Prof. ing. CORNELIU CASASSOVICI OMAGIEREA A 120 DE ANI DE LA NASTERE

Recent s-au împlinit 120 de ani de la nasterea marelui profesor universitar ing. Corneliu Casassovici, initiator si fondator al învatamântului textil din România.
Cu acest prilej, aducem primului inginer textilist si marelui profesor Corneliu Casassovici omagiul si pretuirea noastra pentru rodnica si prodigioasa sa activitate.
Profesorul Casassovici s-a nascut la 11 martie 1886 la Bucuresti, ca fiu al colonelului medic Haralambie Casassovici, unul dintre primii studenti români ai prof. dr. Carol Davila, medic de batalion în prima linie a luptelor de la Plevna. Prof. Corneliu Casassovici a absolvit în anul 1909 Scoala Politehnica din Dresda, obtinând titlul de „Diplom Ingenieur“ în specialitatea „Textil-Fabrikingenieur“.
Pâna la Primul Razboi Mondial a lucrat la Fabrica de Zahar din Roman, pe care a pus-o în functiune, si la Fabrica de Zahar Bod, iar între anii 1916-1919 a activat în cadrul Ministerului de Razboi la Pulberaria Armatei din Iasi. Reîntors în viata civila, a intrat în învatamântul superior în anul 1922, în calitate de conferentiar pentru merceologie la Academia de Comert din Bucuresti. Fiind membru înca din 1920 în Consiliul de Perfectionare al Scolii Politehnice din Bucuresti, în toamna anului 1923 a fost numit conferentiar pentru Industria Textila si a Zaharului, functie pe care a detinut-o pâna în anul 1945, când a fost îndepartat din învatamânt, pe considerente ca a fost mare industrias.
În calitate de cadru didactic a depus de la început o activitate staruitoare pentru organizarea învatamântului tehnic superior pe baze moderne, realizând înca din prima etapa un laborator textil bine înzestrat.
Pe lânga cele doua camere puse initial la dispozitie de catre Scoala Politehnica, a mai construit, în anul 1926, alte doua sali mari, din fondurile acordate de catre Camera de Comert din Bucuresti. În continuare, activitatea didactica s-a desfasurat în sase încaperi în care se gaseau montate masini de filat (carda, fleyer, masini cu ineluse, selfactor, masini de pieptanat lâna etc.), sase masini mecanice de tesut, instalatii pentru albit, vopsit si imprimat. O camera era rezervata pentru laboratorul de microscopie. Toate acestea s-au realizat prin subventii acordate de întreprinderi industriale textile. Laboratorul de textile, bine dotat cu utilaje si aparatura specifica, a servit în acea perioada si ca laborator de încercari de stat pentru experimentari si analize oficiale asupra materialelor textile.
În acest timp, prof. ing. C. Casassovici a scris si editat personal sau în colaborare cu fosti studenti o serie de cursuri, cum ar fi: Materii prime textile, Filatura, Tesatorie mecanica, Compozitie si Decompozitie, Albitorie si Vopsitorie.
În anul 1936, pentru a crea o legatura informativa de specialitate mai buna între teorie si practica, între învatamânt si industrie, a înfiintat Revista industriei textile române.
