Istoria iluminatului minier

Urmare din nr. trecut)
Pe baza acestei concluzii, a înconjurat flacăra cu o sită cilindrică ce asigura aceeaşi suprafaţă de răcire ca şi tubul de sticlă. Aspectul ştiinţific constă în faptul că Davy a explorat variabilele în mod sistematic pentru a ajunge la o soluţie. El a demonstrat astfel că dacă o flacără deschisă este înconjurată cu o plasă de sârmă, gazul difuzează în interiorul plasei şi arde fără să transmită procesul de ardere şi în exterior, deoarece ochiurile plasei de sârmă răcesc gazul, care arde sub temperatura de aprindere a gazului grizu. Mai târziu, acest principiu a fost folosit pentru realizarea echipamentelor electrice în construcţie antiexplozivă, capsulare antideflagrantă. Lampa a fost încercată cu succes la 1 ianuarie 1816, la mina Helburn. Dar şi Stevenson, inginer mecanic, şi-a continuat cercetările. El a construit pur şi simplu o lampă de sticlă cu mici orificii în partea de jos şi în partea de sus, pentru a asigura circulaţia aerului. A testat lampa la 27 octombrie 1815 la mina Killingworth, cu aproape două luni înaintea lui Davy, şi a demonstrat că şi aceasta este sigură. A urmat o dispută aprigă. Stevenson a oferit câteva facilităţi Comitetului Proprietarilor de Mine din Newcastle, care a acceptat soluţia acestuia. Practica a demonstrat că soluţia lui Davy, care avea la bază soluţii ştiinţifice, corespunde condiţiilor miniere şi ea a fost folosită în multe mine, printre care şi cele din România, până în anii 1970, adică mai bine de un secol şi jumătate. Mai trebuie spus că, paradoxal, în intervalul 1817 – 1835, adică în următorii 18 ani de la introducerea lămpii Davy, au avut loc 42 de explozii, aproape dublu faţă de acelaşi interval anterior, în care au murit 538 de mineri. Explicaţia trebuie căutată în faptul că utilizarea lămpii nu a fost însoţită şi de alte măsuri tehnice: introducerea ventilaţiei, reducerea prafului de cărbune. S-a constatat că dacă metanul intră prea repede prin sită, aşa cum se întâmplă în cazul unor surpări miniere, arderea acestuia se transmite exploziv şi în exterior. De asemenea, dacă plasa este îmbâcsită cu praf de cărbune, acesta arde pe ochiurile ei şi produce aprinderea amestecului exploziv din abatajul minier.