CRIZA, RESTRUCTURAREA SI DEZVOLTAREA DURABILA
Data: 16-30 aprilie 2009
1. Introducere
Criza economica si financiara pornita in toamna anului 2008 din SUA este de fapt expresia amplificarii unor discrepante majore intre posibilitatea utilizarii eficiente a resurselor si risipa lor intr-un mod necugetat de procurare a unei aparente abundente care sa marcheze, pe de o parte, diferentierea sociala si, pe de alta parte, posibilitatile nelimitate de afirmare individuala in capitalism, prin mecanisme de inginerie financiara servind lacomiei si amoralitatii consumatoriste a unei societati sub presiunea permanenta a diferitelor forme de manipulare servind in primul rind bancilor si societatilor de asigurari care, raminind descoperite, s-au aflat in pragul falimentului, precum Lehman si AIG, cu crearea premiselor unor mutatii in sistemul de relatii economice si financiare internationale, in mecanismul de gestionare a resurselor, in mecanismul economico-financiar national si in relatiile interumane, punind astfel in discutie bazele filozofiei economiei capitaliste contemporane, puternic zdruncinata de solutiile propuse in bastioanele sale cele mai tari, SUA, Japonia si state din UE. SUA si unele tari din UE practic au nationalizat banci si mari companii, aplicind pe scara larga ideea preluarii de catre stat a responsabilitatii asigurarii miscarii volantului economiei, cu sarcina mentinerii activitatii economico-sociale la un nivel rezonabil. Este lectia invatata dupa marea criza din perioada interbelica, 1929 – 1933, de catre Keyns si aplicata cu succes in SUA in New Deal-ul din timpul presedintelui F. D. Roosevelt. Cum ar putea ajuta analiza problemei, metoda care a creat succesul lui Kepner si Tregoe /9/, precum si Analiza si Ingineria Valorii/5,6,7,1/, metoda de proiectare si reproiectare a produselor, dar si a structurilor organizationale, la rezolvarea constructiva, cu minim de pierderi si maxim de cistig, a problemelor puse in fata societatii de criza actuala, pe care analistii o compara ca gravitate cu cea din 1929 – 1933? Desigur, actuala criza are si caracteristici proprii, care pot concura fie la diminuarea efectelor si scurtarea duratei, prin cooperare internationala, fie la amplificarea lor si intretinerea efectelor negative pe o durata mai mare, in lipsa unei astfel de cooperari si in prezenta unor masuri economico-financiare neinspirate. Aceste caracteristici tin de globalizare si interconectarea economiilor nationale, de nivelul tehnologic si de posibilitatile de raspindire si generalizare a unor solutii inovative in domenii esentiale, cum ar fi cel energetic, dar si in ce priveste principiile de baza in gestiunea mecanismelor economiei. Deja au inceput dezbateri interesante despre valabilitatea in continuare a caii neoliberalismului, care minimizeaza rolul statului in economie, si reexaminarea unor abordari de tip marxist ale problemelor capitalismului actual, cu specificitati diferite fata de cel analizat de Marx la mijlocul secolului 19.
Sunt prezente pe alocuri si opinii ce vor sa acrediteze scenarii apocaliptice, pe care actuala criza, provocata de grupari oculte, in lupta pentru suprematia financiara, economica si politica, le-ar pune acum in opera.
2. Nevoia restructurarii
Restructurarea in economie a fost si este inca realizata mai ales relativ la structurile de organizare ale firmelor, acestea evoluind spre deziderate de flexibilitate si eficienta, prin reducerea numarului de angajati si/sau de nivele, cresterea comunicarii si participarii tuturor angajatilor la realizarea obiectivelor firmei, supusa tot mai mult presiunilor pietei, privind nivelul calitatii, productivitatii si competitivitatii /1,3/, iar in perioade de criza, prin scaderea cererii pe piata. Mai putin sau deloc se au in vedere obiective legate de abordari proactive, cu efecte asupra tuturor categoriilor definitorii ale sistemului.
