Vieti paralele, destine comune in slujba stiintei si tehnicii
Data: 16 - 31 mai 2012
Convorbire cu acad. Boris Draganov si acad. Gleb Dragan
Cu siguranta, cititorii vor fi de acord ca o convorbire cu doi academicieni, frati gemeni, despartiti mult timp de vremuri potrivnice, reprezinta - in sine - un eveniment iesit din comun. Sub impactul unui asemenea prilej, a fost firesc sa solicitam, inainte de toate, o scurta evocare a ceea ce s-a intamplat cu cei doi frati, nascuti in Basarabia, la un an si jumatate dupa Marea Unire (6/19 iulie 1920), in perioada plina de tragism a celui de-Al Doilea Razboi Mondial.
Teodor Brates: Domnule academician Boris Draganov, ma adresez dvs. in prezenta fratelui, academicianul Gleb Dragan, cu bucuria pe care orice gazetar o traieste atunci cand poate comunica tuturor celor interesati o biografie - de fapt, o dubla biografie - de exceptie. Asadar, cunoastem ca evenimentele provocate de cea mai mare conflagratie din istoria omenirii au adus in familia dvs. multa durere, multa suferinta, inclusiv in urma despartirii brutale a membrilor ei, in vara anului 1940.
Boris Draganov: Dvs. ati amintit ca ne-am nascut, Gleb si cu mine, frati gemeni, in Basarabia. Precizez ca este vorba despre satul Tatar Copceac, judetul Cahul, in prezent o localitate din Republica Moldova. Parintii nostri erau invatatori. Ei ne-au cultivat, intr-o masura considerabila, dragostea fata de limba romana.
T.B.: Pe care, cum se vede, n-ati uitat-o...
B.D.: Sigur, timpul si-a lasat urmele si in aceasta privinta. Nu pot spune ca vorbesc limba natala, limba romana, asa cum o vorbeam in anii tineretii. Dar, cum ziceati, n-am uitat-o. Era imposibil s-o uit. Am facut liceul la Comrat, cel mai important oras din acea parte a Basarabiei. Acolo a invatat si Gleb. Am intrat in liceu in 1931. Ultimele doua clase le-am facut la Tighina. Acolo era un liceu special de matematica, adica materia scolara care imi placea foarte mult si - cutez sa spun - domeniu in care m-am afirmat in anii adolescentei si tineretii. Primul an de facultate l-am facut la Politehnica din Timisoara. In vara anului 1940, cand sovieticii au ocupat Basarabia, nordul Bucovinei si Tinutul Herta, familia noastra a fost despartita. Eu ramasesem in timpul vacantei in Basarabia si asa, fortat, am ramas sub ocupatia sovietica. N-am mai stiut multa vreme de Gleb, iar mama si tatal nostru fusesera deportati in Siberia. Va dati seama in ce situatie ma aflam, ce tragedie am trait. In acele conditii, impreuna cu inca 10 tineri din satul nostru am fost dezradacinati - la randul nostru - si dusi la Odessa.
Gleb Dragan: Eu am fost prins de aceste evenimente tragice la Timisoara. Acolo se mutase o parte a Universitatii din Cluj, evacuata dupa Diktatul de la Viena, in conditiile ocupatiei hortiste. Am urmat cursurile de Matematica ale Facultatii de Stiinte din Cluj.
T.B.: Vad ca ati avut, ambii frati, o pasiune pentru matematica.
G.D.: Da, aceasta pasiune ne-a indreptat nu numai spre o cat mai buna cunoastere teoretica, ci si spre practica. Spre inginerie. La Timisoara am continuat studiile la Facultatea de Electromecanica a Politehnicii de acolo.
T.B.: Intr-o precedenta convorbire cu dvs., domnule academician Gleb Dragan, convorbire publicata tot in Univers ingineresc, am prezentat o succinta trecere in revista a parcursului profesional incununat de alegerea in randurile Academiei Romane. La randul dvs. domnule academician Boris Draganov, ce ati inscris in palmaresul stiintific si profesional in perioada postbelica?
B.D.: Inainte de a va raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa reamintesc ca vreme indelungata n-am stiut nimic despre fratele meu Gleb, in pofida a numeroase incercari de a-i „da de urma“.
G.D.: Cautarile au fost reciproce, prin toate mijloacele posibile in acele vremuri tulburi. Va veti da seama cate dificultati a fost nevoie sa infrangem daca veti tine cont de faptul ca abia in 1988 am reusit sa luam primele contacte directe.
T.B.: Atat de tarziu?
