Energia prezentului si a viitorului – de la dificultatile practicii la sansele unei viziuni strategice (I)
Data: 16-31 mai 2010
Centrul Roman de Politici Europene (CRPE) a dat recent publicitatii raportul Învata sa traiesti cu Ursul la usa – Romania si securitatea energetica europeana (autor – Robert Uzuna). Documentul analizeaza securitatea energetica a Europei, cu fireasca trimitere la tara noastra, potrivit metodologiilor studiilor de caz.
Pentru a construi argumentele principale, raportul sintetizeaza, in prima parte, argumentele si concluziile elaborate de IEA – International Energy Agency, EIA – Energy Information Administration si cele ale Comisiei Europene – Directia Generala Transport si Energie (DG TREN), concentrindu-se in special asupra perspectivei energetice europene si globale.
În cea de-a doua parte se prezinta succint optiunile concrete, dileme si planuri care se afla pe masa decidentilor europeni, inclusiv romani, fructificind concluziile la care s-a ajuns in prima parte a lucrarii. În acelasi timp, atentia cititorului este canalizata catre aspectele-cheie care preocupa scena politica europeana in privinta energiei – in principal dependenta energetica in crestere a UE si solutiile alternative. Situatia Romaniei este abordata ca un exemplu special.
Finalul raportului aduce o serie de recomandari pentru decidentii romani, cu concluzii care nu intra neaparat in curentul de gindire mainstream din unele dintre cancelariile europene, inclusiv din tara noastra.
Publicam, in Univers ingineresc, o serie de fragmente relevante, de maxim interes si utilitate pentru comunitatea noastra profesionala. Precizam ca intregul document poate fi consultat pe pagina web a Centrului – www.crpe.ro.
Premise
Într-o lume domanata de socuri petroliere si intreruperi in aprovizionarea cu gaze naturale, cresc ingrijorarile privitoare la nesiguranta energetica. Uniunea Europeana este tot mai constienta de vulnerabilitatea ei la aceste socuri si, in consecinta, a facut pasi concreti in vederea adoptarii unei politici energetice comune. În calitate de nou membru al UE, Romania va trage foloase din aceasta initiativa. Dar avind in vedere pozitia geografica relativ apropiata de una dintre principalele surse de energie pentru Europa – Federatia Rusa, si tinind cont de relatiile istorice cu aceasta tara, Romania trebuie sa-si defineasca prioritatile in domeniu ca parte integranta a politicii energetice comune a UE si cu luarea in considerare a propriilor sale interese geostrategice.
Incidentul din ianuarie 2006 dintre Rusia si Ucraina a fost printre primele demonstratii de putere afisate de Moscova si legate de securitatea energetica. Perioada de dupa incident a aratat o Rusie tot mai decisa, cu Gazprom angajat intr-o politica menita a face din acest stat o putere domananta pe continentul eurasiatic in ceea ce priveste aprovizionarea cu gaze si rutele de tranzit:
? o ofensiva fara precedent pentru preluarea rutelor de tranzit a gazelor din Europa Centrala si de Est;
? oferte agresive de preluare a companiilor occidentale furnizoare de gaze;
? incheierea de parteneriate ale Gazprom cu marile companii occidentale dupa ce acestea au fost obligate sa accepte implicarea respectivei companii in proiecte de exploatare ca urmare a acuzatiilor legate de daune aduse mediului (faimosul cimp de exploatare Sakhalin II).
Mai tirziu, in 2009, un episod similar a avut loc intre aceiasi actori si, din nou, cu repercusiuni majore pentru Europa de Est.
Cererea mondiala actuala si perspectivele pentru 2030
Conform Agentiei Internationale pentru Energie (International Energy Agency – IEA) – Raportul privind perspectivele energiei globale 2009 (World Energy Outlook – WEO 2009) – pentru prima data din 1981, consumul de energie la nivel mondial a scazut in 2009 ca urmare a crizei financiare si economice actuale. Cu toate acestea, IEA prognozeaza o reluare rapida a trendului ascendent, imediat ce economia mondiala se va fi relansat, cu conditia ca politicile energetice actuale sa fie mentinute. În Scenariul de Referinta, cererea mondiala primara de energie este estimata sa creasca cu 1,5 la suta pe an intre 2007 si 2030 – o crestere totala de 40 la suta. Impactul crizei se reflecta si in faptul ca viitoarea crestere prognozata va fi usor mai lenta decit a fost estimata in studiul anterior – WEO 2008 (o rata medie de crestere de 1,6 la suta pe an, ce corespundea unei cresteri globale de 45 la suta intre 2006 – 2030). Cu toate ca cererea se astepta sa scada marginal intre 2007 – 2010, se preconizeaza ca se va reveni la o crestere medie anuala de 2,5 la suta in perioada 2010 – 2015. Dupa 2015, ritmul de crestere a cererii se va atenua treptat, pe masura ce economiile emergente se vor maturiza, iar dinamica populatiei mondiale va fi incetinita.
