice; ▪ existența la nivel național și european a unei legislații coerente care poate reglementa proiectele miniere în vederea conformării principiilor economiei circulare și sustenabilității; ▪ minele sunt situate în zone monoindustriale în care consultările comunitare sunt favorabile activităților de exploatare minieră; ▪ administrarea zăcămintelor importante de minereuri polimetalice printr-o entitate al cărui unic acționar este Ministerul Economiei.
Puncte slabe: ▪ condiții de extracție dificile pentru corpurile de minereu aflate la mare adâncime; ▪ exploatarea generează o poluare accentuată a apei și solurilor, ceea ce necesită fonduri extinse de mediu; ▪ în cazul unei eventuale redeschideri a minelor închise, infrastructura (rețele de lucrări miniere, amplasamente pentru incinte, utilități și uzine de preparare, căi de acces) nu mai există; ▪ conținut redus de substanță minerală utilă a unor zăcăminte; ▪ lipsa industriei post-extragere, industria metalurgică-pirometalurgică și-a restrâns/sistat activitatea; ▪ nu mai există instalații tehnologice pentru prelucrarea minereului cuprifer, acestea au fost demolate.
Oportunități: ▪ piața minereurilor neferoase înregistrează un trend crescător; ▪ reluarea activității miniere cu consecințe pozitive asupra comunităților din zonele tradițional monoindustriale; ▪ există posibilitatea realizării unor concentrări tehnologice de tipul: o uzină de preparare - mai multe zăcăminte; ▪ dezvoltarea unei infrastructuri pentru exploatarea minereurilor polimetalice, adecvată atât din perspectiva tehnologiilor moderne de exploatare-prelucrare, cât și a măsurilor de protecție a mediului; ▪ necesitatea îmbunătățirii eficienței materialelor.
Riscuri: ▪ abundența și diversitatea ofertei pe plan mondial; ▪ apariția pe piață a unor materiale sintetice care înlocuiesc produsele tradiționale; ▪ riscul unei percepții sceptice din cauza impactului asupra mediului; ▪ monitorizarea CE pentru stoparea poluării /cazul de infringement apărut la Moldova Nouă.
● Resursele de aur - argint
Puncte tari: ▪ existența unor proiecte mature de exploatare a unor zăcăminte auro-argentifere, cuprifere și polimetalice, care, puse în practică, pot deveni un catalizator pentru dezvoltarea sectorului extractiv și creșterea atractivității lui pentru potențiale investiții majore; ▪ există capacitate de gestionare a deșeurilor miniere pe termen mediu și lung; ▪ există mine în etapa de conservare ale căror lucrări de deschidere și pregătire pot fi adaptate pentru tehnologii moderne de exploatare; ▪ există posibilitatea realizării unor concentrări tehnologice de tipul: o uzină de preparare - mai multe exploatări; ▪ administrarea zăcămintelor importante de Au-Ag printr-o entitate al cărui unic acționar este Ministerul Economiei.
Puncte slabe: ▪ minele sunt închise, iar unele se află în etapa de conservare; ▪ industria metalurgică-pirometalurgică și-a restrâns sau sistat activitatea, uzinele metalurgice fiind demolate; ▪ reluarea exploatării subterane necesită aport investițional mare; ▪ piața minereurilor aurifere este fluctuantă.
Oportunități: ▪ piața metalelor auro-argentifere este stabilă, crescătoare în ultimii ani și cu potențial de creștere în viitor; ▪ prelucrarea materialului din iazurile vechi de decantare conduce la ecologizarea unor mari suprafețe ocupate de aceste depozite - transformarea iazului de decantare în haldă de steril; ▪ existența unui set de reglementări la nivel național/european (Best Available Technologies) și internațional (Mining Best Practice) care setează condiții de reglementare și standarde sociale și de mediu foarte performante pentru proiectele din industria extractivă, inclusiv în ceea ce privește tehnologia de extragere a aurului bazată pe cianuri, care se folosește în condiții de maximă siguranță în țările producătoare de aur și argint din UE: Suedia, Finlanda, Grecia, Spania și Bulgaria; ▪ existența unor proiecte de cercetare și explorare geologică dezvoltate în proximitatea proiectelor miniere existente, care pot deveni foarte atractive pentru potențiale investiții străine datorită condițiilor geologice și amplasării lor în proximitatea unor zăcăminte importante.
