SEC - SPATIUL EUROPEAN AL CERCET?RII

(ERA – EUROPEAN RESEARCH AREA)

(Urmare din nr. trecut)

Investitii insuficiente
Dar este o cale lunga pina ce vom vedea emergenta acestei societati a cunoasterii ale carei virtuti au fost atit de laudate de creatorii Strategiei Lisabona. In timp ce in anul 2000 Europa producea o treime din cunostintele stiintifice ale lumii si ocupa un loc fruntas in numeroase domenii – de exemplu in aeronautica si telecomunicatii – investitiile sale globale in cercetare erau mult mai mici decit ale principalilor sai rivali, Statele Unite si Japonia. Trebuie totusi subliniat ca acest nivel relativ scazut de investitii nu era totusi uniform. Exista o mare diversitate in Europa in ceea ce priveste promovarea stiintei. Suedia si Finlanda au printre cele mai eficiente sisteme din lume de cercetare si dezvoltare, in timp ce statele recent admise in Uniune, unde resursele sunt reduse, sectorul este uneori precar.
Acest fapt scoate in evidenta o alta slabiciune. Sistemele de cercetare si dezvoltare din Europa se straduiesc sa se elibereze de limitarile nationale. Cooperarea in domeniul cercetarii s-a dezvoltat odata cu integrarea europeana, de exemplu prin EURATOM, urmat de aparitia Programelor Cadru (1984). Dar in acelasi timp, cercetarea europeana inca sufera de lipsa de sincronizare intre statele membre. Rezultatul este ca Europa nu numai ca investeste mai putin decit concurentii sai, dar investeste mai putin eficient. Mai multe tari finanteaza cercetari identice la nivel national, cind aceste resurse ar putea fi mai bine utilizate in cadrul unui proiect la scara europeana.

Ce s-a realizat
Dupa ce SEC a fost schitat in cadrul summit-ului de la Lisabona, in 2002 s-a publicat un Plan de actiune prin care se propun caile de transpunere a sa in realitate. S-a lansat reteaua SEC (ERA-net) pentru unificarea programelor nationale si regionale de cercetare. Acest proiect a invitat toti managerii de programe si institutii de finantare sa propuna masuri concrete in vederea coordonarii actiunile lor cu colaboratorii din strainatate in domenii de cercetare specifice. In particular, acest mod de abordare a condus la crearea Consortiului European pentru Foraje Oceanice de Cercetare (ECORD) si a HESCULAEP, care are drept scop armonizarea cercetarii in domeniul medicinii de urgenta.
Si al 7-lea Program Cadru (FP7) este adaptat acestui plan de actiune. Pe linga un buget considerabil sporit – 50,5 miliarde de euro, fata de 18 miliarde de euro alocati pentru FP6 – si o imbunatatire a administrarii sale, acesta a initiat noi instrumente, cum ar fi Initiativele Tehnologice Comune (JTI – Joint Technology Initiatives). Acestea fac posibila combinarea programelor nationale in scopul lansarii unor proiecte de cercetare mai ambitioase in domenii cheie, de ale caror rezultate sa beneficieze industriile precum si Statele Membre si Europa in ansamblu. Primele doua JTS au fost lansate in 2007, Artemis, preocupat de sisteme de calcul de bord, si IMI, o initiativa pentru medicina inovativa.
In aceasta perioada s-a creat si Consiliul European al Cercetarii (ERC – European Research Council), prima structura europeana dedicata finantarii cercetarii fundamentale, un domeniu esential pentru emergenta inovatiilor tehnologice. Independent in ceea ce priveste functionarea si managementul (realizate de cercetatori cu experienta), ERC acorda granturi pentru cercetare conform criteriilor de selectie bazate exclusiv pe excelenta stiintifica. Numai la un an de la lansarea sa, ERC are rezultate promitatoare: au fost inaintate peste 10 000 de propuneri ca raspuns la primele doua cereri de proiecte.
Dar odata cu acesti pasi importanti facuti de ERA, au fost inregistrate si serioase ramineri in urma. Proiectul GALILEO, creat pentru a oferi Europei un sistem propriu de navigatie prin satelit, a scos in evidenta limitele parteneriatului public-privat. Sistemul trebuia sa devina operational in 2008, dar in mai consortiul de companii insarcinat cu constructia lui GALILEO si-a inaintat demisia, apreciind ca se expune unui risc financiar prea mare, fara sa aiba garantia unei recuperari a investitiei din partea sectorului public. Drept rezultat, Uniunea Europeana si Statele Membre au preluat toate costurile necesare pentru lansarea lui GALILEO.
O alta nereusita se refera la finantarea cercetarii si dezvoltarii, ce nu atingea nivelurile cerute de Strategia Lisabona. In 2002, Consiliul Europei si-a respectat expunerea de principii fixind la 3% din PIB (produsul intern brut) procentajul pe care fiecare Stat Membru trebuie sa il aloce cercetarii in 2010, cu 2% din sectorul privat si 1% din fonduri publice. Intre 2000 si 2007 cifra globala a stagnat sub 2 % iar, in unele cazuri, chiar a scazut. De asemenea, sectorul privat acopera in medie numai jumatate din investitii, in loc de doua treimi cum se planificase. Totusi, ramine de vazut in ce masura indicatorii utilizati in evaluarea dinamismului sectorului sunt cei corecti. Un raport publicat in 2008 de Bruegel think tank a ajuns la concluzia ca intensitatea cercetarii si dezvoltarii, ce reflecta partea din PIB alocata activitatilor stiintifice, nu este probabil cel mai pertinent criteriu. „Indicatorul nu ia in considerare gradul de specializare industriala a unui Stat Membru. Luxemburg, o tara foarte specializata in finante, va investi evident mai putin in cercetare pentru a-si garanta dezvoltarea decit Finlanda, care este specializata in tehnologie informatica si de comunicatii“, explica Bruno van Pottelsberghe, autorul raportului.