Datele WEO 2009 si WEO 2008 sunt compatibile cu cele ale WEO 2005, care estimasera, la acea data, o rata medie anuala de crestere de 1,6 la suta intre 2005 si 2030 si o majorare globala de 50 la suta a necesarului de energie in lume in perioada mentionata. Aceasta coerenta valideaza un trend care pare sa nu fi fost modificat radical de cresterea pretului petrolului in iulie 2008 sau de criza financiara ce i-a urmat.
În plus, datele WEO sunt confirmate de alte surse relevante. Astfel, estimarile IEA sunt in concordanta cu cele ale Energy Information Administration (EIA) – date statistice oficiale privind energia ale guvernului SUA, publicate in raportul sau anual, International Energy Outlook – 2009 (IEO – 2009). Conform acestui din urma studiu, consumul global de energie este preconizat sa creasca cu 44 la suta din 2006 pina in 2030.
De unde va veni energia pina in 2030?
? Potrivit estimarilor studiului WEO – 2009, combustibilii fosili vor ramine sursa domananta de energie primara la nivel mondial, reprezentind mai mult de trei sferturi din cresterea totala a consumului energetic intre 2007 si 2030.
? Guvernul SUA, in raportul IEO – 2009, estimeaza, de asemenea, un consum mondial in crestere in perioada de prognoza 2006 – 2030. Combustibilii lichizi sunt de asteptat sa fie sursa de energie cu ritmul de crestere cel mai lent, in timp ce cota lor din consumul la nivel mondial scade de la 36 la suta in 2006 la 32 la suta in 2030. În acelasi timp, sursele de energie regenerabila vor avea cel mai rapid ritm de crestere – cu 3 la suta pe an. Avind in vedere ca in ambele Scenarii de Referinta, atit al WEO – 2009, cit si al IEO – 2009, se asteapta ca pretul petrolului la nivel global sa ramina la un nivel (relativ) inalt intre momentul prezent si 2030, rezultatele n-ar trebui sa fie surprinzatoare, deoarece cotatiile petrolului stimuleaza guvernele sa accelereze utilizarea „energiei verzi“. Printr-un rationament similar, studiul IEO – 2009 pleaca de la prezumtia ca aceeasi evolutie a pretului petrolului va fi cauza renuntarii, in cele din urma, la combustibili lichizi si alte produse petroliere in sectoarele industriale si de productie a energiei electrice.
Desi cererea de carbune creste mai mult decit orice alta sursa, petrolul ramine pe pozitii domanante. Cota gazelor naturale in totalul cererii de energie creste marginal. Energiile regenerabile au cel mai rapid ritm de crestere, dar acestea inca mai trebuie sa dovedeasca capacitatea de a depasi gazul dupa 2010, pentru a deveni cea de-a doua sursa de energie electrica dupa carbune. Desi productia de energie nucleara va continua sa creasca lent, cota ei in totalul consumului de energie la nivel global va scadea.
? O alta perspectiva interesanta data de IEO – 2009 este crestere ponderii economiilor emergente in consumul global de energie, cu China si India detasindu-se ca jucatori-cheie. Aceasta situatie s-ar putea sa nu surprinda si, desi nu este tema principala a acestei analize, trebuie spus ca ea indica in mod clar cresterea constanta a emisiilor globale de CO2.
Concluzii: Aceste rapoarte par sa indice faptul ca tendintele generale sunt definite de o domanatie persistenta a combustibililor fosili in mixul energetic si, prin urmare, o crestere a dependentei de importurile de petrol si gaze pentru tarile consumatoare.
Cei mai mari detinatori de rezerve
Pentru scopul acestei lucrari, este important de remarcat pozitia Federatiei Ruse, in special in ceea ce priveste rezervele de gaze naturale.
Ce optiuni are Europa?