Riscuri: ▪ fluctuații și în viitor ale prețului aurului și argintului; ▪ riscul izolării definitive a unor rezerve în minele de adâncime.
♦ Analize SWOT privind resursele hidrominerale
● Resursele de ape minerale
Puncte tari: ▪ apa, în accepțiunea generală, tinde să devină o resursă critică, iar apa minerală naturală este o componentă sigură și protejată în mod natural; ▪ apa minerală naturală este singura resursă minerală naturală regenerabilă în timp real; ▪ impactul exploatării apei minerale naturale asupra mediului este minim; ▪ existența dotării tehnice de ultimă generație în ceea ce privește îmbutelierea și comercializarea; ▪ existența unor rezerve de bună calitate; ▪ asigură un potențial ridicat de dezvoltare a activităților pe orizontală: îmbuteliere, distribuție, comercializare, turism balnear, terapie etc.; ▪ existența legislației și infrastructurii instituționale care garantează calitatea apei minerale (HG nr.1020/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare și comercializare a apelor minerale naturale, laborator de analize); ▪ apele minerale naturale din România sunt recunoscute în țările UE; ▪ administrarea zăcămintelor importante de apă minerală naturală printr-o entitate al cărui unic acționar este Ministerul Economiei; ▪ încadrarea resurselor de apă sub incidența Legii siguranței naționale nr. 51/1991 republicată.
Puncte slabe: ▪ eterogenitatea sistemului de licențiere afectează predictibilitatea strategiilor în domeniu și nu garantează siguranța investițiilor în industria de îmbuteliere; ▪ concurența neloială, fără omologare pentru apa de izvor și fără un sistem fiscal comparabil cu cel pentru apa minerală naturală; ▪ în legislația din domeniu nu este prevăzută o autoritate care să pună în aplicare prevederile privind apa de izvor și nici un laborator de referință pentru aceasta; ▪ necorelarea duratei licenței de exploatare de 20 de ani cu perioada de recuperare a investițiilor, ceea ce face necesară o analiză a prelungirii perioadei de valabilitate a licențelor de la 20 ani la minimum 35 ani; ▪ deși apa minerală este singura resursă minerală regenerabilă în timp real, redevența minieră pentru apa minerală naturală se stabilește la sursă, deci se plătește redevență și pentru cantitățile nevalorificate (neîmbuteliate); ▪ lipsa legislației care să reglementeze domeniul resurselor hidrominerale, respectiv îmbutelierea la sursă și comercializarea, modul de exploatare și valorificare a apelor minerale naturale, a apelor minerale terapeutice, a apelor geotermale și a apelor de izvor; ▪ lipsa reglementărilor privind modul în care se asigură reziliența resurselor hidrominerale în caz de calamitate, catastrofe etc., precum și factorii responsabili în stabilirea și implementarea măsurilor de protecție a acestora în caz de incidente, acte de terorism etc.
Oportunități: ▪ recunoașterea internațională a calității apelor minerale din România, unele având o notorietate multiseculară; ▪ sprijin din partea comunităților locale, îndeosebi în acele localități care sunt dependente de această activitate; ▪ atractivitate pentru investitori; ▪ trendul crescător al cererii de ape minerale inclusiv la export, în condițiile existenței deficitului de apă potabilă în tot mai multe zone din lume, va necesita o politică fiscală adecvată, care va putea asigura competitivitatea apelor minerale românești pe piețele externe.