În perioada anilor ’30, odata cu dezvoltarea deosebita a industriei textile în România, s-a simtit tot mai mult lipsa unor cadre tehnice autohtone, bine pregatite în aceasta specialitate. În acest scop, prof. ing. Corneliu Casassovici a înfiintat, în anul 1934, Scoala Superioara de Textile, cu sediul în localul Scolii Politehnice din Bucuresti, al carei profesor si director a fost de la înfiintare si pâna în anul 1945. Scoala a fost organizata în doua sectii de specialitate, si anume: Mecanica textila si Chimie textila. La început, numarul elevilor a fost de 60, dar a crescut ulterior la 100, în fiecare an fiind necesara instituirea unui examen de selectie din cei 250-300 de candidati. La aceasta scoala, pentru realizarea programei de învatamânt, au predat circa 30 de profesori, conferentiari si alte cadre didactice, în majoritate fosti studenti, cu care au redactat si publicat 25 de cursuri. Scoala a avut un caracter particular, cheltuielile fiind suportate dintr-o mica taxa de scolarizare platita de catre studenti, din contributiile întreprinderilor industriale si cu ajutorul permanent acordat de catre prof. ing. C. Casassovici. De abia în anul 1941, Ministerul Învatamântului a început sa subventioneze partial Scoala Superioara de Textile. Date fiind conditiile de învatamânt în localul Scolii Politehnice, ce deveneau tot mai dificile fata de extinderea luata de Scoala Superioara de Textile, profesorul Casassovici înfiinteaza, în anul 1938, Asociatia Profesionala a Industriei Textile, APIT, fara scop lucrativ, pentru sprijinirea învatamântului de specialitate. Cu subventiile acordate de catre Banca Nationala si de catre unele întreprinderi industriale, APIT a cumparat un teren de 20.000 mp în cartierul Bucurestii Noi, unde a construit o hala de 2500 mp, destinata atelierelor pentru prelucrari mecanice si chimice. Dificultatile anilor de razboi care au urmat au împiedicat începerea altor constructii, destinate salilor de cursuri, birourilor administrative etc., precum si dotarea cu utilajele necesare.
Odata cu instaurarea, în anul 1945, a unei noi puteri politice în tara noastra, programul de constructie a Centrului de Învatamânt Superior Textil la Bucuresti a fost abandonat, iar cladirea construita de APIT, în mod abuziv, a primit o alta destinatie. Scoala Superioara de Textile a devenit mai târziu, în anul 1948, nucleul Facultatii de Textile a Institutului Politehnic Bucuresti, iar din anul 1952 a fost transferata la Iasi.
În cadrul activitatii didactice a profesorului Corneliu Casassovici mai trebuie mentionat si cursul de Industrie textila predat, începând din anul 1938, ofiterilor Sectiei de intendenta a Scolii Superioare de Razboi.
În perioada anilor 1919-1926, perioada în care România se confrunta cu problema devalorizarii monedei nationale, profesorul Casassovici a depus si o intensa activitate publicistica, ca redactor al ziarului economic ARGUS. A fost autor al unor apreciate articole de specialitate publicate în Melliand Textilberichte, revista de prestigiu international, dintre care amintim studiul facut în anul 1940 asupra utilizarii stufului ca materie prima în industria textila. În afara cursurilor redactate pentru învatamântul din Scoala Politehnica (1923-1946) si cel din Scoala Superioara de Textile (1934-1946), profesorul Casassovici a publicat mai multe lucrari, dintre care amintim: Chestiunea zaharului în România (1916) si Chestiunea inului si cânepei în România (1919). La un an de la deces, respectiv în anul 1968, i-a aparut, la Editura Tehnica, Utilizarea rationala a deseurilor textile.
Timp de mai bine de doua decenii, prof. ing. C. Casassovici a fost consultat si solicitat ca specialist, cu autoritate necontestata în domeniul textilelor, de catre autoritatile statului român. Astfel, Ministerul Industriei si Comertului l-a numit în Comisia Industriala (1929), apoi în Comitetul de Directie al Camerei de Comert si Industrie din Bucuresti si în Comisia pentru acordarea autorizatiilor pentru importul de masini industriale (1934), Ministerul Finantelor l-a numit membru în Comisia de Experti a Directiunii Vamilor (1932 si 1939) si în Consiliul de Administratie al Casei de Amortizare (1932). A mai activat în cadrul Ministerului Comunicatiilor, în calitate de membru, în Consiliul de Administratie al Cailor Ferate (1929), la Ministerul Agriculturii, ca delegat în Consiliul Superior al Oficiului National al Textilelor (1939), în Comisia Consultativa a Ministerului Înzestrarii Armatei (1939), în Comisia Centrala a Meseriilor din Ministerul Muncii s.a.