Analiza perspectivelor europene a incercat sa ia in considerare diverse evaluari ale UE pe tema trendurilor energetice. Pentru a mentine paralela cu anii de referinta luati in considerare pentru previziunile globale, ne-am concentrat pe evaluarile facute de Comisia Europeana (COM): in 2005, COM, prin Directoratul General pentru Transport si Energie, a publicat un document intitulat Energia si Transportul European – tendinte catre 2030, care a fost ulterior actualizat in 2007, si avind un Scenariu de Baza care a fost finalizat in luna noiembrie a aceluiasi an. Ne vom concentra pe aceasta ultima editie pentru a prezenta cazul UE.
Scenariul de Baza al variantei actualizate din 2007 presupune o crestere constanta a economiei UE, cu o componenta industriala semnificativa. În mod similar cu studiile WEO si IEO, acesta postuleaza preturi ridicate la energie la nivel global, care cresc intr-un ritm moderat, dar presupune, totodata, un progres continuu in privinta eficientei energetice, impreuna cu dezvoltarea continua a noilor tehnologii si a energiilor regenerabile.
Consumul de energie primara al UE in 2030 va fi cu 11 la suta mai ridicat decit in 2005. Tendinta observata de catre IEA dupa 2015 este, de asemenea, reflectata de UE in perioada de dupa 2020, pe masura ce consumul de energie se stabilizeaza ca rezultat al unei cresteri economice diminuate si al incetinirii ritmului de crestere a populatiei.
Productia primara a Europei
UE se indreapta catre o scadere treptata a productiei proprii in perioada proiectata pentru combustibili fosili. Dupa o perioada de virf in productia petrolului in 1999 si o perioada similara in cazul gazului in 2001, industria de profil pare sa se confrunte cu un declin rapid al resurselor. Chiar si producatori traditional stabili precum Marea Britanie si Norvegia par sa fi atins punctual culminant al productiei si deja isi vad cotele de extractie reduse, in ciuda aparitiei de tehnologii noi care sa permita o rata de recuperare mai mare in cimpurile de exploatare mature. Potrivit specialistilor, este putin probabil ca noi cimpuri consistente sa intre in exploatare intr-o asa masura incit sa poata modifica tendintele actuale.
Costurile de operare si extractii in crestere, precum si alti factori legati de mediul local in apropierea minelor de suprafata, sunt citate de studiul DG TREN ca fiind motivele scaderii productiei de carbune.
Daca WEO si IEO au aratat o tendinta de crestere globala pentru energia nucleara (desi limitata), sectorul nuclear european pare sa scada, conform Scenariului de baza al DG TREN. Acest lucru lasa energiile regenerabile ca unica resursa de energie autohtona in crestere, ceea ce nu e o surpriza avind in vedere rolul de „deschizator de drumuri“ adoptat de UE cu privire la „energia verde“.
Cum se pozitioneaza tara noastra?
Aprovizionarea cu energie primara
Aprovizionarea cu energie primara a Romaniei este domanata de gaze, petrol si carbune/turba. Dupa o scadere semnificativa in perioada 1990 – 1999, ca urmare a reducerii dramatice a activitatii industriale, consumul total a inceput sa creasca usor dupa anul 2000.
Aprovizionarea cu petrol este sub media UE – 27, de 36 la suta, cunoscind o reducere importanta (impreuna cu gazele naturale) dupa 1990. Interesant este ca performantele Romaniei la capitolul resurse regenerabile sunt cu 12 la suta mai mari decit media UE – 27, situata intre 6 – 8 la suta.
Productia nationala
Desi Romania este inca in masura sa produca o cantitate rezonabila de combustibili solizi, gaze naturale si petrol, productia globala de profil a scazut cu aproape o treime din 1989. Sursele regenerabile au avut o crestere remarcabila de aproximativ 80 la suta in productia interna pe parcursul perioadei 1989 – 2005, aproximativ 66 la suta provenind din biomasa si resurse hidro.
Generarea de electricitate
Bazata, in principal, pe resurse regenerabile si combustibili solizi, productia de energie electrica mai are ca sursa energia nucleara (din 1996) si gazele naturale. Aproape o treime din productia de energie electrica provine, in principal, din generare hidro si, partial, din biomasa, unde se inregistreaza o cifra aproape dubla fata de media UE – 27, de 14 la suta.