Riscuri: ▪ pierderea controlului Statului Român asupra cantităților și calității resurselor hidrominerale, în contextul unor resurse umane insuficiente pentru controlul și monitorizarea modului de exploatare și comercializare; ▪ inexistența unui organism național de control care să asigure calitatea surselor de apă minerală naturală; ▪ inexistența unui laborator de referință pentru analiza calitativă a resurselor hidrominerale la sursă și a apelor îmbuteliate puse pe piață; ▪ concurența apelor minerale din import și a apei de masă (de consum) îmbuteliate.
● Resursele de ape geotermale
Puncte tari: ▪ România are resurse geotermale semnificative, cu temperaturi de până la 120°C; ▪ în țara noastră există informații despre resursele geotermale și o expertiză tehnică rezonabilă cu o experiență de peste 30 de ani; ▪ energia apelor geotermale reprezintă o resursă inepuizabilă ce oferă o soluție accesibilă și garantată pe termen mediu și lung și a cărei utilizare conferă avantaje precum: un impact minim asupra mediului, spațiu restrâns pentru dezvoltare, disponibilă 24 de ore din 24, o alternativă viabilă pentru combustibilii fosili; ▪ generează o cantitate redusă de emisii poluante și deșeuri, contribuind semnificativ la diminuarea proceselor de poluare chimică și fizică (termică, radioactivă).
Puncte slabe: ▪ zăcămintele geotermale de care dispune România sunt situate preponderent în partea vestică a țării; ▪ din considerente economice, sursa geotermală trebuie să fie accesibilă prin foraje la adâncimi care să nu depășească în general 3 km, doar în condiții favorabile această adâncime ar putea crește până la 6 - 7 km; ▪ sursa geotermală trebuie să aibă un potențial suficient de ridicat, cantitativ și calitativ, pentru a rezulta o exploatare a acesteia în condiții economice avantajoase; ▪ distanța până la care poate fi transportată căldura prin intermediul unui agent termic (de exemplu, apa) este limitată la valori de ordinul kilometrilor, în consecință consumatorii sunt captivi, trebuind să fie amplasați în apropierea sursei geotermale.
Oportunități: ▪ energia geotermală poate să contribuie semnificativ la diminuarea consumului de combustibili fosili la nivel local.
Riscuri: ▪ deși energia geotermală face parte din categoria energiilor puțin poluante, gestiunea și exploatarea resurselor geotermale trebuie făcută cu maximă atenție pentru a se evita efectele negative asupra mediului înconjurător și sănătății umane fizice (termic).
Materii prime critice
Inițiativa pentru Materii Prime Minerale (RMI - The Raw Materials Initiative) a fost lansată în anul 2008, cu scopul de a identifica nevoile Europei și resursele minerale ale țărilor componente. În anul 2010, s-a alcătuit Parteneriatul European pentru Materii Prime (EIP - European Innovation Partnership on Raw Materials).
Asociația Europeană pentru Industria Minieră, minereuri metalifere și minerale industriale (Euromines) include reprezentanți din 22 de țări, având ca principal obiectiv identificarea și asigurarea nevoilor de resurse minerale pentru dezvoltarea durabilă a economiei și societății.
În cadrul Inițiativei pentru Materii Prime Critice (MPC) și planului strategic - Strategic Implementation Plan for the European Innovation PartnerShip on Raw Materials, domeniul prioritar al resurselor minerale se bazează pe trei piloni: garantarea accesului la materii prime, determinarea condițiilor pentru o aprovizionare durabilă cu materii prime din surse europene și dinamizarea eficacității resurselor și promovarea reciclării în scopul de a reduce consumul de materii prime și de a reduce dependența față de importuri.