O astfel de abordare, vizind numai structura de organizare, este insuficienta si poate fi chiar nociva, daca nu se tine seama si de ceilalti factori definitorii ai firmei, si anume, resursele (R), sistemele generate de structura (S), relatiile umane (Ru), Know-how (K), tehnologiile utilizate (T), inclusiv cea manageriala, si obiectivele pe care managementul firmei le propune (O) si de felul in care se sintetizeaza relatiile definitorii pentru firma dintre aceste categorii: F = { R, S, K, Ru } si
Restructurarea este intotdeauna generata de obiectivele stabilite la nivel strategic, care difera pe intervale de timp din ce in ce mai scurte, urmare a accelerarii progresului tehnic si evolutiei pietei, efectele nevoii de restructurare devenind premise ale acesteia relativ la categoriile definitorii mentionate, conform relatiei operatoriale / 1,2,3,4,5,6 /
Operatorul ? reprezinta trecerea de la vechile obiective O la cele noi O’, ? reprezinta schimbarile din domeniul categoriilor R, S, K si Ru in noile conditii, iar ? reprezinta retehnologizarea impusa de aceste schimbari sau pe care le impune. Compunerea acestor operatori: ?=????? (3) conduce practic la reingineria sau reinventarea firmei /1,2,3/. Mutatis mutandis, schema poate fi aplicata si la nivel macro.
Criza economica este o aglomerare de probleme care, conform terminologiei analizei problemei, reprezinta abateri nedorite de la o stare sau o evolutie dorita, in speta, valori ale indicatorilor economici. Analiza problemei (AP) stabileste cauzele abaterilor, dar si problemele potentiale antrenate de solutiile propuse /11 /.
Atitudinile manageriale pot fi de tip reactiv sau/si proactiv-adaptiv. Atitudinea reactiva se manifesta prin actiuni de mentinere a obiectivelor si celorlalte categorii definitorii pentru firma (R,S,K,Ru,T) actionind numai la sesizarea abaterilor fata de starea sau evolutia dorita si reactie in incercarea de mentinere a unei „homeostazii“ a firmei, care sa-i asigure „supravietuirea“ stabila pe piata.
Al doilea tip de actiune vizeaza nu numai supravietuirea ci, daca este posibila, si dezvoltarea firmei in raport cu competitorii sai pe piata, prin adaptarea obiectivelor si a celorlalte categorii definitorii la noile conditii, pe care managerul incearca sa le cunoasca, sa le creeze sau sa le previna. Daca in primul caz managementul firmei reactioneaza ca un regulator de sistem cu structura fixa supus unor perturbatii, in cel de al doilea firma este considerata ca sistem adaptiv cu structura variabila, sistem cibernetic sub actiunea operatorilor ?, ?, ?, care constituie esenta actiunii manageriale la nivel strategic si operativ.
Criza financiara se manifesta prin lipsa de lichiditati si prin neincrederea dintre institutiile financiare si clienti privind acordarea de credite, ca si intre institutiile financiare in relatiile interbancare, ca urmare a insolvabilitatii debitorilor, in cea mai mare parte consecinta unor instrumente financiare toxice si asumarii de riscuri fara acoperire pe care acestea le presupun pentru ambele parti ale relatiei financiare.
Solutiile impuse in urma analizei problemelor vizeaza tocmai eliminarea acestor cauze, deci reformarea intregului sistem economico-financiar, pentru eliminarea instrumentelor financiare toxice si reducerea controlata a riscurilor prin instituirea unui set de reguli de comportament care sa asigure stabilitatea sistemului si sa-l protejeze fata de pericolul repetarii unor astfel de situatii de criza.
Argumentul principal al opozantilor fata de cresterea rolului de coordonator al statului este ca ar afecta libera initiativa neingradita pe care o sustine neoliberalismul, care militeaza pentru statul minimalist in economie, cu rolul doar de a-i sprijini la nevoie si a-i fi client generos si bun platnic. Consumul nesabuit depasind cu mult resursele a generat criza. Lacomia bancilor si lipsa de prevedere in asumarea riscului la debitori si in buna masura si la creditori sunt principalele cauze ale proliferarii acelor instrumente toxice, care au dus la criza imobiliara din SUA, care a generat marea criza financiara si economica prin care trece economia mondiala in prezent. Restul este efectul legilor economice, care stau la baza economiei de piata in capitalism. Unde trebuie cautata solutia? In stoparea actiunii legilor economice definitorii ale economiei capitaliste, legea cererii si ofertei si legea concurentei? In diminuarea actiunii lor prin cresterea rolului statului, ca regulator al sistemului economico-social? Sau, poate, in intarirea mecanismelor manageriale la nivel micro si macroeconomic, la nivel national si international, prin actiunea unor organisme suprastatale guvernate de principii de drept aplicate cu discernamint, obiectivitate si severitate, fara forme de neocolonialism? Este posibila si de dorit o moneda unica la nivel mondial, emisa si controlata de cine?
