NICI OPTIMISM, NICI PESIMISM, CI DOAR... REALISM
Data: 16-30 aprilie 2009
In momentul de fata exista un numar impresionant de prognoze referitoare la perspectivele Romaniei in vreme de criza globala. De la puternice nuclee de cercetare autohtone si straine pina la entitati din sistemul bancar, de la Comisia Nationala de Prognoza pina la CE, FMI si Banca Mondiala (fara sa mai punem la socoteala agentiile internationale de rating), variantele de primavara ale studiilor de conjunctura, date recent publicitatii, indica efecte dintre cele mai negative, in spatiul nostru national, ale turbulentelor (sa le numim doar asa) de pe plan mondial.
In acest veritabil „florilegiu“ de incursiuni in viitorul apropiat gasim numeroase elemente comune: o comprimare de cca 4 procente a PIB, o inflatie anuala de peste 6 la suta, un deficit bugetar de peste 5 la suta etc. Aceasta similitudine de proiectii ne indeamna sa acordam un mare credit celor care au elaborat prognozele.
In conditiile date, unele statistici referitoare fie la primul trimestru, fie pentru patru luni din anul in curs, indica evolutii mai bune decit cele din prognoze, atit in privinta ratei inflatiei si relansarii unor ramuri ale economiei, cit si in materie de comert exterior si, in consecinta, la contul curent. Imediat s-au gasit politicieni si analisti care sa proclame inceputul perioadei de redresare a economiei romanesti. Oare nu este prea devreme? Nu vrem sa punem astfel de reactii pe seama campaniei electorale, dar ar fi extrem de pagubos sa limitam analiza la perioade relativ scurte. Factorii conjuncturali pot sa induca unele tendinte pozitive, dar nu acestia sunt decisivi. Nici semnele amintite nu justifica pesimismul deoarece – si pe plan mondial – au aparut unele procese si fenomene care atenueaza efectele crizei globale.
Ceea ce se impune, tocmai pentru ca traim vremuri grele, iar predictibilitatea este limitata, este sa ne concentram asupra elementelor care, la noi, ca pretutindeni in lume, au efecte de lunga durata. Acestea vizeaza indicatori precum productivitatea, costurile, alte componente ale competitivitatii, decisivi in orice situatie interna sau externa, dar mai abitir in timp de criza. Aceasta ar fi abordarea realista, singura care poate genera actiuni in cunostinta de cauza. Pina una alta, sa ne tinem de realizarea obiectivelor programului anticriza, cu toate imperfectiunile lui, deoarece pozitia cea mai periculoasa in imprejurari de felul celor cu care ne confruntam este contemplarea, exprimata mai ales printr-o asteptare prelungita a „miracolului“. Nu va veni. Sa ne multumim cu propria capacitate de a iesi din criza. Vom vedea, atunci, ca suntem capabili chiar de „minuni“.