B.D.: Da. Cu siguranta ca si dvs. cunoasteti cum au evoluat lucrurile in conditiile regimurilor existente atunci in cele doua tari. Fapt este ca abia in 1993 am venit la Bucuresti, impreuna cu sotia, si m-am reintalnit cu fratele meu Gleb. Timp de peste patru decenii am fost despartiti, fara sa stim unul de altul.
T.B.: Reintalnirea cred ca v-a marcat profund.
B.D.: Bineinteles. Trebuie sa va spun ca, in acele momente, nici n-am simtit cat de mult timp trecuse de cand nu ne-am vazut. Sangele de frate si-a spus cuvantul. Probabil, in cazul gemenilor, acest sentiment este mai puternic.
T.B.: Consemnand aceste traiectorii biografice, determinate de evenimente care au marcat puternic destinele a milioane si milioane de oameni, intre care foarte multi romani, ne dam seama cata dreptate a avut cronicarul cand vorbea despre faptul ca „bietul om se afla sub vremi“. Pentru a invinge vitregia vremurilor, trasaturile individuale au un rol extrem de important. Ma refer la vointa, credinta, vocatie. De aceea, va rugam, in continuare, domnule academician Draganov, sa depanati amintirile, cu accent - fireste - pe aspectele de ordin profesional, stiintific.
B.D.: In imprejurarile amintite, am urmat Universitatea de Marina din Odessa si, dupa absolvire, am lucrat pe santierul naval din Ismail. In 1952 am devenit candidat in stiinte...
T.B.: Echivalentul doctoratului din prezent...
B.D.: Exact. Apoi, am devenit doctor docent, la Universitatea din Kiev, in specialitatea mea, termoenergetica. Acum lucrez la Universitatea Nationala de Bioenergetica si de Protectie a Mediului.
G.D.: Este una dintre cele trei universitati de varf din Ucraina, cu un nivel inalt de activitate in sfera cercetarii stiintifice din tara vecina.
T.B.: Multumindu-va, domnule academician Gleb Dragan, pentru precizare, consider ca avem acum deschiderea necesara pentru abordarea unor aspecte stiintifico-tehnice, dintr-o perspectiva didactica si, evident, in cea proprie sferei cercetarii.
B.D.: Universitatea unde activez, cea din Kiev, are peste 1000 de cadre didactice, majoritatea acestora desfasurand si o activitate de cercetare. Numarul studentilor depaseste 40 000. In ceea ce ma priveste, predau la masteranzi discipline noi, in primul rand, cele care se refera la cogenerare, nanotehnologiile in energetica, principiile optimizarii in domeniul energetic, eficienta energiei regenerabile, a energiei neconventionale, strategiile dezvoltarii energeticii.
T.B.: Sunt discipline, dupa cum se poate observa, convergente, strans legate intre ele.
B.D.: Tocmai aceste componente ale disciplinelor pe care le predau imi permit sa am o viziune sistemica, fapt deosebit de important si pentru activitatea de cercetare.
T.B.: Desfasurata numai in sistemul universitar?
B.D.: Nu, lucrez si la Institutul de Termofizica al Academiei Nationale a Ucrainei. Sunt membru in trei consilii stiintifice ale Institutului, ceea ce - de asemenea - imi permite sa am o viziune globala asupra problematicii in care m-am specializat, si anume termoenergetica. Nu poti obtine rezultate pozitive in domeniul cercetarii daca nu esti la curent cu progresele, cu preocuparile din domeniile de „frontiera“, multidisciplinaritatea, ca si interdisciplinaritatea constituind trasaturi fundamentale ale stiintei contemporane si, implicit, modalitatea principala de actiune in domeniul cercetarii. Latura practica este intarita de calitatea oficiala pe care o am de expert national in domeniul energeticii. In aceasta calitate, sunt consultant al primului-ministru si, evident, al ministrului Energeticii, participand la elaborarea unor decizii privind dezvoltarea sectorului energetic.
G.D.: Probabil, din modestie, Boris nu a mentionat ca activitatea sa a fost apreciata in mod deosebit si prin acordarea titlului de „Cetatean de Onoare al Kievului“.
B.D.: Ei, lasa, mai degraba sa vorbim despre stiinta si tehnica, despre preocuparile mele in domeniul in care m-am specializat.
T.B.: Va rugam sa detaliati.
