Istoria tehnicii iluminatului Caracal
Data: 16-31 mai 2008
In anul 1886 iluminatul public in Caracal era asigurat prin 225 de felinare cu petrol.
Pe data de 15 octombrie 1886 s-a tinut o licitatie in sala primariei, in urma careia iluminatul orasului a fost dat in antrepriza pe termen de trei ani lui Iancu Leon cu 45 lei si 10 bani pentru fiecare lampa pe an (extras din Arhivele Nationale, revista Vulturul nr.14/19 noiembrie 1886, pag. 4).
In anul 1894 numarul felinarelor s-a dublat.
In anul 1905 C.I. Theodoroscopol solicita prin petitia nr. 7340/1905, sa poata ca de la Uzina de Apa Gazoasa ce o avea in orasul Caracal, sa dea lumina la pravaliile sale si la zece case si pravalii particulare. In schimbul acestei concesiuni facute de primarie „se obliga sa dea doua globuri de lumina ori in ce parte a orasului s-ar pretinde“ (extras din Arhivele Nationale Romine, Fond Ministerul de Interne – Administrative, dosarul nr. 794/1905, fila 2).
Problema privind electrificarea orasului a fost ridicata in sedinta Consiliului comunei urbane Caracal din 14 septembrie 1907, sub primariatul lui Constantin Demetrian. S-a pus problema schimbarii iluminatului prin electricitate. Pentru aceasta lucrare municipalitatea a contractat un imprumut de 500 000 lei. Licitatia pentru realizarea acestei lucrari s-a tinut pe data de 16 mai 1907. La licitatie s-au prezentat urmatoarele societati: Ganz, care se obliga sa execute lucrarea cu suma de 399 600,55 lei; Siemens Schuchert, pentru suma de 366 051,15lei; Colben pentru suma de 388 780 lei; Societatea Generala Romina pentru suma de 387 741,55 lei; Electrica pentru suma de 364 701,6 lei; Biel&Company din Viena pentru suma de 347 717,80 lei. Cladirea casei masinilor a fost evaluata la suma de 18 904,86 lei.
Inginerul comunei, Delescu, a fost insarcinat sa intocmeasca proiectul si sa examineze ofertele (extras din AND – Olt, Fond Primaria orasului Caracal, dosar nr. 14/1907, fila 1).
Consiliul local a acceptat oferta casei Biel din Viena. Electricitatea urma sa functioneze pe doua grupuri electrogene si o baterie de acumulatori, Sistem Tudor propriu-zis si un Tudor Blot. Lampile voltaice trebuiau sa aiba intensitatea de 8 amperi. Conductele de feeder trebuiau sa fie subterane, din cabluri armate. In uzina se prevedea loc pentru o a treia unitate electrogena si o locuinta pentru electricianul uzinei. Primaria a dat teren pentru constructia casei masinilor.
In anul 1912 Primaria municipiului Caracal a contractat un imprumut de 3 000 000 lei de la Casa de Depuneri, pentru procurarea unui grup electrogen de 300 HP pentru uzina electrica (extras din ANR, Fondul Ministerului de Interne – Administrative, dosar nr. 31/1912, fila 77).
In anul 1938 orasul Caracal era iluminat in intregime prin lumina electrica produsa si furnizata de la uzina electrica aflata in proprietatea primariei. Sistemul de iluminat era de 2 x 220 V continuu. La acea data se putea trece pe alimentare cu curent alternativ. Orasul era deservit de lampi publice alimentate prin cabluri subterane si pe alocuri aeriene (extras din AND – Olt, fond Primaria Orasului Caracal, dosar nr. 590/1938, fila35).
Alte articole



