DIN ISTORIA INGINERIEI ROMÂNESTI
Data: 16-31 mai 2006
I. CONCEPTUL DE INGINERIE
În dictionarul limbii române moderne se explica, din punct de vedere literar, ca:
– Ingineria este profesiunea inginerului, iar
– Inginerul este specialistul cu pregatire tehnica si teoretica obtinuta într-un institut de învatamânt superior, care organizeaza si conduce procesele tehnologice dintr-o întreprindere.
Ingineria este definita ca stiinta de a aplica în practica descoperirile stiintifice pure ca matematica, fizica, chimia, biologia etc.
Ingineria de-a lungul timpurilor este marcata prin aceea ca prapastia care s-a produs cu peste 3000 de ani în urma între stiinta pura – cum îsi denumeau oamenii de stiinta domeniul lor – si stiinta practica – domeniul inginerilor – se poate spune ca aproape a disparut în a doua jumatate a secolului XX, diferendele anterioare atenuându-se, îndeosebi ca urmare a serviciilor multiple si de proportii pe care realizarile ingineresti le-au adus societatii, prin aceasta favorizând si dezvoltarea stiintelor pure.
Cooperarea stiinta-inginerie a început în a doua jumatate a secolului XIX, în transporturi, în constructii, în industria chimica, în electrotehnica si energetica, iar la începutul secolului XX a cuprins toate ramurile ingineriei.
În secolele XVII-XVIII revolutia industriala a succedat revolutiei stiintifice, pe când în secolul XX, ca urmare a cooperarii stiintei si tehnicii, revolutiile au fost aproape simultane.
Evidentiem faptul ca si colaborarea dintre fizician si inginer este totusi cât se poate de strânsa, dar numai inginerul este cel care raspândeste în lumea larga rezultatele de laborator si le transforma în surse de beneficiu.
Ca urmare, în ultimele decenii au aparut activitati noi, care nu au corespondent în fizica sau în celelalte stiinte fundamentale, si anume automatica, transmisia datelor, ingineria nucleara etc.
Nu trebuie sa uitam influenta matematicii, cu conceptele ei abstracte, asupra formarii inginerului si ca mijloc de exprimare sintetica a fenomenelor si proceselor întâlnite în inginerie.
În România, zece ingineri, la initiativa inginerului Ion Ionescu de la Scoala Nationala de Poduri si Sosele din Bucuresti, au fondat în anul 1895 Gazeta matematica, care apare de atunci fara întrerupere si a contribuit în mod hotarâtor la formarea pentru stiinta a tinerilor.
Corpul ingineresc datoreaza recunostinta tuturor celor care au cultivat cunostintele matematice la noi, pentru rolul pe care l-a avut matematica în dezvoltarea spiritului rational al tinerilor, al disciplinei si ordinii spiritului, calitati pretioase pentru ingineri.
Realizarile tehnice se sprijina pe cercetarea fundamentala, totodata se remarca faptul ca propasirea intelectuala nu este incompatibila cu lucrurile practice, din contra, sunt doua calitati care se completeaza.
Ingineria de-a lungul timpurilor în lume este marcata în antichitate, între altii, de Heron din Alexandria (150-100 î.Hr.), inginerul si arhitectul roman Marcus Pollio Vitruvius (sec I î.Hr.) etc.
Creatiile inginerilor de-a lungul veacurilor corespund dezvoltarii societatii si într-o mare masura evolutiei stiintei. Vom prezenta unele exemple punctuale.
Referitor la inginerie, vom remarca faptul ca în trecut ingineria era legata în primul rând de constructii - acestea fiind cele mai grandioase realizari tehnice ale epocii. Pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea, inginerul era inginerul constructor, mai ales cel militar, care construia fortificatii. De abia dupa revolutia burgheza din Franta se creeaza scoli tehnice superioare în care se formeaza specialisti de înalta calificare pentru nevoile noilor industrii, care apareau ca urmare a primei revolutii industriale. Treptat, spiritul tehnic de precizie si de analiza stiintifica, pe baza legilor specifice, cuprinde domenii tot mai largi ale creatiei tehnice. Astfel, dupa descoperirea legii lui Hooke (1653-1703) se dezvolta elasticitatea, dar si rezistenta materialelor.
Dupa descoperirea de catre Kirchhoff (1824-1887) a legilor care guverneaza retelele electrice cu constante concentrate, s-a dezvoltat atât studiul electrocineticii si electrodinamicii, cât si studiul masinilor electrice, al retelelor electrice liniare si neliniare etc.
Triumful masinii în secolele XVIII-XIX, ca o exemplificare a ingineriei, a fost marcat de inventarea si crearea motoarelor cu ardere interna de catre inginerii germani Nikolaus August Otto (1876), Karl Friederich Benz (1878), Rudolf Diesel (1892). S-au creat si echipamentele necesare industriei de extractie si de rafinare a petrolului. A început formarea industriilor de proces, între care industriile de rafinare a petrolului, chimia si petrochimia.
În contextul realizarilor remarcabile ale inginerilor, trebuie amintit suedezul Alfred Nobel (1883-1896), inginer si inventator, asa cum el însusi s-a recomandat împaratului Napoleon al III-lea. A creat dinamita (prin înglobarea nitroglicerinei într-un material inert), care nu mai exploda prin lovire, ceea ce a facut ca ea sa fie folosita în industria miniera, a constructiilor feroviare, de pamânt etc. Pe baza imensei sale averi s-au instituit Premiile Nobel, care sunt decernate anual. Din anul 1901, când au fost decernate pentru prima data aceste premii, datorita inginerului Alfred Nobel, s-a creat în plus o emulatie în stiinta, la nivel mondial.
Tot datorita inginerilor s-au dezvoltat în secolul XX industria electrotehnica si electronica, automatizarile si producerea de calculatoare si procesoare, ceea ce a permis ridicarea performantelor masinilor termice, ale instalatiilor din industriile de proces (chimica, petrochimica, alimentara, metalurgica etc.), precum si ale instalatiilor energetice etc., definindu-se astfel stiinta ingineriei.