Importurile in functie de produsul energetic
Conform profesorului Aureliu Leca (sef catedra UNESCO, Catedra UNESCO de ?tiinte Ingineresti), „Romania este o tara bogata in resurse putine si scumpe“. Importurile nete au scazut cu 41 la suta din 1990 si dependenta de import de energie este inca mai scazuta decit media UE – 27: in prezent, dependenta de petrol a UE – 27 se ridica la 83 – 86 la suta, in timp ce pentru Romania, cu rezerve pentru 20 de ani, se situeaza la 54 la suta; la gaze naturale, dependenta UE – 27 se ridica la 58 la suta, in timp ce tara noastra ramine la numai 42 la suta, cu rezerve pentru aproximativ 15 ani.
Date ale IEA din 2004 situau importurile nete ale Romaniei la 40 la suta pentru petrol, 34 la suta pentru gaze naturale si 26 la suta pentru combustibili solizi. Comparativ cu 2007, imbunatatirea gradului de dependenta de importurile de gaze pare sa fi fost compensata de o crestere relativ similara a importurilor de titei.
?iteiul este importat cu precadere din Federatia Rusa si Kazahstan, in timp ce gazul este importat indeosebi din Federatia Rusa.
Se mai poate observa ca Romania nu importa niciun fel de energie nucleara, hidro, geotermala/solara sau termica. Acest lucru poate fi explicat prin faptul ca vecinii cu care Romania este interconectata (un domeniu inca subdezvoltat, oricum) nu sunt mari producatori de astfel de produse energetice; in acelasi timp, in cazul produselor nucleare si hidro, Romania pare a fi autosuficienta pentru moment.
Consumul final de energie
Consumul final de energie este energia consumata in ultima instanta in sectoarele de transport, industriale, comerciale, agricole, publice si in gospodarii. Ea exclude livrarile catre sectorul de transformare a energiei si a industriei energetice.
Cifrele nu difera prea mult de cele din evaluarea efectuata de IEA in 2004, care a aratat aproximativ aceeasi situatie cu privire la transport (20 la suta), gospodarii/rezidential (31 la suta) si comert (9 la suta). Exista o scadere vizibila de 5 la suta a consumului industrial (de la 40 la 35 la suta), care poate fi explicata, desi nu in totalitate, prin restructurarea economiei romanesti, pe masura ce tara se apropia de aderarea la UE.
Consumul de energie in industrie a fost redus cu 57 la suta intre 1990 si 2004. Cu toate acestea, industria este inca sectorul care consuma cea mai multa energie, iar cota sa actuala de 35 la suta este inca semnificativ mai mare decit media UE – 27 de 27 la suta. Cu o cota de 20 la suta, transportul este mult sub media UE – 27 (in prezent situata la 31 la suta si cu o crestere estimata la aproximativ 33 la suta pina in 2030). Cu 33 la suta, sectorul gospodarii/rezidential este peste media UE – 27 de 26 la suta, situatie care poate fi explicata prin predispozitia catre risipa in utilizarea energiei de catre gospodariile romanesti, pierderile generate de reteaua de energie electrica/termica si de faptul ca agricultura si sectorul serviciilor sunt inca subdezvoltate.
Aceasta constatare aduce in discutie subiectul intensitatii energetice ca una dintre problemele-cheie din Romania, ca tara cu intensitatea energetica cea mai mare in UE – pentru producerea a 1000 euro Produs Intern Brut, se consuma de patru ori mai multe resurse energetice decit media in Uniunea Europeana. În acest sens, prioritatea Romaniei ar trebui sa fie reducerea pierderilor de energie si eficientizarea sistemului de consum.
Concluzii privind perspectivele energiei in Romania
Sectorul energetic a fost in mod sistematic neglijat in ultimele doua decenii, deoarece nu a fost tratat ca o componenta vitala a infrastructurii. Unele dintre solutiile pentru Romania se regasesc in proiectul Strategiei Nationale pentru Securitate Energetica. O astfel de strategie este cu atit mai necesara cu cit este nevoie de 4 pina la 20 de ani intre momentul in care se ia o decizie si momentul in care aceasta incepe sa produca rezultate. Odata elaborata si aprobata, trebuie sa se evite modificarea acesteia de catre fiecare guvern, in functie de ciclurile electorale. În acelasi timp, trebuie sa fie acceptata imposibilitatea unei securitati energetice absolute, iar luind in considerare perspectivele energiei in Romania, trebuie sa intelegem ca tara noastra nu face exceptie de la aceasta regula.