S-au propus, astfel, acțiuni care vizează definirea materiilor prime critice, prevederea unor măsuri legale pentru accesul la materii prime și gestionarea lor durabilă, extinderea bazei de cunoștințe la nivelul UE, focalizarea lucrărilor de cercetare pe tehnologii inovative de explorare, exploatare, reciclare, identificare de materiale de substituție și eficientizare.
Pentru atingerea obiectivelor prevăzute în Planul pentru MPC, CE a stabilit o alianță europeană în domeniul materiilor prime (ERMA), care se va concentra pe nevoile cele mai presante, creșterea rezilienței UE în ceea ce privește lanțul valoric al pământurilor rare, magneților, metalelor de bază ș.a. CE va colabora cu statele membre și cu regiunile pentru a identifica proiectele de minerit și de prelucrare din UE care pot fi operaționale până în 2025.
Comisia va dezvolta parteneriate strategice internaționale pentru a asigura aprovizionarea cu materii prime critice care nu se găsesc în Europa, va promova practici miniere durabile și transparența. Prin strategiile elaborate și acțiunile grupurilor de lucru, au fost emise recomandări care privesc actualizarea listei materiilor prime critice pentru UE, acțiuni în domeniul politicilor pentru îmbunătățirea accesului la resursele primare, de eficientizare a reciclării materiilor prime, de substituție a unora și de reducere a materiilor prime folosite.
În acest scop, CE propune Reziliența materiilor prime critice: trasarea unui model pentru îmbunătățirea securității și a durabilității. Planul de acțiune privind materiile prime critice „analizează provocările actuale și viitoare și propune măsuri de reducere a dependenței Europei de țările terțe, diversificând oferta provenită atât din surse primare, cât și din surse secundare și îmbunătățind eficiența și circularitatea utilizării resurselor".
● 100 miliarde de euro, valoarea resurselor minerale europene neexploatate aflate la o adâncime de
500 - 1000 de metri
În anul 2011 au fost analizate 41 elemente, în 2014 - 54 elemente, în 2017 - 61 elemente, iar în 2020 au fost luate în considerare și evaluate 83 elemente, dintre care 30 au rămas pe lista de materii prime critice esențiale pentru dezvoltarea UE, deoarece sunt expuse unui risc mai ridicat privind sursa de aprovizionare și exercită un impact mai important asupra economiei, comparativ cu majoritatea celorlalte materii prime.
Potrivit unor estimări, valoarea resurselor minerale europene neexploatate aflate la o adâncime de 500 - 1000 de metri este de aproximativ 100 miliarde de euro. Ținând cont de repartiția acestor materii prime (de natură minerală) atributul de critic cere luarea în considerare a două aspecte: ▪ importanța economică a materiei prime pentru creșterea competitivității industriei europene; ▪ riscul de producție fluctuantă, respectiv de export constant (supply risk), de un răspuns stabil la cererile formulate, ceea ce pentru țările cu un astfel de potențial ar trebui să însemne stabilitate politică și economică, capacitate de reciclare și ofertă de alternative posibile. La acestea se poate adăuga riscul de poluare a mediului (environmental country risk) și capacitatea de reducere a impactului exploatării acestor minerale asupra mediului înconjurător și existența unor garanții că mediul nu va fi afectat.
În aceste condiții, realizarea unei evaluări a bazei naționale de materii prime critice are o importanță cu totul deosebită, întrucât o astfel de evaluare răspunde necesității de a identifica și exploata resurse de materii prime extrem de valoroase și indispensabile economiei UE și care, altfel, ar trebui procurate din alte surse.
Principalii beneficiari ai materiilor prime critice sunt operatorii care activează în domeniul tehnologiilor înalte (aero-
spațiale, aeronautică, electronică, echipamente medicale, baterii solare, laptopuri), al tehnologiei semiconductorilor (telefonie mobilă, GPS, internet, fibre optice), al automaticii și electronicii, industriei siderurgice și metalurgice, al preparării minereurilor (prin tehnologii curate), în industria aliajelor, a materialelor refractare și a polimerilor etc. Aceștia se află în țările bogate, care fac investiții constante în cercetare și inovare și urmăresc dezvoltarea țărilor lor.