În 1940, date fiind greutatile întâmpinate de filaturi, în special în ceea ce priveste aprovizionarea cu materii prime, a fost înfiintata societatea nonprofit Romano-Coton, ca asociatie a filaturilor de bumbac, avându-l ca presedinte pe prof. ing. C. Casassovici.
În aceasta calitate a urmarit modul în care erau distribuite materiile prime la filaturi, functie de numarul de fuse de filat, supraveghind, în acelasi timp, si realizarea sarcinilor impuse de starea de razboi în care se afla tara. Activitatile multiple la care era solicitat prof. Casassovici nu l-au împiedicat sa realizeze în mod consecvent ceea ce a considerat întotdeauna sarcina principala a vietii sale, si anume, crearea a doua mari întreprinderi industriale moderne. Astfel, în anul 1919, dupa ce alaturi de Stan Rizescu a preluat conducerea tehnica a tesatoriei mecanice Stan Rizescu din comuna Branesti, jud. Dâmbovita, pe atunci o fabrica mica, cu numai 160 de razboaie de tesut, în mare parte uzate din punct de vedere fizic si moral, a început modernizarea si restructurarea ei.
Timp de 15 ani, care au inclus si perioada de criza economica, 1926-1929, numarul masinilor de tesut a crescut la 700. Au fost montate, de asemenea, instalatii moderne de albit, mercerizat, vopsit, scamosat s.a. Folosind pentru desfacerea produselor un lant de magazine proprii, în numeroase orase din tara, întreprinderea a devenit independenta din punct de vedere economic.
În 1932, ing. Casassovici înfiinteaza în comuna Zarafoaia, jud. Dâmbovita, pe o suprafata de 20 ha, Filatura de Bumbac Ing. Casassovici. La început au fost montate 5000 de fuse, dar pe masura formarii fortei de munca si a asigurarii desfacerii firelor produse, au fost montate, mai întâi 5000 fuse, apoi 10.000, pentru ca în 1942 Filatura sa lucreze cu 20.556 de fuse. În cadrul întreprinderii functiona, de asemenea, o sectie de pieptanat bumbacul si una de dublat si rasucit.
În acelasi timp cu intrarea în functiune a Filaturii, s-au construit trei vile pentru personalul tehnic, o cantina pentru salariati si un camin pentru 80 de lucratoare. Ulterior s-a mai construit o ferma, o vila pentru conducere si s-a asfaltat o portiune de sosea, între localitatile Târgoviste si Pucioasa.
Începând din anul 1944, prin achizitionarea unui teren nou, în suprafata de 9 ha, au fost construite o cresa si mai multe locuinte pentru salariati.
Programul de constructii initial, care mai cuprindea un dispensar si un club, a fost întrerupt odata cu nationalizarea întreprinderii. În timpul cât a condus Filatura, prof. ing. Corneliu Casassovici s-a preocupat personal permanent de calitatea firelor produse, în baza unui program strict de încercari, precum si de organizarea pe baze stiintifice a întregului proces de productie.
Dupa nationalizarea mijloacelor de productie în România, prof. Corneliu Casassovici a fost marginalizat. Dintre fostii sai colaboratori, care, în majoritate, i-au fost studenti, cei mai multi nu i-au mai trecut pragul, ceea ce i-a creat mare amaraciune si singuratate.
Prof. ing. Corneliu Casassovici a decedat la 1 martie 1961, în urma unui infarct miocardic.
Astazi, la 120 de ani de la nasterea prof. ing. Corneliu Casassovici, celui ce a fost initiatorul si creatorul învatamântului textil din România îi aducem un pios omagiu.
Meritele sale incontestabile în dezvoltarea industriei textile din România si, mai ales, înfiintarea învatamântului textil pentru formarea cadrelor autohtone de specialitate, baza oricarei activitati productive performante, îi fac amintirea nestearsa pentru noi toti cei care ne-am facut din profesiunea de textilist un adevarat crez si o mare pasiune.