La bani marunti
Data: 16-30 mai 2011
Niciun om serios nu poate sa nege importanta faptului ca, in trimestrul IV din 2010 si trimestrul I din 2011, produsul intern brut (PIB) a crescut cu modestele ritmuri de 0,1 si, respectiv, 0,6 la suta. Este, prin urmare, cert ca s-a oprit declinul. Urmeaza ca date suplimentare, care vor fi publicate succesiv, sa indice „la bani marunti“, factorii care au determinat cresteri sau scaderi, din „jocul“ acestora rezultand PIB-ul final si real. In consecinta, fara sa subapreciem, fie si numai o clipa, schimbarea trendului in evolutia economica si sociala a tarii, se cer identificate elementele pozitive care se cer aprofundate si cele negative care se cer eliminate. Orice evaluare globala, orice generalizare pripita, insuficient fundamentate, se vor dovedi tot atat de contraproductive ca si in imprejurari similare din trecutul mai apropiat sau mai indepartat.
Ceea ce atrage atentia cu deosebire vizeaza miscarea contradictorie a celor trei factori care permit, cu adevarat, o relansare sanatoasa a economiei: investitiile, exportul si consumul. Or, datele care privesc aceste componente nu lasa loc pentru viziuni hiperoptimiste. In materie de investitii, primul trimestru din 2011 marcheaza continuarea comprimarii; la export, plusul a fost realizat, in special, pe seama modelului Duster realizat la Dacia – Mioveni; in materie de consum, cifra de afaceri este inferioara celei din perioada corespunzatoare a anului trecut.
Este limpede ca, dintre cele trei „motoare“ ale cresterii, cel mai important este procesul investitional, dar nu oricum. Experiente nu tocmai placute indica irosirea multor resurse, pe cele mai diferite cai, de la pulverizarea fondurilor pe nu mai putin de 40 000 de santiere pana la castigarea de licitatii „cu adresa“, licitatii astazi anulate in proportie de masa, mai ales in domeniul infrastructurii de transport. Concentrarea finantarii pentru terminarea unor obiective prioritare, inasprirea conditiilor privind calitatea lucrarilor, asigurarea efectului economic multiplicator, inclusiv prin reducerea termenelor de executie sunt numai cateva directii de actiune relevate de o analiza ceva mai atenta a procesului investitional.
O importanta capitala are, de asemenea, accelerarea accesarii fondurilor nerambursabile de la UE. Din pacate, in loc sa se inregistreze progrese substantiale in aceste domenii, in luna aprilie s-a consemnat o diminuare de nu mai putin de 60 de procente fata de nivelul din martie. La finalul primelor patru luni din 2011 (cele mai recente date oficiale), nivelul general de accesare a fondurilor UE era de 11,7% fata de alocarea generala de circa 30 miliarde de euro. Este drept, in unele domenii (cum ar fi dezvoltarea regionala) s-au intensificat licitatiile, dar – cum mai remarcam – s-au anulat si multe contracte, ceea ce arata ca avem de-a face cu serioase vulnerabilitati in folosirea unor mari resurse pe care le primim gratuit.
Nici in privinta celorlalte doua „motoare“ lucrurile nu sunt asezate, integral, pe fagasul normal. Nu numai aprecierea leului provoaca mari dificultati in extinderea profitabila a exportului, ci si gradul relativ scazut de competitivitate si slaba atentie acordata altor piete decat cele din UE. In materie de consum, este limpede ca rata inflatiei, simultan cu diminuarea veniturilor, determina o reducere substantiala a puterii de cumparare. Asa ca, pentru a avea, cu adevarat, motive de satisfactie fata de evolutia economiei, se impun masuri noi, mai eficiente de stimulare, in primul rand, a investitiilor productive, intrucat numai pe aceasta baza putem obtine atat sporul de competitivitate de care depinde esential exportul, cat si acel nivel de prosperitate care motiveaza, in cea mai mare masura, munca de calitate. Cum se spune, toate „vin de se leaga“, cu conditia unei viziuni strategice, sistemice, indispensabila abordarii corecte a unui real progres economic si social.