Sunt intrebari carora li se cauta raspuns de mai multa vreme si carora, de fapt, le sunt consacrate diversele consultari la nivel international, precum cele de la Davos sau summit-urile G7 sau G8 (daca este inclusa si Rusia), sau G20, daca sunt invitate si alte economii emergente importante, precum India, China si Brazilia, avindu-se in vedere configuratia domananta BRIC intrevazuta in urmatoarele citeva decenii etc.
Globalizarea, fenomen la care participa, vrind-nevrind, toate statele lumii, a adoptat pina acum modelul impus de marile puteri economice ale lumii, mai ales de SUA, ale caror companii multinationale au invadat practic intreaga lume, cu efecte controversate, atit pozitive, precum implantarea noilor tehnologii, amplificarea consumului de produse rezultate prin aplicarea acestora, cresterea gradului de instructie si civilizatie, dar si, pe alocuri, negative, prin eliminarea unor ocupatii traditionale, fapt eventual generator de somaj si de depersonalizare la nivel national, prin omogenizare in cadrul aplicarii modelului unic impus de globalizare/8,9,10/. Fara a fi inca acceptat, discutiile privind modelul unic fiind la inceput, va conduce acesta si la un sistem monetar unitar si la un nou FMI si, daca da, cine si cum il va impune, daca au loc glisaje in structurile de putere in lume, care pot reconfigura sferele de influenta?
3. Analiza/Ingineria Valorii (A/IV) – un mod de abordare pozitiv
Credem ca A/IV poate contribui in mare masura la gasirea unor solutii pertinente la actuala criza. Desigur, asta ar presupune ca politicienii, principalii factori decidenti in gestiunea avutiei nationale, sa cunoasca virtutile metodei si sa aiba dorinta reala de rezolvare in beneficiul societatii si nu doar al unui grup restrins de beneficiari ai eventualelor solutii propuse. Metodologia A/IV este deja intr-o oarecare masura aplicata informal. Ideile sunt generate in cadrul conferintelor mentionate, unele sunt deja aplicate la scara nationala in tarile puternic industrializate. In SUA, programul noului presedinte B. Obama a fost validat de Congres pentru 787 miliarde dolari, cu destinatie nu numai pentru refinantarea bancilor si a unor mari companii (bail-out), cum prevedea programul Paterson de 700 mld. dolari din guvernarea G.W. Bush, ci orientat si spre populatie, iar in Franta si Germania, cu orientarea sprijinului in special pe mentinere si creare de locuri de munca in industria auto, puternic afectata de criza, solutii care vizeaza stimularea consumului ca motor de repornire a cresterii economice, dar si, mai ales, vizind stimularea inovarii, prin educatie si cercetare . Dar solutiile nu pot fi aceleasi pentru toate statele, datorita economiei de dimensiuni si cu caracteristici specifice diferite. Diferentele sunt sesizabile in special intre tarile UE cu vechime din Vest si noii membri din Europa de Est, intre care si Romania. Este insa dubitabil faptul ca solutiile adoptate au fost analizate cu minutia si impartialitatea cu care este in general abordata problema in cazul aplicarii A/IV, caci in acest caz o sursa de finantare a sectoarelor productive ar fi identificata imediat in reducerea absorbtiei de capital pentru recompensarea erorilor si esecurilor generate la nivelul bancilor si managerii (CEO) din marile companii, care se autogratuleaza cu salarii si bonusuri imense. A/IV ar elimina si mecanismele speculative de inginerie financiara, cu incalcarea legilor sau la marginea legii, dar acest lucru ar echivala probabil cu o adevarata revolutie si, ca in orice revolutie, s-ar genera pierderi greu de prevazut, pentru avantajele pe care imperfectiunea naturii umane le va reduce considerabil, prin denaturarea obiectivelor initiale si deturnarea schimbarilor propuse in avantajul grupului care se va afla la putere in noile conditii create, asa cum s-a intimplat de fapt cu toate revolutiile de pina acum. Si totusi, in conditiile de risc si incertitudine generate de criza, o analiza cost/beneficiu se impune pentru orice varianta de solutie propusa, prin clarificarea raspunsurilor la intrebarile specifice AP si A/IV, conform analizei FAST /7,1/:
- Ce trebuie facut?