Există o cerere crescândă pentru galiu, niobiu, cobalt, pământuri rare ușoare, indiu, cocs, grafit, cromit, germaniu, elemente platinice, beriliu, fluorină, magnezit, stibiu (antimoniu). În România, din această listă, autorii Strategiei au identificat: ▪ din categoria resurselor nemetalifere, economic importante, cu rezerve geologice cunoscute și posibilități de exploatare: nisipurile cuarțoase și grafitul; ▪ din categoria resurselor nemetalifere, economic importante, cu rezerve geologice necunoscute: mineralele de bor, fosforitele; ▪ din categoria resurselor metalifere economic foarte importante, cu rezerve geologice necunoscute și cu un potențial moderat: cromul, magneziul, germaniul și telurul; ▪ din categoria resurselor metalifere economic importante, cu rezerve geologice neevaluate și cu un potențial moderat: stibiu (antimoniu), wolfram (tungsten) și pământuri rare (TR);
Sunt perspective reduse de descoperire a unor resurse de: cobalt, indium, niobium, gallium, minerale din grupa platinei.
♦ Analiză SWOT privind resursele de pământuri rare și alte materii prime critice (Li, Be, Bi, Co, Ga, Sb, Ti, W, baritină, bauxită, borați)
Puncte tari: ▪ există mineralizații de pământuri rare explorate; ▪ există statistici istorice care au raportat producții de Bi, Sb, baritină, bauxită; ▪ există studii de concentrare a mineralelor grele din acumulări aluvionare (Ti, Zr, pământuri rare); ▪ unele materii prime critice (Bi, Sb, Ga) sunt asociate cu zăcăminte cuprifere sau plumbo-zincifere, putând fi exploatate concomitent cu acestea (folosind aceleași metode de concentrare); ▪ există exploatări cuprifere la zi ale căror lucrări de deschidere și pregătire se pretează aplicării tehnologiilor moderne de exploatare; ▪ există posibilitatea realizării unor concentrări tehnologice de tipul o uzină de preparare - mai multe zăcăminte; ▪ posibilitatea extracției de M.P.C. din iazurile de decantare miniere, din haldele de steril și din alte depozite de deșeuri, concomitent cu deschiderea de noi mine.
Puncte slabe: ▪ necesitatea construirii de uzine noi pentru extracția materiilor prime critice și a sulfurilor comune pe care le însoțesc; ▪ (re)deschiderea zăcămintelor și utilarea minelor necesită investiții mari; ▪ rentabilitatea exploatării depinde de conținuturile și accesibilitatea minereurilor de elemente principale (Cu, Zn, Pb) din zăcământ; ▪ s-au pierdut know-how-ul și tehnologia relevante pentru cercetare și prelucrare, în învățământul de profil nu există curriculă actualizată în contextul nevoilor actuale de resurse minerale critice; ▪ nu există o bază de date actualizată pentru materii prime critice.
Oportunități: ▪ studiile de piață arată un potențial de creștere a cererii și a prețurilor materiilor prime critice; ▪ consecințe sociale pozitive asupra comunităților la reluarea activității de exploatare; ▪ există interes din partea mediului de afaceri pentru stimularea inovării, accelerării aplicării în industrie a noilor tehnologii (de exemplu, robotică și automatizări, manufacturare aditivă); ▪ crearea Alianței Europene pentru Materiile Prime (ERMA); ▪ atragerea de fonduri nerambursabile pentru întreg lanțul valoric și circularitatea materiilor prime critice.
Riscuri: ▪ presupusa percepție sceptică privind mediul pentru proiectele viitoare; ▪ posibilitatea de restricționare a accesului la tehnologii competitive economic și prietenoase cu mediul; ▪ competiția internațională în creștere.
(Va urma)