Ce mai ramine de facut
In 2007 Janez Poto?nik, Comisarul pentru Cercetare, a publicat o Carte Verde stabilind cinci sectoare ce aveau nevoie de un efort sustinut pentru a construi SEC. Pentru a obtine sustinere pentru concept din partea actorilor din domeniu, documentul a fost inaintat pentru consultare publica. Rezultatele care au fost publicate in 2008 aratau un larg sprijin pentru SEC din partea cercetatorilor, chiar daca toti erau de acord ca incercarile care trebuiau inca depasite erau enorme.
Procesul Ljubljana, lansat in aprilie de catre presedintia slovena a Uniunii, a sustinut noul plan de actiune pentru SEC definit in Cartea Verde. Acesta a subliniat efortul ce trebuie facut in partea politica, si anume necesitatea de a implica mai mult regiunile in dezvoltarea cercetarii europene, imbunatatirea indicatorilor utilizati in evaluarea performantelor cercetarii si dezvoltarii si stabilirea unui parteneriat pe termen lung intre Comisie si Statele Membre. Ultima idee a prins recent forma concreta intr-un nou parteneriat european pentru cercetare, in cadrul caruia Comisia si Statele Membre se angajeaza sa realizeze progrese masurabile in domeniul recrutarii, securitatii sociale si conditiilor de munca ale cercetatorilor.
Unul dintre pilonii principali identificati in Cartea Verde este mobilitatea. In Europa, granitele nationale impun prea frecvent limite asupra perspectivelor carierelor cercetatorilor, multi preferind ca rezultat sa se mute in Statele Unite.
O alta cerinta fundamentala o reprezinta un management imbunatatit si o autonomie mai mare pentru universitati, precum si un transfer mai rapid al cunostintelor, pentru care este pertinenta indepartarea numeroaselor obstacole aflate in calea definirii unui sistem european de patente.

Un drum lung si greu
O alta zona de actiune este infrastructura cercetarii, care este cruciala pentru a tine cercetatorii europeni in interiorul granitei UE si in atragerea celor mai buni cercetatori din lumea intreaga. Planul de creare a unui Institut European de Tehnologie (EIT) cu scopul concurarii faimosului Massachusets Institute of Technology (MIT) din Statele Unite este o parte a dorintei de a oferi Europei mai multa infrastructura de excelenta.
Cartea Verde mai subliniaza si importanta deschiderii SEC spre cooperare. Acest aspect este central pentru Fundatia Europeana a Stiintei, un ONG care aduna organizatii de cercetare din 30 de tari. „Prin limitarea investitiei necesare in cercetarea stiintifica pe baza prioritatilor nationale si chiar europene, se limiteaza perspectivele multor domenii stiintifice, cum ar fi cercetarea fundamentala, climatul si genetica“, explica John Marks, director adjunct al FES la o conferinta asupra acestui subiect in noiembrie 2007. „Cooperarea internationala intre cercetatori dintr-un domeniu larg de discipline stiintifice este deseori necesara, deoarece gasirea raspunsurilor reclama cooperarea dintre cele mai bune grupuri, si acestea nu sunt numai in Europa, cu atit mai putin intr-o singura tara.“
Calea de realizare a SEC, asa imperfecta si ermetica cum ar putea fi, ramine un concept de inspiratie. Iar cind se face comparatia cu alte blocuri economice, fundatiile Spatiului European al Cercetarii nu apar chiar atit de slabe. Liderii asiatici incearca de fapt si ei sa realizeze o platforma similara in Asia, la initiativa Coreei de Sud. „Din acest punct de vedere, contextul european este mult mai promitator decit al nostru. Voi aveti o singura moneda, o piata relativ uniforma si oameni ce pot calatori fara viza. Integrarea europeana este un avantaj impresionant“, declara Je-Chang Woo, director general al Korean Research Foundation.