- Cum s-ar putea face?
- Cum trebuie facut?
- Cit costa solutia propusa?
- Ce probleme potentiale sunt previzibile?
- Care este gradul de risc asociat?
Directiile de actiune avute in vedere trebuie examinate prin prisma functiilor sistemului propus in cadrul mecanismului economico-social si al costului asociat acestora, facind diferenta intre cele principale si cele secundare, cu respectarea sistemului de valori ce constituie paradigma societatii la acel moment istoric. Este dificil, daca nu imposibil, sa se raspunda pertinent la toate aceste intrebari, datorita caracterului de problema decizionala cu informatie incompleta in conditii de risc si incertitudine, multumindu-i pe toti cei implicati sau/si interesati, dar incercarea merita sa fie facuta, chiar daca efectele pot aparea suficient de tirziu pentru ca nu toata lumea sa se poata bucura de ele, caci asa cum s-a dovedit de atitea ori pina acum, analistul economic este specialist in recomandarea de solutii al caror esec este specialist in a-l explica. De aceea, credem ca abordarea rezolvarii actualei crize, de fapt a oricarei crize, trebuie facuta proactiv si in spiritul aplicarii analizei problemei si a A/IV, cu pronuntat caracter ingineresc (adica guvernat de logica) si managerial (adica guvernat de spiritul eficientei) subiacent unui sistem de valori care sa puna pe primul plan un echilibru acceptabil pentru societate intre interesul general si cel individual. Din pacate, la acest capitol, in Romania si nu numai, sunt foarte multe lucruri de facut, anii ce au urmat evenimentelor din decembrie1989 nu au adus inca indeplinirea satisfacatoare a dezideratelor probabil supradimensionate privind reforma economico-sociala in raport cu mentalitatea colectiva si mai ales slaba calitate a oamenilor politici veniti la guvernare, noua putere dovedindu-se incapabila sa le promoveze cu consecventa. Schimbarile majore aduse de caderea imperiului sovietic in domeniul libertatii de opinie si de miscare a oamenilor, bunurilor si capitalului au generat conditii care, mai bine gestionate in cadrul unui sistem cu legi bine facute si riguros respectate, ar fi putut conduce la progrese mult mai consistente in sens pozitiv in societatea romaneasca, aflata acum intr-o criza morala majora si institutionala, prin proliferarea coruptiei si hotiei incurajate de reforme partiale, incomplete sau/si prost conduse in practic toate domeniile vietii economico-sociale. De aceea, poate, cu titlu de ipoteza, fara a promova mecanicismul social, economic si politic, ne putem gindi daca unele probleme, acum prost solutionate, n-ar putea beneficia mai mult de pe urma unor solutii generate de inteligenta artificiala (IA), in locul unor decidenti incompetenti si amorali, cum sunt apreciati in sondajele de opinie cei din clasa politica, nu numai in Romania, ci, se pare, mai peste tot in lume. Desi automatele nu au constiinta si nu sunt capabile inca de inovare, asa cum sunt intelesi acesti doi termeni specifici omului, probabil ar fi evitate unele abordari si rezolvari aberante ale decidentilor amorali si/sau incompetenti, caci lipsa de viziune si coruptia sunt cauzele principale ale esecului guvernamental, cum o dovedesc, de exemplu, privatizarile oneroase, problema construirii autostrazilor in Romania si retardarea rurala imensa fata de mediul urban in domeniul infrastructurii. Desi eventuale abateri provocate sau accidentale fata de principiile actionale stabilite de factorul uman creator al IA ar putea provoca mutatii, acestea ar putea conduce la solutii aberante sau chiar de incalcare a unora dintre axiomele formulate de I. Asimov, ceea ce s-ar putea concretiza cu efecte negative pentru om, chiar daca astfel de abateri ar putea fi considerate, prin analogie cu biologia, ca un factor evolutiv sau inovator. In orice caz, ar fi eliminate lupta absurda pentru putere si metodele folosite pentru dobindirea ei de catre politicieni, prin respectarea stricta a unor principii originare la crearea softului ce defineste IA. Dar modelarea matematica si simularea comportamentului rational in situatii