B.D.: In prezent, lucrez la cea de-a 40-a carte a mea tot despre termoenergetica, o monografie referitoare la rezultatele celor mai recente cercetari. Am elaborat si manuale, iar in privinta articolelor aparute in revistele stiintifice din Ucraina si din alte tari, de curand numarul lor a depasit cifra de 500. Pentru ca m-ati intrebat ce se afla acum pe masa mea de lucru trebuie sa va spun ca ma concentrez asupra proceselor de optimizare a instalatiilor si echipamentelor de protectie din energetica. In aceasta privinta, ma bucur ca pot sa precizez ca folosesc metodologia elaborata de marele savant de origine romana, Adrian Bejan. Este, in momentul de fata, unul dintre cei mai renumiti termoenergeticieni din lume. El lucreaza in prezent in Statele Unite ale Americii, insa pregatirea de baza, formarea lui ca savant este legata de invatamantul politehnic romanesc. Este - ca sa spun asa - un „produs“ al scolii extrem de valoroase a energeticii romanesti.
T.B.: Noi, economistii, cunoastem - la randul nostru - activitatea si opera lui Adrian Bejan, fiind vorba despre optimizarea complexa, nu numai tehnica, a proceselor din termoenergetica.
G.D.: Imi permit sa precizez ca Adrian Bejan este membru de onoare al Academiei Romane.
B.D.: Este un justificat semn de pretuire a unei activitati remarcabile.
T.B.: Am retinut ca un domeniu caruia ii acordati o mare importanta in cercetarile dvs. este cel al energiilor neconventionale. Cu siguranta, cunoasteti ca in Romania i se acorda acestui domeniu o atentie speciala, dat fiind potentialul de care dispunem.
B.D.: Da, cunosc si rezultatele pe care cercetarea stiintifica romaneasca le-a obtinut in sfera energiilor neconventionale, realizari apreciate - si ele - nu numai in Ucraina, ci si in alte tari. In ceea ce ma priveste, am - la Kiev - o activitate de pionierat in promovarea tehnologiilor de utilizare a energiei solare, a vantului, a biomasei. Am convins autoritatile sa finanteze cat mai bine preocuparile cercetarii stiintifice in materie de energie neconventionala.
T.B.: Inteleg ca in domeniul larg al energeticii, ca si in cel de specialitate de care va ocupati, respectiv termoenergetica, exista si posibilitati de dezvoltare a colaborarii romano-ucrainene.
B.D.: Desigur, posibilitatile sunt foarte largi si, din pacate, nu sunt valorificate nu numai in masura necesarului, ci nici la nivelul minimal - ca sa ma exprim astfel - al posibilului.
T.B.: Chiar asa?
B.D.: Va vorbesc in cunostinta de cauza. In ceea ce ma priveste, am la activ unele demersuri in sensul la care v-ati referit. Am publicat aici, in Romania, unele articole si am facilitat aparitia unor articole ale cercetatorilor romani in domeniu in Ucraina. Nu este o legatura suficienta. O foarte buna ocazie o va constitui Conferinta internationala din domeniul energeticii pe care Institutul nostru o organizeaza la Kiev, in luna octombrie a acestui an. Am trimis invitatii de participare si specialistilor romani, inclusiv celor de la Cluj-Napoca. Sper ca aceste invitatii vor fi onorate si vom avea prilejul sa ne cunoastem mai bine, sa identificam domenii si modalitati de colaborare mai eficiente. Sunt membru in Comitetul de organizare a Conferintei si ma voi ocupa special de colaborarea cu stimatii colegi din Romania.
T.B.: Exista premise favorabile si pentru o colaborare in domeniul publicatiilor de specialitate?
B.D.: Categoric. Chiar si cu prilejul acestei vizite am discutat la Bucuresti modalitatile de colaborare la alcatuirea unor monografii si manuale cu specialistii romani. Ma gandesc sa scriem impreuna Manualul de termotehnica. Ar fi un pas important spre adancirea colaborarii noastre stiintifice. Manualul ar putea sa fie tradus si in limba engleza.
T.B.: Cred ca prezinta interes si ar putea avea o contributie esentiala la dezvoltarea relatiilor stiintifice organismele academice din cele doua tari, precum si organizatiile profesionale ale inginerilor.
B.D.: Sunt de acord cu dvs. Am discutat cu distinsul profesor Mihai Mihaita, presedintele AGIR si vicepresedinte al Academiei de Stiinte Tehnice din Romania, cum putem sa asiguram si un caracter institutional relatiilor noastre pe taram stiintific. Exista aici, in Romania, o mare disponibilitate in acest sens, iar in ceea ce ma priveste voi face demersurile necesare la Kiev. Putem sa decidem, in termen cat mai scurt, ce trebuie sa facem reciproc pentru a avea o colaborare mai adanca. Asa cum sper ca se vor dezvolta relatiile si in alte domenii ale stiintei, ca aport la progresul general al colaborarii dintre Ucraina si Romania.
Alte articole


