Petre S. AURELIAN (1833 - 1909)

Petre S. AURELIAN (1833 - 1909)
Important agronom si om politic romin, precursor al ecologismului si organizator
al cercetarilor geologice

S-a nascut la 13 decembrie 1833, la Slatina. Dupa ce si-a terminat studiile medii la Colegiul Sf. Sava din Bucuresti, a plecat in Franta, unde s-a inscris la Scoala Superioara de Agronomie de la Grignon, ale carei cursuri le-a urmat intre 1856 si 1860. La terminarea studiilor, ca sef de promotie, a primit o medalie din partea imparatului Napoleon al III-lea.
Intors in tara, a fost numit inginer in Ministerul Lucrarilor Publice (MLP) si in acelasi timp profesor la Scoala de Agricultura de la Pantelimon. Totodata, a functionat ca redactor-sef la Monitorul Comunelor, publicatie oficiala a Principatelor Unite, si redactor la revista Agronomia.
Chiar de la numirea lui in MLP, a luptat pentru infiintarea unui minister al agriculturii, fapt care i-a atras opozitia mosierilor, in special a celor din Moldova. Totusi, a reusit sa isi cistige adepti si, la insistentele lui, s-a infiintat o Sectie de agronomie, al carei sef a devenit in 1863.
Dupa Unirea Principatelor, a actionat energic pentru intemeierea industriei nationale. Domnitorul Cuza i-a incredintat sarcina de pregatire morala a improprietaririi taranilor, fapt care l-a realizat ajutat si de revista Monitorul Comunelor.
Dupa improprietarirea taranilor, nemultumit de rezultatele acesteia, a luat atitudine deschis si a aratat ca reforma agrara de la 1864 nu si-a atins scopul si a militat impotriva regimului invoielilor agricole, prin care taranul era exploatat fara mila. El a sprijinit prin toate mijloacele cooperatia sateasca si infiintarea unei Case Rurale.
Preocupat de dezvoltarea industriala a tarii, pentru cunoasterea si formarea bazei de materii prime minerale, a infiintat Biroul Geologic in 1906, care avea ca sarcina elaborarea hartii geologice si inventarierea bogatiilor subsolului.
Pentru raspindirea culturii in rindul populatiei, a constituit un comitet pentru fondarea Societatii Ateneul Romin, al carei presedinte a fost ales in anul 1865. A actionat cu multa energie si pentru infiintarea altor societati stiintifice, din a caror conducere a facut parte, cum ar fi: Societatea de Geografie; Societatea de Economie Politica si Societatea Agricultorilor.
In ideea de a face cunoscut potentialul tarii atit populatiei, cit si strainilor, a organizat primele expozitii de agricultura si industrie in tara. Impreuna cu Al. Odobescu a organizat participarea la Expozitia Internationala de la Paris in 1867. Cu acest prilej, cei doi au colaborat la publicarea unei monografii, care avea ca scop informarea vizitatorilor asupra vietii taranului romin, editata la Paris. Pentru raspindirea ideilor de progres economic, stiintific si de modernizare a tarii, P. S. Aurelian a infiintat si editat mai multe reviste, printre care: Revista stiintifica, in colaborare cu Gr. Stefanescu si C. F. Robescu, care a aparut intre anii 1870 si 1882; Economia nationala, care a aparut in doua serii (1873 – 1876; 1885 – 1901). Prin articolele publicate in aceste reviste a militat pentru independenta, industrializarea tarii si pentru apararea protectionista a economiei. Este autor al teoriei complexului economiei nationale.
In anul 1875 a publicat o monografie ampla a Rominiei, o lucrare cu caracter programatic, in care si-a expus conceptia cu privire la dezvoltarea economiei nationale si crearea unei industrii puternice.
Din 1877 a ocupat diferite functii politice. A fost deputat, senator, ministrul agriculturii, comertului si lucrarilor publice (1877 - 1878 si 1887 - 1888), ministrul cultelor si instructiunii publice (1882 - 1884).
Ajuns presedinte al Consiliului de Ministri intre 1896 si 1897, desi s-a lovit de opozitia dirza a conservatorilor, a reusit sa impuna prima lege a repausului duminical, deziderat pentru care luptau salariatii din timpul sau. Dar, in momentul in care a cautat sa legifereze Casa Rurala si votul universal, a fost inlaturat de la putere.
La catedra, in invatamintul agronomic, a lucrat timp de 39 de ani, intre anii 1860 si 1899. In calitatea de director al Scolii de Agricultura de la Pantelimon, prima unitate de invatamint superior cu acest profil din tara, a dezvoltat-o si a transformat-o in Scoala Centrala de Agricultura si Silvicultura, cu o sectie de horticultura si una speciala de masini. In 1869 a mutat sediul scolii la Herastrau, pe un teren mult mai mare.
A fost membru al Academiei Romine din 1871 si presedinte al acesteia, intre 1901 si 1904.
S-a stins din viata la 24 ianuarie 1909, la Bucuresti.