decizionale complexe se inspira din – si poate trebuie sa si inspire – actiunea umana reala. Modele de tipul jocurilor cooperative, jocuri win-win, pot inspira foarte bine solutii net superioare celor de tip suma nula, practicate majoritar pina in prezent. Un astfel de joc presupune comunicare si cooperare, care se materializeaza la nivel national prin acordurile tripartite intre guvern, patronat si sindicate, abordare practicata de mai multa vreme in state cu dezvoltare, precum Japonia si statele scandinave. Este, de altfel, o solutie pe care o intrevede Hayek, numind-o catalexie, dar si Timbergen, in cea de a treia cale. Iar la baza succesului real si de durata al unor firme este constientizarea ca folosirea la timp si eficienta a celor cinci forte pe care le are in vedere Porter in managementul strategic ca actionind asupra firmei (firmele concurente din acelasi sector de activitate, clientii, furnizorii, noii veniti si produsele de inlocuire). Mutatis mutandis, abordarea poate fi utila si in rezolvarea problemelor generate de actuala criza economica. Se reconsidera raporturi de forte, se reconfigureaza atitudini in rezolvarea situatiilor conflictuale, se pregateste terenul pentru noi tehnologii energetice si de dezvoltare durabila (sustenabila). Iesirea din criza de sistem in care se zbate in prezent economia mondiala nu poate fi facuta fara a avea in vedere viitorul, care trebuie sa se bazeze pe principiile dezvoltarii durabile, pentru evitarea erorilor de pina acum privind utilizarea resurselor, mai ales a celor in curs de epuizare si carentiale si consumul disproportionat fata de nevoile reale ale individului si societatii, si fara a avea in vedere protectia mediului. Problematica dezvoltarii durabile ia amploare si reconsidera cresterea economica prin coordonatele sustenabilitatii si protectiei mediului. Si in acest domeniu A/IV se poate dovedi salutara, aplicarea sa putind avea efecte benefice prin proiectarea adecvata a sistemelor de administrare a resurselor, precum si in pregatirea adecvata a fortei de munca, pentru reducerea somajului si asigurarea unei productivitati ridicate /1,6,7/. In plus, managementul proiectelor de dezvoltare durabila va putea contribui in mod decisiv la succesul unei abordari corecte din punct de vedere economic, etic si managerial a problemelor evocate.
4. Dezvoltarea economico-sociala, o forma
a evolutiei generale a vietii pe planeta
Credem ca anumite caracteristici ale evolutiei referitoare la evolutia speciilor, in spirit darwinist, imbogatite substantial prin explicatia stiintifica de catre Genetica, se regasesc mutatis mutandis si in cazul evolutiei tehnologice si, mai general, al celei economico-sociale, prin invarianti precum:
- adaptabilitate sporita in vederea supravietuirii, beneficiu al celui mai bine adaptat;
- transmiterea caracterelor pozitive dobindite prin evolutie, care le imbunatatesc performanta;
- sunt rezultatul unor mutatii structurale si/sau de comportament, care in lipsa unor probe contrare, sunt considerate ca fiind aleatoare.
Sunt insa si diferente conceptuale, acestea fiind adoptate si dezvoltate in mod constientizat pe baza avantajelor prezentate sau dorite, ceea ce presupune interventia factorului rational in virtutea unor paradigme, ele insele obiect al unor evolutii conceptuale, cu respectarea principiului noncontradictiei, pe care K. Popper l-a pus in evidenta privind logica cercetarii stiintifice /12/. Dar ca si in cazul evolutiei din lumea vie, in general, unde evolutia este rezultatul unor mutatii aleatoare la nivelul ADN/ARN, si in cazul artefactelor, unde evolutia este determinata de inovare, solutiile noi pot fi rezultatul unor descoperiri intimplatoare, chiar daca nevoia saltului calitativ pe care il presupune produsul nou sau o noua tehnologie sunt uneori considerate ca rezultatul unor asteptari existente in subconstientul colectiv.
Exemplificarile se regasesc imediat in cazul echipamentelor si tehnologiilor IT&C, ca si in orice alt domeniu al tehnicii cu aplicatii civile sau militare.
(Continuare in numarul viitor)
Alte articole


